Lucruri incredibile povestite de Ioan Enache, un bârlădean care locuiește de jumătate de secol în Elveția
Bârlădeanul Ioan Enache, cetățean elvețian de 49 de ani, a revenit acasă și în acest an, așa cum face din 1970, de când prin căsătorie s-a stabilit în Elveția. Amintirile, rudele, țara, locurile în care și-a petrecut adolescența și copilăria l-au convins să vină acasă în fiecare an. Întrebat dacă se simte mai mult român sau mai mult elvețian, acesta răspunde: „Elvețian de origine română.”
Pentru că a reușit să vină în țară nu doar după Revoluție, ci și în timpul comunismului, Enaș (cum i se spune în Elveția), a cunoscut pas cu pas evoluția lucrurilor din țara natală. Recunoaște că nu s-ar întoarce în România definitiv, dar că țara lui este frumoasă, cu oameni minunați, luați fiecare în parte. Regretă că în țara pe care și-o iubește lucrurile au luat-o razna și că marea majoritate a românilor au un nivel foarte scăzut de trai.
Cei mai mulți elevi elvețieni frecventează școlile de meserii
Ca fost cadru didactic este consternat de modul în care este structurat sistemul de învățământ românesc.
„În ultimii 16 ani, de când am ieșit la pensie, să știți că și în Elveția interesul elevilor pentru studiu a scăzut. S-a schimbat comportamentul părinților și al elevilor. Profesorii nu se mai bucură de respectul de altă dată al elevilor. Sunt însă și copii care învață foarte bine, dar sunt puțini. Șansa lor este că învățământul le oferă posibilități de dezvoltare, ceea ce în România nu se întâmplă. În Elveția copiii care sunt slabi la învățătură nu ajung în liceu. Învățământul acolo este obligatoriu timp de 9 ani. În penultimul an, în clasa a VIII-a, elevii au o oră pe săptămână de informare profesională. După terminarea școlii generale aleg între două variante: să meargă la liceu, sau la școala de meserii. Liceul nu le oferă posibilitatea de a se califica într-o meserie, așa că elevii vor trebui să meargă la o facultate. Cei care nu merg la liceu și au minimul 15 ani pot alege școala de meserii. Fiecare își caută un patron care să-l pregătească, să-l angajeze și în paralel, doar o zi pe saptămână, timp de patru ani, frecventează școala de meserii.”, povestește Ioan Enache.
Acesta a precizat că 80 % dintre elevi aleg să meargă la aceste școli de meserii și doar 20 % la liceu.
„ Cred că în România, școlile de meserii ar trebui să fie cât mai multe. Cei mai mulți elevi din România termină un liceu teoretic, nu au nicio calificare și își găsesc foarte greu de lucru, în special în străinătate, ori devin șomeri o perioadă. Este o lipsă acută de meseriași în România. Pierde statul, pierd și oamenii. În Elveția există multe școli de meserii, chiar și școli particulare internaționale, specializate de exemplu, în industria hotelurilor și restaurantelor. Vin foarte mulți străini să se școlească în Elveția, pentru că diplomele le sunt recunoscute peste tot.”, a mai adăugat Ioan Enache.
Fostul profesor de franceză a menționat că în Elveția nu există examen de intrare în facultate, dar dacă în primul an nu ai rezultate bune atunci ești exmatriculat. Dacă în România sunt foarte multe universități de stat și particulare, unde este școlarizat un număr exagerat de studenți, pe care piața muncii nu îi poate absolvi decât într-un procent mic, în Elveția sunt doar câteva universități de stat. Studenții, care beneficiază de condiții excelente, achită o taxă destul de mică, 1.000 franci elvețieni pe an. Bursele de studiu în facultate sunt foarte greu de obținut. Studenții trebuie să îndeplinească mai multe criterii pentru a primi bani. Frapant pentru România este că la finalul facultății, bursierii care studiază în Elveția trebuie să dea banii înapoi statului. În România, din păcate, se cheltuie foarte mulți bani cu pregătirea studenților, care mai apoi, mai devreme sau mai târziu, părăsesc țara, muncind pentru alții, care nu au investit nimic în pregătirea lor.
Țara de adopție al lui Ioan Enache are un sistem medical care merge perfect, ca un ceas elvețian
Ioan Enache are 78 de ani dar are o vivacitate și o disponibilitate de invidiat. Se consideră un norocos al sorții și pentru faptul că are o sănătate destul de bună. Recent a avut nevoie pentru prima dată în viață, o internare în spital. Deși știa că țara în care trăiește are un sistem de sănătate bine pus la punct, l-a verificat pe propria piele.
„ Am fost tratat regește cele cinci zile cât am stat în spitalul din Sierre, unde locuiesc. Eram înconjurat de atâta atenție și mi se dădea atâta importanță încât îmi venea să plec. Îmi luau glicemia din două în două ore, mi se explica pas cu pas ce trebuie să fac în calitate de pacient cu diabet, toate pe un ton calm și cu o amabilitate excesivă. Medicii și tot personalul își fac profesia cu devotament. Am fost uimit când am aflat că șefa spitalului este româncă, din Constanța. Când aud ce se întâmplă în spitalele din România, mă cutremur. Concursurile se iau cu șpagă, pe pile, iar medicii sunt obișnuiți să primească șpagă. Așa ceva nu există în Elveția. Sistemul sanitar este foarte bine organizat, și asta pentru pentru că „sus”, Ministerul Sănătății și Guvernul își fac treaba.”, a explicat Ioan Enache.
Și cum ar putea să fie altfel, de vreme ce poporul elvețian este cel care deține puterea. Puterea, spune bârlădeanul elvețian, nu aparține acolo exclusiv Parlamentului. Parlamentul dă legi, dar dacă nu sunt agreate de popor pot fi abrogate. În Elveția orice „cetățean nemulțumit” poate iniția un referendum, cu condiția să strângă 100.000 de semnături. Cetățeanul este stăpân, propunerile lui de legi sunt luate serios în calcul, ca ulterior să fie votate în Parlament.
„Ca elvețian de jumătate de secol, pot spune că sunt un om liber, un cetățean cu drepturi dar și cu obligații, care respectă legea orice ar fi, și care participă la propuneri legislative. E un adevăr că participarea la vot în țara de adopție este destul de scăzută (35%). Nu pentru că oamenii ar fi comozi, dar elvețienii știu că oricine ar veni la putere (chiar și partidul de extremă dreaptă care conduce acum), nu vor avea de suferit, că legile vor fi respectate și vor fi create doar în interesul cetățenilor. Elveția fiind țară mică Guvernul este format doar din 7 miniștri, dintre care unul este și Președintele țării, ales pentru un an de zile. Se respectă cu sfințenie separarea puterilor în stat, politicul își face treaba lui, executivul pe a sa, iar justiția este independentă”, a ținut să relateze Ioan Enache.
Bârlădeanul, care își vizitează orășelul natal în fiecare an, a predat 33 de ani Limba Franceză la o Școală de Fete din Sierre, Cantonul Valais, în care trăiesc 250.000 de locuitori. În 1970, a depus cereri pentru un loc la catedră în toate cantoanele Elveției. Doar reprezentanții Cantonului Valais i-au solicitat să vină la concurs. Ion Enache este absolvent al Complexului Școlar din Bârlad, promoția 1959 și nici acum nu și-a uitat colegii de liceu, prietenii și apropiații, pe care îi vizitează ori de câte ori se întoarce acasă, cum s-a întâmplat în această toamnă.
Părinții și rudele au plecat la ceruri dar pământul natal îl atrage totuși ca un magnet. Acasă în Elveția, la casa din Sierre, are o grădină minunată plină de flori din primăvară până toamna târziu. Își cultivă grădina, hrănindu-și mintea și sufletul prin lecturi, călătorii, dar și prin reveniri la matcă, în Bârlad, unde își întreține și își trăiește interesul pentru tradițiile culturale ale locului.
„Este nu doar cu numele membru al Academiei Bârlădene, este informat la zi cu ce se întâmplă în viața ei, o susține cu generozitate, citește și chiar colaborează cu revista societății. Ioan Enache, devenit Jean Enaș, își merită diploma de fidelitate pentru constanța prieteniei, acordată la tradiționala întâlnire de septembrie”, ne- a declarat Elena Popoiu, vicepreședinta Academiei Bârlădene, una dintre prietenele cu care Ioan Enache s-a întâlnit săptămâna trecută la Bârlad. (Mihaela NICULESCU)