Thalia e tristă: Teatrul “Victor Ion Popa” – criză de actori și de bani

De luni întregi teatrul bârlădean se chinuie să angajeze doi actori, însă proasta salarizare face ca nimeni să nu-și dorească această meserie.

Teatrul „Victor Ion Popa” este unul cu tradiție, care până în 1990 a cunoscut o perioadă înfloritoare din toate punctele de vedere – piese bune, montate de regizori mari, un număr suficient de actori care să acopere toate stilurile, buget consistent și recunoașterea valorii trupei în cadrul nenumăratelor concursuri și turnee. După Revoluție, lucrurile s-au schimbat, iar astăzi teatrul bârlădean trece printr-o perioadă mai puțin fericită. Dincolo de strălucirea costumelor și veselia actorilor de pe scenă, se ascund multe neajunsuri care-și pun amprenta atât pe viața profesională cât și pe cea personală.

Slaba salarizare este cea mai acută problemă cu care se confruntă teatrul și actorii. Chiar dacă, mai nou, legea permite, teoretic, ca la plecarea unui actor să fie angajat altul în loc, în realitate lucrurile nu stau atât de frumos ca pe hârtie.

„În ultimii doi ani, trupa s-a micșorat cu șase actori, cinci au plecat și unul a murit. Normal ar fi ca bugetul să ne permită angajarea a șase actori, dar din lipsă de bani, nu putem scoate la concurs decât două posturi. În decembrie am organizat concurs dar nu s-a prezentat nimeni. Luni, 2 februarie, vom organiza concurs din nou, dar până astăzi nu s-a înscris nimeni”, a declarat Marcel Anghel, directorul teatrului.

Cauza pentru care actorii nu se mai înghesuie la un teatru din provincie este proasta salarizare, dar și lipsa de perspectivă.

„Există o lege a salarizării unice din 2009 care, însă, nu se aplică. În baza acesteia, un actor debutant ar primi un salariu de 1.200 de lei. În condițiile actuale, când unui actor debutant îi oferi un salariu minim pe economie (puțin peste 700), este greu de presupus că va accepta un astfel de post”, a mai spus Marcel Anghel.

Ca urmarea a creșterii, în ultimii ani, a salariului minim pe economie, s-a ajuns aproape la o egalizarea a salariilor, indiferent de vechime, experiență și valoare. Talentele adevărate sunt, în acest context ignorate, realizându-se o uniformizare pe care actorii o consideră total incorectă.

Actorii aleg centrele culturale mari ale țării, unde chiar dacă salariul este nemotivant, joacă alături de nume grele ale teatrului, capătă experiență, stabilesc contacte. Pot să-și rotunjească veniturile participând la castinguri pentru reclame, seriale sau alte producții TV.

Echipa Teatrului „Victor Ion Popa” a ajuns, la această oră, să aibă doar 16 actori, la jumătate din cât avea înainte de ’89.

„Cei mai mulți actori bârlădeni, au între 35 și 45 de ani, nu mai avem actori în vârstă, dar îi putem suplini prin roluri de compoziție. Ceea ce e mai trist, e că nu avem actori foarte tineri, ne-ar trebui de urgență doi băieți de 25-30 de ani. În actuala conjunctură, este foarte greu să abordăm texte în care se găsesc personaje de genuri și vârste diferite”, a completat Marcel Anghel.

Contractele de colaborare cu actori ar fi o soluție, dar ea nu poate fi abordată pentru că este mai costisitoare decât angajarea propriu-zisă. Colaboratorii trebuie plătiți pentru spectacole și pentru repetiții, și dacă mai joacă în două-trei spectacole, nu este rentabil deloc.

În câteva zile, Consiliul Județean va vota bugetul teatrului pentru acest an, care ar trebui să fie mai mare decât anul trecut, luând în considerare creșterea salariului minim pe economie.

În 2014, teatrul bârlădean a avut un buget de 1,428 milioane de lei, din care suma primită de la Consiliul Județean a fost de 1,230 de milioane. Deși teatrul trebuia să realizeze venituri proprii în valoare de 197.500 lei, n-a realizat decât 145.000 lei, din cauza îmbolnăvirii actorilor, decesului unuia dintre ei, lipsei unui șofer pentru autocar, ceea ce a dus la deplasări mai puține, spectacole mai puține și încasări mai mici.

Un an și jumătate, între 2013 și 2014, autocarul instituției a fost tras pe dreapta din lipsa unui șofer. După ce a fost angajat un șofer, autocarul a mai stat câteva luni la reparat, asta grevând situația financiară a teatrului.

Aspectele prezentate sunt cele mai importante, dar nu toate cu care se confruntă teatrul bârlădean. Pentru că valorile în societate s-au răsturnat, actorul nu mai este respectat și când mai este și prost plătit, motivația scade. Cu toate acestea, actorii bârlădeni înceracă să atingă performanța. Facultatea de Teatru este una specială, destinată unor oameni speciali. Pe lângă consumul intelectual al slujitorilor scenei, nu este de neglijat consumul fizic și mai ales cel psihic. Actorul nu produce nimic palpabil, dar creează emoții, modelează caractere, educă tânăra generație, cultivă frumosul și creează acea magie unică, de care cei care au în mână pârghiile în minister, se bucură. (Mihaela NICULESCU)