Liceenii au cuvântul. Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” Bârlad

Secolul douăzeci și unu, secolul „tuturor posibilităților” ar spune unii, însă eu vreau să definesc secolul ăsta altfel. Secolul douăzeci și unu este secolul cocălarilor, agramaților, „șmecherașilor”, pițipoancelor. Este secolul în care puterea banilor triumfă. Interesele financiare domină din ce în ce mai mult.
Cine e de vină? Noi, pentru că ne ducem zilele într-o societate în care se pune mai mult accent pe valorile materiale decât pe cele spirituale. Și ne mai întrebăm de ce se duce țara asta dracu’, când rând pe rând devenim sclavi ai banilor.  Ce e mai grav e că nimeni nu face nimic în privința asta, toată lumea luptă individual pentru pâinea lui. Și unde e omenia? Păi nu mai e…
Foamea de bani, de avere, distruge, în cele din urmă. Avem senzația că banii ne dau puterea de a călca peste tot ce are valoare morală. Ne credem invincibili, independenți. Credem că banii ne dau drepturi, de fapt nu mai credem de mult în asta, a devenit deja o certitudine, dacă ai bani ești liber în exprimare, dacă nu, stai la locul tău și înghite.
Atât de mult se pune accent pe puterea banilor încât calitățile de care trebuie să dea dovadă o persoană nu contează. Mergem pe principiul „De deștept să ai bani”. Și dacă tot mergem pe principiul acesta, măcar să realizăm ceva, și uite cum iau naștere scumpii noștri cocălari. Parcă-i și văd coborând agale din bmw-ul lor cu numere străine deseori, iar dacă mașina e înmatriculată în România 9 din 10 au numărul SEF, al 10-lea are cu o clasă în plus și și-a pus BOS. (Apropo, vezi că ai uitat un S). Revenind, parcă-i și văd coborând agale din bmw-ul lor pe ritmurile asurzitoare a lui Guță, dar deși nivelul sonorului a trecut cu mult peste limita bunului simț, puteți auzi cu ușurință minunata lor voce spunându-vă: „Ce face fetele?”…asta dacă dai peste un cocălar clasic, dar stați liniștiți aveți o gama vastă de unde vă puteți alege.
Și pentru că un cocălar nu vine niciodată singur, (bine, are o gașcă numeroasă de prieteni, ca de, cin’s-aseamănă se adună), el vine la pachet cu draga lui prietenă, iubită, soție, amantă sau ce statut a mai căpătat distinsa prezență, pe numele ei pițipoanca. De când conștientizează ea viața (avem cazuri fericite, în care încep să gândească mai devreme, în jur de 18 ani) pițipoanca visează același lucru: să vină Făt-Frumos Cocălaru sau Pițiponcu și s-o răpească pe un mertz alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane și s-o țină în vârfu patului. Sufletul ei siliconat balansează între iubiri și despărțiri, shopping și club. Pentru Pițipoancă, soarele nu răsare decât la solar.
Pe ce se clădește relația strânsă dintre Pițipoancă și Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Pițipoanca trebuie asortată la mașină. Tunată și asortată.
Poate vi se pare amuzant sau poate că unii se regăsesc printre  rânduri. Însă eu am zis adevărul. Treziți-vă la realitate, aste este țara în care trăim, țara care a devenit din prisma banilor. Nu realizăm un lucru, că banii sunt cel mai răspândit și cel mai puternic drog din lume. Singurul  „drog” care creează o dependență atât de puternică încât nu există nicio cale de dezintoxicare pentru aceasta. O dată căzut în „boala” secolului în care trăim, nu ai cale de scăpare. Acum nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu pledez pentru sărăcie. Orice om își dorește un trai mult mai bun, dar mulți nu observă linia subțire dintre lupta spre mai bine și lăcomie. Și cad pradă, devenind astfel dependenți de bani sau mai rău dependenți de oameni cu bani.
Cât de puține au rămas acele persoane pentru care banii reprezintă doar accesorii prin care să-și facă viața normală? Cât de puțini au rămas cei care preferă să trăiască în limita decenței, dar cu un suflet curat. Gândiți-vă la asta!
Dragii mei, vă doresc din suflet să aveți portofelele sau cardurile pline, pentru a mai avea timp să vă mai gândiți și la altceva, cum ar fi cei dragi. Dar vă rog din suflet, nu deveniți sclavi ai puterii financiare.

(Ștefania Bianca Oatu, clasa a X- G, Științe sociale)