DSP Vaslui: Totul despre bolile transmise prin vectori (căpușe și țânțari)

Bolile transmise de vectori sunt afecțiuni cauzate de agenți patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) care sunt transmiși de la un organism gazdă la altul prin intermediul unor organisme, numite vectori.

Vectorii sunt organisme vii, de obicei artropode (cum ar fi țânțarii, muștele, gândacii, căpușele) dar și unele animale (cum ar fi rozătoarele), care pot transmite agenți patogeni infecțioși între oameni sau de la animale la oameni. Mulți dintre vectori sunt insecte hematofage, ingerând microorganisme producătoare de boli în timpul unei mese de sânge de la o gazdă infectată (om sau animal) pe care le transmit ulterior unei gazde noi, după ce agentul patogen s-a replicat. Adesea, odată ce un vector devine infecțios, acesta este capabil să transmită agentul patogen pentru tot restul vieții în timpul fiecărei mușcături/înțepături ulterioare.

Bolile transmise prin vectori reprezintă peste 17% din totalul bolilor infecțioase la nivel mondial, provocând peste 700000 de decese anual.

Boliletransmiseprinvectoriinclud:

• Boliletransmise de țânțari la om: infecția cu virusul West Nile, febra Denga, infecția cu virusul Chikungunya șiinfecția cu virusul Zika;
• Bolile transmise de căpușe: borrelioza Lyme, encefalita transmisă de căpușe (TBE), febra hemoragică Crimeea-Congo.

Un element esențial în reducerea poverii bolilor transmise prin vectori este schimbarea comportamentală, Organizația Mondială a Sănătății colaborând strâns cu partenerii din toate țările pentru a oferi educație și pentru a îmbunătăți gradul de conștientizare a publicului.

II     Infecția cu virus West Nile

Ce este infecția cu virusul West Nile?

Virusul West Nile (VWN) aparține familiei Flaviviridae și este un membru al grupului de flavovirusuri transmise de artropode. Virusul West Nile (VWN) poate infecta oameni, păsări, țânțari, cai și alte mamifere, dar transmiterea se face numai prin înțepătura de țânțar. Peste 110 specii de păsări pot fi infectate cu virusul West Nile.Cele mai multe cazuri de infectare se produc în perioada iulie – septembrie când țânțarii sunt cei mai activi.

Rețineți: Virusul se transmite numai prin înțepătura de țânțar, nu poate fi transmis prin contact fizic obișnuit!

Care sunt simptomeleinfecției cu virusul West Nile?

La om, înmajoritateacazurilor (80%), infecția are manifestărisubclinice, iarcândacestea sunt tipice, spectrul clinic șiseveritatea pot fi foarte variate.

Perioada de incubație: În general, simptomele apar după 3 – 15 zile de la contactarea virusului (prin înțepătura țânțarului).

Organismul uman răspunde diferit în urma infecției cu virusul West Nile, în ceea ce privește simptomatologia:

Prin manifestare de simptome severe (infecție neuroinvazivă) – Sindrom febril și meningită/meningoencefalită/encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar.

Mai puțin de 1% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală:

• febrăputernică;
• dureri de cap;
• rigiditate la nivelulgâtului;
• dezorientare;
• comă;
• tremor șiconvulsii;
• slăbiciunemusculară;
• pierdereavederii;
• amorțealășiparalizie.

Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni, iar unele complicații neurologice pot fi permanente. Recuperarea este caracterizată de o perioadă lungă de convalescență și extenuare. Rata mortalității în rândul persoanelor care dezvoltă manifestări neurologice severe este de până la 17%.

Prin manifestare de simptome moderate – Sindrom febril

Aproximativ 20% dintrepersoaneleinfectate cu virusul West Nile prezintăsimptome de severitatemoderată:

• febră;
• durere de cap;
• simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree;
• durerimusculareșiarticulare;
• mai rar limfadenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici);
• urticarie la nivelul pieptului, abdomenului sau spatelui.

Simptomele se manifesta pe o perioada de 7-10 zile, dar slăbiciunea poate persista până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia pana la 2 luni.

Prin lipsa simptomelor (infecșie asimptomatică) – Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul nu prezintă niciun simptom.

Factorii de risc sunt:

• vârstaînaintată
• tumoricerebrale
• hipertensiunearterială
• afecțiunihematologice
• diabetzaharat
• boli de rinichi
• abuzul de alcool
• factorigenetici

Cum se pune diagnosticul de infecție cu virusul West Nile?

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze imediat medicului.

Cum se tratează infecția cu virusul West Nile?

Nu există un tratament specific pentru virusul West Nile, există numai tratament simptomatic suportiv. În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența oricărui tratament.

In cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă; în aceste situații fiind necesară spitalizarea pacientului și administrare de tratament intravenoas.

Cum putem preveni infectarea cu virusul West Nile?

Cea mai simplă metodă de tratament este prevenirea infectării prin evitarea înțepăturilor de țânțar și prin împiedicarea țânțarilor să se înmulțească în preajma noastră.

Cum să evitați înțepăturile de țânțari?

• purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, dacă ieșiți seara din locuințe sau ieșiți seara în parc la plimbare sau când mergeți în pădure, la pescuit, în Deltă;

• utilizați substanțe chimice repelente împotriva țânțarilor, comercializate în farmacii (DEET, icaridin/ picardin, IR 3535), pe care să le aplicați pe părţile descoperite ale corpului (în concordanță cu instrucțiunile de pe etichetă);

• împiedicați pătrunderea țânțarilor în casă prin folosirea de plase de protecție la ferestre/uși;

• utilizați substanțe insecticide în locuință/în jurul locuinței;

• utilizați în locuință aerul condiționat;

• utilizați plase împotriva țânțarilor în jurul paturilor în cazul în care nu sunt disponibile celelalte masuri menționate anterior sau dacă dormiți în aer liber.

• acoperiți pătuțul copilului sau căruciorul cu plase împotriva țânțarilor.

Cum puteți împiedica țânțarii să se înmulțească în preajmă?

• prin evacuarea apei din subsoluri;

• prin repararea instalațiilor de apă și canalizare din subsoluri și din apropierea locuințelor;

• prin renunțarea la păstrarea apei în butoaie în curte sau prin protejarea acestora de accesul țânțarilor acoperindu-le bine cu capace potrivite;

• prin evitarea aruncării la întâmplare a obiectelor care nu ne mai trebuie și în care apa poate stagna (cutii de conserve, cauciucuri de automobile, jucării etc);

• prin îndepărtarea permanentă a gunoaielor menajere în care se pot adăposti țânțarii.

Boala Lyme

Ce este Boala Lyme?

Boala Lyme (sau borrelioza Lyme) este cea mai comună infecție al cărei agent etiologic se transmite prin capușă, atât în Europa, cât și în SUA. Agentul etiologic este o spirochetă, Borrelia burgdorferi, care se transmite prin mușcătura de căpușă. Căpușa vectoare cel mai frecvent întâlnită în zona noastră aparține speciei Ixodes ricinus. Ciclul ei de viață presupune existența a trei gazde, mamifere mari și mici, și trecerea succesivă, din faza de larvă, în cea de nimfă și apoi de adult. Femela adult depune ouă care se transformă în larve și ciclul se reia.Nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei, deci nu orice mușcătură presupune riscul de a dezvolta borrelioză.

Rețineți: Insectele imature, numite şi nimfe, cauzează majoritatea cazurilor de boală Lyme. Ele sunt foarte mici, de dimensiunea semințelor de mac, iar mușcătura lor este nedureroasă, astfel că oamenii nu își dau seama adesea că au fost mușcați, spre deosebire de căpușele adulte care sunt mai ușor de detectat și îndepărtat!

Care sunt simptomelecontactăriibolii Lyme?

Simptomatologia Lyme diferă în funcție de stadiul bolii, existând trei astfel de etape:

Stadiul I – În acest stadiu, infecția este localizată, durează între 3 şi 21 de zile și se manifestă prin eritem migrator la nivelul mușcăturii, în aproximativ 80% din cazuri. Acesta reprezintă o leziune cutanată care apare ca o pată roşiatică, rotundă sau ovalară și se extinde treptat. Marginile îşi păstrează culoarea roşiatică, în timp ce partea centrală, de regulă, se atenuează. În cazul leziunilor vechi se mai observă doar marginea sau segmente din eritem. De regulă, leziunea este unică, asimptomatică, dar poate fi asociată şi cu: senzație de arsură, înțepătură sau semne de infecție acută (precum febră, durere de cap, dureri musculare şi dureri articulare).

Stadiul II – Apare într-un interval variabil, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni de la stadiul I și prezintă manifestările unei infecții diseminate cu apariția de leziuni similare, dar mai mici. Eritemul se extinde și apar leziunile cutanate secundare diseminate. Se poate asocia cu manifestări de tip pseudo-gripal.

În acest stadiu se mai pot întâlni:

• afectare hepatică (hepatită) și afectare neurologică în aproximativ 15% dintre cazuri, manifestată prin pareză facială sau afectarea nervilor periferici;

• meningită (semne ale iritației meningeale – redoarea cefei, fotofobie);

*encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, de atenție, de somn, de personalitate;

• afectare cardiacă – care implică tulburări de ritm, pericardită sau miocardită (inflamația pericardului sau a miocardului); pacientul poate resimți palpitații, dureri în piept, dispnee (respirație cu dificultate), amețeli, sincope.

Stadiul III – Reprezintă stadiul de infecție cronică persistentă care survine la un interval lung de la debutul bolii (luni, ani) și se caracterizează prin suferință multiorganică (afectare neurologică, cardiacă, hepatică, pulmonară, oftalmologică).

Factori de risc

• petrecerea timpului în zonele împădurite sau cu iarbă înaltă;

• pielea expusă (căpuşele se pot ataşa cu uşurinţă în zona încheieturilor şi acolo unde pielea este mai subţire şi neacoperită de haine);

• prezența animalelor de companie (în special, câinii şi pisicile pot fi mușcate de căpușe, apoi insecta migrează la stăpân şi astfel poate să transmită boala).

Mușcătura de căpușă devine periculoasă atunci când căpușa infectată cu Borrelia burgdorferi stă atașată mai mult de 24 de ore pe pielea persoanei pe care a mușcat-o.Cu cât este identificată și eliminată mai repede, cu atât scade riscul apariției borreliozei!

Cum se pune diagnosticul de boală Lyme?

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze imediat medicului.

Cum se tratează boala Lyme?

Tratamentul bolii Lyme este stabilit de către medicul infecționist.Afecțiunea este tratabilă, mai ales dacă este descoperită într-un stadiu incipient.Medicația presupune administrarea de antibiotic în doza și pe durata prescrisă de medic, în funcție de stadiul bolii.

Pot să apară complicații ale bolii Lyme?

• Boala Lyme răspunde în general bine la tratament, însă la aproximativ 10% dintre persoanele infectate simptomele persistă și după terminarea tratamentului. Este ceea ce numesc specialiștii „sindromul bolii Lyme post-tratament” sau boala Lyme cronică.

• Principala complicaţie este reprezentată de astenie, asociată cu dureri musculare și dureri de cap severe, care poate persista ani de zile după încheierea tratamentului și poate fi confundată cu sindromul de oboseală cronică.

• Artrita și durerile articulare sunt alte posibile complicaţii post boala Lyme, acestea afectând aproximativ 50% dintre pacienți. De cele mai multe ori, rigiditatea și durerile se simt la nivelul genunchilor, dar poate fi afectată oricare dintre articulații. La unii pacienții, acestea se remit dar, ca și în cazul asteniei, la un procent mic de persoane pot persista pentru o perioadă îndelungată.

• Multe persoane cu boala Lyme cronică au dureri de cap puternice și acuză probleme cu memoria de scurtă durată sau declară că au o senzație de amorţeală, furnicături, înțepături la nivelul membrelor inferioare și superioare și la nivelul feței.

Ce trebuie să știm despre căpușe?

Căpușele sunt insecte parazite, din aceeași clasa cu păianjenii, care se hrănesc cu sângele corpului gazdei (om, animal). Mușcătura de căpușă poate transmite boli deosebit de grave la om, precum babesioza, boala Lyme, febra butonoasă si encefalita de căpușă. Căpușele trăiesc in apropierea solului, în ierburi înalte, în grămezi de frunze și în zone cu verdeață. Există mai multe specii de căpușe și nu toate mușcăturile de căpușă sunt periculoase.

Dacă nu sunt depistate, căpușele pot să reziste până la câteva zile pe corpul gazdă.Ajunse pe corpul gazdă, căpușele preferă să migreze spre zona axilară, inghinală sau la nivelul scalpului. Prin mușcătură, acestea își introduc capul sub piele și încep să se hrănească. Mărimea lor crește pe măsură ce se hrănesc cu mai mult sânge. Nu zboară și nu sar. Înțepătura sau mușcătura de căpușă sunt ușor de recunoscut, pentru că în cele mai multe dintre cazuri sunt vizibile. Totuși, există riscul ca cele de foarte mici dimensiuni să nu poată fi observate. De aceea, după revenirea dintr-o ieșire în natură, este important să vă verificați foarte bine, din cap până în picioare.

Mușcătura de căpușă poate să nu producă niciun simptom. Persoanele alergice pot să resimtă durere la locul mușcăturii, umflătură, senzație de arsură în locul afectat și, mai rar, chiar dificultăți respiratorii.Infecțiile la om apar in perioada când căpușele sunt foarte active (aprilie – noiembrie).

Măsuri de protecţie personală împotriva infestării cu căpuşe

• purtați haine deschise la culoare, cu mâneci lungi și pantaloni lungi introduși în șosete de culoare deschisă şi textură mai deasă.

• purtați pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; nu este indicat să putați papuci/ sandalele în zonele endemice.

• utilizați substanțe repelente (DEET – Dietil toluamidă) cu aplicare pe pielea ce ar putea veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizați repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc).

*tratați prin spălare şi uscarea cel puţin 1oră, cu aer cald/ fierbinte, hainele folosite afară după activităţi desfășurate în zone cu potenţial de infestare cu căpușe.

*inspectați corpul cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde făra a provoca disconfort la atașare sau în timpul hrănirii.

*înlăturați prompt căpuşele în cazul în care sunt găsite pe corp; acestea vor fi înlăturate cu ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc) prin prinderea cât mai aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul căpuşei să nu rămână în piele.

• după înlăturarea căpuşelor dezinfectați pielea cu acool (70%) şi aplicați un unguent cu un antibiotic cu spectru larg.

Cum putemîmpiedicacăpușelesă se înmulțeascăînpreajmanoastră?

1. Prin managementul habitatelor favorabile căpuşelor – presupune realizarea unor arii fără căpuşe în zonele rezidenţiale în care s-a constatat o infestare semnificativă cu ixodide şi se realizează astfel:

• reduceți vegetația înalta (ierburi, tufișuri), tundeți gazonul sau spațiile înierbate;

• înlăturați frunzele moarte, crăcile căzute şi recurgeți la arderea acestora;

• înlăturați vegetația din vecinătatea sau de pe pereții caselor;

• acoperiți găurile/crăpăturile din pereții caselor.

2. Prin managementul animalelor gazdă:

• descurajați prezența rozătoarelor (depozitați corect gunoiul menajer, depozitați corect proviziile – inclusiv grâne, fân, etc., folosiți capcane, momeli otrăvite, etc.)

• descurajați prezența unor animale de pădure (căprioare, arici, porci mistreţi, urşi, etc.) prin preajma casei

• aplicați tratamente cu acaricide adecvate asupra animalelor de companie (câini, pisici, etc.) şi asupra celor domestice (oi, capre, vaci, cai şi păsări de curte).

3. Prin managementul aplicării de acaricide sau prin controlul chimic (cu acaricide) a populațiilor de căpușe:

• aplicarea prin pulverizare de formule recomandate de acaricide pe zone restrânse şi în microfocare; nu se fac aplicări masive prin pulverizare/stropire din avion sau maşină;

• alegerea în funcţie de situaţie, de la caz la caz, a acaricidului şi a concentrațiilor celor mai potrivite.