Elevii fostei Școli Pedagogice de Băieți din Bârlad s-au reîntâlnit după 60 de ani
Puțini dintre noi au șansa să se revadă cu colegii de liceu după 60 de ani de la absolvire.
Sâmbătă, 3 septembrie, elevii clasei care au absolvit Școala Pedagogică de Băieți, promoția 1956, s-au întâlnit în locul unde, pe vremuri, au petrecut anii de liceu. Școala nu mai există acolo, dar clădirea a rămas, acolo funcționând acum Complexul de Servicii Comunitare Nr.1.
Din cei 41 de absolvenți ai clasei A, promoția 1952-1956, au fost prezenți la întâlnire 11, 13 fiind decedați, iar restul absentând din diverse motive. Pentru început, cei 11 elevi de odinioară au asistat la o slujbă de pomenire a colegilor și profesorilor lor trecuți la cele veșnice, oficiată de părintele Valeriu Mirciu. Apoi, de la Biserica Sf. Sterian din incinta Complexului de Servicii Comunitare nr.1, cei prezenți s-au strâns în sala de ședințe a Complexului, unde, după strigarea catalogului, cei prezenți și-au adus aminte de anii de liceu.
„Sunt mândru că sunt absolventul Școlii Pedagogice de Băieți, cum s-a numit până în 1953, când școala a devenit mixtă. Sunt alături de colegi cu vârste între 70 și 81 de ani, dar absolut toți sunt tineri spiritual și mai înțelepți ca atunci când erau adolescenți. Majoritatea dintre băieții absolvenți, având titlul de învățători, am fost repartizați prin decizie ministerială în noul înființat raion Târgu Frumos, Regiunea Iași. Îmi trec prin minte multe amintiri, ca de altfel și colegilor mei. Dacă suntem ceea ce suntem astăzi, se datorează profesorilor noștri minunați – Elena Popescu, Octavian Grigorescu, Ștefania Negură, Silviu Chiburță, Ilie Gheoroaie, Ortansa Buhoci, Gheorghe Stoinescu, soții Cânepă, Mihai și Dumitru Mâță, Alexandru Craus, profesorul Mihăilescu, Vulcov, Timuș Leonida, sau fostul director Gelelețu. Mi-l amintesc pe acesta din urmă că venea dimineața în curtea școlii și striga către dormitoare: «Sculați, măi! Sculați-vă!». Mi-o amintesc și pe profesoara de limba română, doamna Tutoveanu, a doua soție a poetului George Tutoveanu, care ne vorbea cu mult patos despre Sadoveanu, dar nu amintea niciodată despre poetul Tutoveanu. Nu am știut niciodată de ce. Poate pentru că era mai tânără cu 34 de ani decât poetul”, a mărturisit Nicolae Ghețău, organizatorul întâlnirii de sâmbătă, și el absolvent al promoției ’56.
Un alt absolvent al promoției 1956 este și profesorul de istorie Ioan Duma, care a declarat că se simte mândru că a învățat la Școala Pedagogică, continuatoarea Școlii Normale din Bârlad: „Sunt recunoscător profesorilor de carieră care m-au educat, nume grele pentru învățământul bârlădean și nu numai, pedagogi și profesori care s-au dedicat în totalitate nobilei meserii pe care și-au ales-o. La rândul meu, m-am străduit să nu-i dezamăgesc și cred că am reușit”.
După întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului, colegii de clasă ai profesorilor Ghețău și Duma s-au întâlnit în fiecare an, dar, din păcate, de la an la an, numărul colegilor dar și al profesorilor care au participat a fost din ce în ce mai mic. Organizatorii speră ca, anul viitor, conform tradiției, în prima sâmbătă a lunii septembrie, colegii de clasă să se reîntâlnească și să petreacă împreună câteva ore, amintindu-și de exuberanța, tinerețea și optimismul care-i anima în acea zi de iunie, când, în lumina soarelui s-au despărțit de școală, profesori și colegi.
„Frăgezimea vârstei ne legăna între entuziasm și responsabilitate. Eram cu toții nerăbdători să gustăm viața. Între timp, am împlinit vise și am construit amintiri. Vârsta de acum nu mai are frăgezimea de atunci, dar sufletul a rămas la fel. Acum știm de ce emoția revederii este atât de mare”, a mai adăugat profesorul Nicolae Ghețău. (Mihaela NICULESCU)
