Google+
Home » Sport » Interviu – Bârlădeanul Cristian Marian Chirică, un rugbyst care face furori la CSM Știința Baia Mare

Interviu – Bârlădeanul Cristian Marian Chirică, un rugbyst care face furori la CSM Știința Baia Mare

cristian marian chirica - omul meciului cu poli iasiRugbystul bârlădean Cristian Marian Chirică are un debut de sezon fulminant în această ediție a SuperLigii CEC Bank 2016-2017. Datorită seriozității sale și a evoluțiilor solide a fost inclus de Federația Romană de Rugby în echipa etapei de trei ori în primele cinci partide din acest sezon.

La finalul primei partide a stagiunii 2016-2017, contra celor de la C.S.Politehnica Iași, flankerul zimbrilor a fost desemnat de către observatorul jocului, clujeanul Gheorghe Sabău, în premieră, ca fiind “omul meciului”.

“Nominalizarea de astăzi a lui Cristi Chirică ca fiind omul meciului nu mă surpinde pentru că el a muncit astăzi foarte mult, iar în cele două amicale jucate cu C.S.Universitatea Cluj și Steaua el s-a achitat de sarcinile de joc. Este un jucător de 19 ani și are tot viitorul în față. Eu sper să-l motiveze și să pășească în viitorul apropiat spre un nivel superior”, declara după meci antrenorul său Eugen Apjok. În toate meciurile din noul sezon a fost titular la CSM Știința Baia Mare, echipă clasată pe locul trei. Băimărenii au adunat pană acum 14 puncte în urma a două victorii și a patru puncte bonus. Sunt depășiți în clasament de CSA Steaua București, echipă care i-a învins vineri cu 29 – 24 și a acumulat 19 puncte. Timișoara Saracens a profitat de eșecul băimărenilor și a urcat în clasament după victoria din ultima etapă, cu 14 puncte obținute până acum.

Născut pe data de 9 aprilie 1997, la 1,91 m și 95 kg este un jucător de profil ofensiv care poate evolua atât ca flanker cât și ca închizător. Doi ani consecutivi (2013 și 2014) a fost medaliat cu aur la Campionatul Național de rugby în 7 și a fost campion și la rugby tag, pe vremea când evolua la Bârlad. În 2014 și 2016 a fost selecționat la echipa națională a României Under 17 ani iar din 2015 în cea de Under 18 ani, când avea cu un an mai puțin fată de colegii săi. În al doilea an la U18 a fost căpitanul naționalei, ales de colegii săi datorită faptului că au văzut un joc bun practicat de acesta dar și faptul că oferea fiecăruia respectul cuvenit. Pe 19 aprilie 2014 a făcut parte din primul XV aliniat de România în finala pentru locurile 3-4 a Campionatului European de la Poznan câștigată de Stejărei, 41-7 contra reprezentativei similare a Poloniei. La Under 19 a terminat pe locul doi la Campionatul European, după ce România a învins Portugalia cu 27 – 25. Rugbystul a făcut parte din lotul echipei de 12 sportivi a echipei România 7 pregătit de Alexandru Lupu și a reușit performantă de a cuceri bronzul la cea de-a două etapă a Rugby Europe Sevens Men’s Trophy 2016. Echipa României a terminat pe poziția a patra sezonul.

12 barladeni - trial romaniaBârlădeanul a fost convocat în premieră la echipa națională de seniori cu ocazia trialului de la Bârlad, alături de alți 11 bârlădeni. Cu ocazia aniversării a 60 de ani de rugby la Bârlad la sfârșitul lunii mai Stadionul municipal Fepa a găzduit atunci un eveniment deosebit, meciul-test al Naționalei A de Rugby a României care a disputat o partidă de verificare în compania XV-ului Președintelui. În urma acestui eveniment a fost selectat în lotul României A care a disputat două meciuri de pregătire cu galezii de la Crawshays Welsh RFC. Bârlădeanul are aproape 30 de prezențe la echipele naționale de juniori U18 și U19 și a fost convocat recent la echipa națională U20 care se reunește pe 10 septembrie.

– Cine te-a îndrumat către sportul cu balonul oval și ce te-a marcat la începutul carierei tale de rugbyst?

-Eram în clasa a opta, în 2011 și directoarea care fuseseră la Bârlad a auzit că se face centru național olimpic de juniori acolo și mi-a propus să merg să dau probele și să practic acest sport. Eu am făcut generala la mine în sat, în comuna Fruntișeni. A doua zi am mers și am dat probele și m-a văzut domnul antrenor Ioan Harnagea. După ce am dat proba de 1.000 de metri viteză și săritura în lungime și înălțime m-a întrebat ce vârstă am și de unde sunt și dacă îmi place acest sport. Nu știam nimic despre cum se practică acest sport. I-am spus că îmi place deși nu mai văzusem meciuri, nici măcar nu știam cum arată balonul. Am făcut apoi și o joacă între noi cu mingea. Mi s-a părut greu și nu prea am prins multe. Antrenorul mi-a spus să mai vin la antrenamente că e ușor și mă va ajuta. După o zi am dat probe și la școală, la limba română și la teorie sportivă, pe care le-am luat. Am intrat astfel la liceu la Bârlad și m-am mutat în oraș la Centrul Olimpic.

– După cât timp ai început să ai meciuri?

– Chiar la început am avut două meciuri amicale cu echipa Tecuciului în care mi-a fost foarte frică. Am luat două placaje foarte dure și aveam o reținere, mă gândeam să nu mai joc. Am mai făcut câteva antrenamente iar apoi o săptămână am plecat acasă și nu am vrut să mai practic acest sport. M-am gândit însă și am decis să mă întorc, însă doar la liceu. Profesorul Dan Tufaru mi-a spus să mă întorc și la Centrul Olimpic, iar de atunci m-am apucat serios de treabă, am încetat să mai fiu fricos, m-am concentrat pe schemele de joc și am progresat.

Rugbyul te maturizează

– Când ai disputat primul turneu?

– În 2012 am avut un turneu de rugby în 7 la Heidelberg și domnul Tufaru mi-a spus că am progresat mult. M-am ambiționat și am făcut niște meciuri bune, motiv pentru care am fost felicitat.

– Cum ai simțit adversarii străini față de cei români?

– Au fost mult mai duri din păcate și jucau mult mai rapid ca noi. Era cu totul diferit, dar asta m-a făcut să mă implic mai mult.

– De ce crezi că ar trebui să aleagă tinerii rugby-ul și nu alt sport?

– Este un sport care te maturizează. Înveți să ai caracter, coloană vertebrală.

– Ce abilități trebuie să aibă cineva ca să performeze în rugby?

– Ar trebui să ai cât de cât fizic și să gândești. În rugby cine gândește mai mult câștigă meciul. Sunt scheme pe care trebuie să le faci într-un meci, să știi unde trebuie să șutezi balonul. Să vezi o breșă într-o fracțiune de secundă și să te duci imediat pe ea, să duci echipa în avantaj câțiva metri. Le dai astfel un imbold coechipierilor să vină și ei cu un plus de energie.

– Care a fost prima ta mare satisfacție legată de rugby?

– Când am prins lotul național, în 2014, la echipa U18. Am prins echipa cu un an mai mare decât mine, eu aveam 17 ani atunci. Aveam concurență pe posturi, iar antrenorii mi-au spus ca le place cum arăt dar trebuie să vadă și cum joc. Datorită faptului că făcusem o pregătire fizică foarte bună la Bârlad am rămas surprins de faptul că unii nu prea făceau față. Cincisprezece jucători atacau, iar ceilalți 13, printre care și eu ne apărăm. La primul antrenament am fost rezervă, dar mi-am făcut treaba cu câteva placaje bune, motiv pentru care la al doilea antrenament am fost titular. De atunci mi-am păstrat acest statut la echipa U18.

– Ce te-a convins să alegi echipa din Baia Mare?

cristian chirica - stiinta baia mare– Am avut oferte și de la Timișoara, de la Steaua sau CSM București, dar și din Franța. Făcuserăm un meci bun cu Olanda în cadrul Campionatului U18 în Franța. A venit la mine antrenorul de la Tarbes și mi-a propus să merg la ei pentru că se construia un centru olimpic de excelență U20. După al treilea meci cu Germania am primit o propunere și din partea antrenorului de la Toulouse. Mi-a cerut adresa de e-mail și numărul de telefon și mi-a spus că i-a plăcut cum am jucat și că mă va contacta. La ei se făcea un centru de excelență unde puteai juca până la 24 de ani. Ei erau în Liga a II-a, echivalentul DNS-ului nostru. Între timp am terminat cu liceul și am luat bac-ul. După două luni eram dezamăgit ca nu m-a mai sunat nimeni. Am considerat că dacă stau la Bârlad să fac câte două antrenamente cu seniorii mă pierd. Eram într-o creștere foarte mare de formă și nu am vrut să stau, primisem între timp mai multe oferte din țară. Chiar în ziua când mi-am dat bac-ul m-a sunat antrenorul de la Timișoara Saracens și mi-a propus să merg la ei pentru o săptămână pentru a vedea condițiile și cunoaște grupul. I-am spus că îl voi suna eu a doua zi, dar atunci m-a sunat Călin Matei, președintele celor de la Baia Mare și mi-a propus să merg la Baia Mare. Am ales să reflectez două zile, timp în care m-a sunat și Lucian Lorin de la CSM București, dar știam că ei au probleme de finanțare și echipa se putea destrăma oricând. A contat mult în decizia mea faptul că am fost cu lotul U18 de vârstă mea la Baia Mare și îmi plăcuse orașul foarte mult. Am mers și m-am întâlnit cu domnul Călin Matei și a doua zi am semnat contractul, băieții m-au salutat și mi-am dat seamă că am nimerit bine încă de la început. Baia Mare era atunci era campioană, iar Timișoara și Steaua terminaseră pe locurile doi și trei. CSM era pe cinci.

– Când ai jucat primul meci pentru echipa din Baia Mare?

– Pentru că am muncit și am fost foarte serios nu m-am integrat foarte repede în grup la Baia Mare. Nici nu prea mi-au dat meciuri și eram puțin supărat. Pe antrenori nu i-am întrebat niciodată de ce nu îmi dau meciuri să joc. Aveam concurență pe post, erau jucători mai experimentați și poate asta a contat. Poate și faptul că m-a adus domnul Călin Matei care mă știa de la Națională și nu antrenorii. Când însă au început să îmi dea meciuri, le-am arătat ce pot. Am jucat apoi toată Super Liga. Anul trecut am jucat doar patru meciuri. Am semnat în luna iulie anul trecut și primul meci a fost un amical cu echipa U Cluj în deplasare, după patru luni. Am avut emoții pentru că difereau contactele de la juniori la seniori. Erau mult mai dure și pe primul l-am simțit foarte bine, dar m-am ambiționat și am făcut un meci bunicel. Când a început Campionatul am mai primit un meci, tot cu U Cluj.

– Când ai fost pentru prima dată titular?

– Am fost titular prima dată în Cupa României cu Poli Iași, după care am mai fost iar titular cu U Cluj acasă.

– Care îți este cea mai dragă realizare de până acum?

– Faptul că am ajuns să joc la Baia Mare titular, unde se joacă mult mai bine și grupul e foarte unit. Acum nu îmi rămâne decât să obțin medalia de aur, să câștig titlul, SuperLiga. Și bineînțeles să am parte de trofee și cu echipa națională. Când am fost convocat la naționala mare eram deja învățat cu contactele și nu cred că mi-a pus nimeni probleme. Mi-am făcut treaba și sper să joc în meciuri oficiale cât de curând.

– Cel mai greu moment din cariera ta care a fost?

– Atunci când am plecat o săptămână acasă, când eram la Bârlad și am vrut să renunț. Altfel, m-am motivat mereu și am știut că fiecare provocare este necesară pentru a progresa.

– Spune-ne te rog pe ce post joci. Ce faci tu pe teren pentru a-ți ajuta echipă?

bronz la europe trophy– La Bârlad, la rugby în 7, jucam pe postul de pilier și la rugby în XV numărul 8. La Baia Mare joc flanker, fac diferența prin puterea de concentrare, prin jocul în margine, trebuie să prind balonul și să îl trag și pasez cum trebuie. Un flanker (nr. 7) și închizătorul (nr.8) trebuie să aibă o evoluție cât mai bună la fiecare meci. Dacă antrenorul te vede că îți faci treaba bine în pozițiile astea ai șanse foarte mari să fii numit căpitan, ești un lider pentru că tu ai sarcina de a coordona jocul din teren.

– Unde crezi că s-a pierdut titlul sezonul trecut ?

– Nu am prins echipa atunci, dar părerea mea e că s-a pierdut confruntarea cu Timișoara Saracens la jocul la sol și i-am lăsat foarte mult să stea în picioare. Au reușit astfel să avanseze mereu câte doi – trei metri. Ei au văzut că s-au impus în contacte și au făcut ce au vrut cu noi.

– Ce jucător de rugby din străinătate te-a impresionat cel mai mult?

– Richie McCaw de la Noua Zeelandă care joacă pe același post cu mine și plachează foarte mult, pasează bine. Are rolul meu și am încercat cu succes să îi copiez stilul de joc.

– Cine este cel mai jucător din România? Pe postul tău este cineva în Superliga care te inspiră?

– Mihai Macovei, care a fost căpitan la CSM Știința Baia Mare și a jucat aici șapte ani. A plecat apoi în Franța, unde joacă și acum în prima ligă. Colegul meu Sean Morell mă ajută să îmi îmbunătățesc jocul, el evoluează pe partea stângă și eu pe cea dreaptă. Îmi spune mereu ce să fac și dacă vede că nu sar bine în culoar mă îndrumă. E și mai experimentat ca mine, are 32 de ani. Ai ce învăța de la el, vine chiar din Noua Zeelandă. Evoluează aici din 2011, de cinci ani.

– Ce îți place să faci în timpul liber?

– Dacă sunt obosit vreau să mă odihnesc. De obicei ies la un film sau la o plimbare cu iubita. Mai ies cu colegii, ultima dată am fost la un grătar.

– Cât timp îți ocupă cariera de rugbyst și cât timp reușești să ai pentru viața personală?

7 romania - chirica dreapta sus– Echipa îmi ocupă doar patru ore pe zi, două dimineață și două după-amiaza. Cu excepția momentelor când au meciuri în deplasare și îmi ocupă câte trei zile. Dar chiar nu e o problemă și nu mă deranjează. Acum de exemplu când am avut meci vineri cu Steaua am plecat de la Baia Mare miercuri dimineață, iar joi am făcut antrenament. Iar când avem meci acasă, ne ocupă toată ziua.

– Vrei să te stabilești în Baia Mare?

– Nu vreau să mă grăbesc, încă nu m-am gândit la asta. Nu îmi cumpăr casă aici, vreau să aștept până mi se termină contractul. Am semnat pe șapte ani și termin activitatea aici pe la 25 – 26 de ani. Chiar atunci flankerii sunt de obicei în cea mai bună formă. Poate mi se va oferi atunci ocazia să merg să joc în afară, asta aștept.

– Reușești să revezi Bârladul? La cât timp îți revezi familia?

– O dată pe an, poate de două ori. E un pic ciudat pentru că atunci când stăteam la Centrul Olimpic de la Bârlad mergeam acasă la fiecare sfârșit de săptămână. Mi-au spus și părinții că se gândesc tot timpul la mine ce fac și cum mă descurc. Am vorbit cu ei să vină la mine și mi-au spus că vin de Crăciun, dar nu e nimic sigur. Suntem în competiție și putem să mergem acasă doar când ne dă vacanță. După ce s-a terminat Cupa României de exemplu am avut o lună vacanță. Totuși în acea perioadă am fost convocat la naționala de rugby în 7. Mi-au rămas doar două săptămâni, dintre care patru zile le-am petrecut acasă.

– La ce vârstă crezi că îți vei încheia cariera ta sportivă și ce planuri ai pentru atunci?

– Dacă voi fi ferit de accidentări grave undeva pe la 33, chiar 34 dacă o să fiu în formă. Vreau să mă reprofilez pe postul de preparator fizic, să îndrum alți copii să meargă înspre sportul acesta.

– Ai avut accidentări serioase până acum? Ce ai simțit în acele momente?

-Am avut doar o singură accidentare, când evoluam la Bârlad. În urma unei entorse la glezna am stat cu piciorul în ghips trei luni de zile. A trecut foarte greu timpul, colegii mă sunau și mă chemau la antrenamente în glumă. Îmi venea să îmi dau jos ghipsul și să plec pe teren. A fost foarte greu, dar m-am recuperat repede.

– Unde s-a pierdut meciul cu Steaua vineri?

– Meciul nu l-am pierdut noi, ci a fost pierdut de arbitri. Dacă vă uitați pe filmare și vedeți ultima spontană se vedea clar că balonul era ieșit. Nu știu unde a văzut el că era ținut. Dacă nu era decizia asta, se vedea că noi avansam constant câte doi – trei metri. Clar ajungeam să marcăm eseu și îi puteam întrece cu două puncte. În sport însă trebuie să mai știi și să pierzi.

– Ați obținut încă un punct bonus, defensiv și aveți patru până acum, cele mai multe din campionat. Vă cere antrenorul să vă concentrați în mod special asupra acestui aspect?

-Ne spune și antrenorul, dar vine și de la noi, dacă suntem concentrați și ne facem jocul. Când ne apărăm cum trebuie și echipa adversă nu reușește să ne marce puncte foarte multe, iar noi le marcăm e doar pentru că ne facem schemele de joc mult mai organizat decât ei. Ține de valoarea individuală a jucătorilor și a echipei ca ansamblu.

– Ați fost depășiți în clasament de Timișoara Saracens. Ce ne poți spune despre meciul pierdut cu ei?

stanislav sevens - locul trei– Acolo am pierdut pe greșelile noastre, puteam să dăm la bețe, să fie un scor cât de cât apropiat, pentru că la un moment dat era 12 – 9 pentru ei. Au mai fost două lovituri de pedeapsă pe care le-am jucat la mână în cinci metri în fața buturilor. Puteam să punem jos și aveam trei puncte în avantaj. Dacă jucăm cum am jucat cu Steaua zilele trecute și în următoarele meciuri o să fie bine și orice echipă e de bătut. Nu contează că Timișoara e campioană, o poți bate dar ține de tine să te concentrezi foarte mult și să iei deciziile care trebuie.

– Antrenorul tău, Eugen Apjok, este secund la echipa “Stejarilor”. Te ajută lucrul acesta pentru a intra în vederile echipei naționale de seniori?

– Cred că mă poate ajuta foarte mult pentru că dacă joc aici așa cum trebuie mă poate trimite și la națională. Are un cuvânt de spus și le poate spune antrenorilor naționalei despre mine. Dar la fel de bine și aceștia l-ar putea întreba ce jucători are pe postul meu.

– Ai fost în echipa etapei de trei ori în primele cinci etape și chiar într-un meci pe care l-ați pierdut. Ce crezi că I-a determinat pe cei de la Federație să te includă în formula ideală?

– Am fost inclus datorită unor evoluții solide, au văzut că îmi fac treaba, știu când să atac și cum să mă apăr. Dacă am văzut cu Timișoara că nu putem în unele faze să ținem de balon, mi-am făcut treaba foarte bine în apărare. Nu au reușit să avanseze nici măcar jumătate de metru. Când colegul vede că ai dat un placaj și ai avansat se ambiționează să îți egaleze performanța, prinzi curaj.

– Spune-ne un episod amuzant din viața ta, legat de rugby

– Eram la Bârlad coleg cu Ionuț Balaban, care evoluează acum la Dinamo București. Pentru că într-un weekend am avut meci duminică am rămas acolo. Sâmbătă am fost împreună la o terasă și i-a cerut Ionuț chelneriței o bere, dar nu a pronunțat foarte bine. Iar fata l-a întrebat dacă vrea numărul ei.

– Ce mesaj ai pentru tinerii bârlădeni care practică acest sport sau ar putea deveni rugbyști pe viitor?

-Să nu cedeze în cele mai grele momente, atunci trebuie să se motiveze mult mai mult. Să fie mereu cu fruntea sus pentru că în rugby astăzi poți avea o accidentare și durează până te refaci. Dar trebuie să te gândești că o să fie bine. Să muncească foarte mult și să fie serioși. Doar așa pot fi văzuți cu ochi buni, de către orice antrenor din România. Dacă îți faci treaba la antrenamente și după ce ieși de pe teren ai un caracter bun vei fi recompensat cu o carieră frumoasă.

A consemnat George PROCA

Comments

comments

About Tehno Redactor

%d blogeri au apreciat: