Secretul Germaniei. Ce o face una dintre cele mai solide economii din lume

Minune postbelica, „economia sociala de piata” germana a depasit socurile petroliere din anii ’70 si ’80, lovitura reunificarii din ’90, recesiunea mondiala din 2008-2009 si actuala criza din zona euro, relateaza BBC Mundo.

In prezent, Germania se afla printre primii trei exportatori ai lumii, are cresterea per capita cea mai ridicata din tarile dezvoltate si o rata a somajului de 6,9%, semnificativ sub media din zona euro, de 11,7%.

Profesorul Reint Gropp, presedinte al Institutului Hall pentru Cercetare Economica din Germania, sustine ca modelul german se deosebeste clar de cel anglo-saxon din Statele Unite si Marea Britanie. Dar ce o face atat de deosebita? Si care este cheia succesului sau?

„Este un sistem bazat pe cooperare si pe consens, mai mult decat pe competente, care cuprinde totalitatea ramificatiilor socio-economice, de la sistemul financiar, la cel industrial sau la stat”, a explicat Gropp pentru BBC Mundo, potrivit Agerpres.

Cooperare si capitalism

Asa numita „economie sociala de piata” a avut originea in Germania Occidentala postbelica, sub Guvernul democrat-crestin al cancelarului Konrad Adenauer, si s-a mentinut de atunci ca o sansa a politicii de stat.

Sebastian Dullien, economist la Consiliul European pentru Relatii Externe din Germania, afirma ca atat consensul, cat si cooperarea sunt prezente in toate sectoarele economiei.

„In centru se afla sindicatele si patronatele, care coordoneaza salariul si productivitatea, avand ca tinta cresterea reala a salariului si mentinerea locurilor de munca. Prin lege, sindicatele sunt reprezentate in consiliul director al companiei, insarcinat cu deciziile strategice”, a explicat Dullien.

In sistemul financiar, cooperativele financiare si puternicele banci publice urmaresc ca imprumuturile sa ajunga la toti, fara sa conteze marimea firmei sau apropierea acesteia de un centru financiar.

Aceasta filosofie ii permite sa depaseasca una dintre limitarile sistemului anglo-saxon, in care companiile mici si mijlocii, spre deosebire de multinationale, nu au acces la pietele de capital si de obicei au dificultati in a se finanta.

„Bancile publice de economii au reguli clare de joc. De exemplu, pentru a favoriza dezvoltarea regionala, pot sa acorde credite firmelor din zona lor, dar nu si celor din alta regiune. Guvernul are reprezentanti in aceste banci, care sunt de baza in luarea deciziilor. Un principiu calauzitor al politicii sale de creditare este mentinerea locurilor de munca”, afirma Gropp.

„Mittelstand”

Acest model este ancorat in istoria germana. Unificarea nationala din 1871 sub Bismark a reunit 27 de teritorii guvernate in marea majoritate de regalitate, care au crescut accelerat si autonom in timpul revolutiei industriale.

Din acest germen istoric au aparut mittelstand-urile (firme mici si mijlocii) care, potrivit specialistilor, reprezinta 95% din economia germana.

Spre deosebire de modelul anglo-saxon, centrat pe maximizarea rentabilitatii pentru actionari (obiectiv pe termen scurt), mittelstand-urile sunt structuri familiale cu planuri pe termen lung, cu puternice investitii in instruirea personalului, un ridicat simt al responsabilitatii sociale si un puternic regionalism.

„Germania este, in mod special, puternica in privinta companiilor cu 100 sau 200 de angajati. Cu o caracteristica in plus. In pofida marimii, multe dintre aceste companii concureaza pe piata internationala si sunt exportatori”, a subliniat Dullien.

Exporturi

Germania s-a aflat printre primii trei exportatori ai lumii in ultimele decenii, o dovada a eficientei acestui sistem care concureaza pe plan mondial cu produse tehnologice complexe si o forta de munca inalt calificata si bine platita.

In timp ce comertul mondial este dominat de multinationale, ce acopera 60% din schimburile comerciale globale, in Germania mittelstand-urile asigura 68% din exporturi.

Sectorul auto, cel al echipamentelor, aparaturii electronice si medicamentelor sunt intre principalele sale „reclame”.   Si nu sunt numai mittelstand-urile.  Din cele 2.000 companii cu veniturile cele mai ridicate din lume, 53 sunt germane, printre acestea marci cu mare traditie, precum Bayer, Volkswagen si Siemens.

Totusi, in Germania, ca in orice alt loc din lume, „nu tot ce straluceste este aur”.

Recuperarea bolnavului

In anii ’90, sub povara reunificarii, Germania si-a capatat renumele de „bolnavul Europei”. Parerea unanima era ca un sistem cu salarii ridicate si o puternica participare sindicala nu putea supravietui intr-o lume guvernata de o concept nou, „delocalizarea”.

Profitand de liberalizarea mondiala si de noile tehnologii, marile companii puteau sa se mute dintr-o tara in alta in cautarea unei mai mari rentabilitati, obtinute cu niste costuri salariale mai mici: insesi companiile germane au inceput sa migreze in alte tari.

Dar, la inceputul acestui secol, un guvern social democrat a implementat o serie de reforme, pe care rivalii sai le-au calificat drept „neoliberale”, pentru a reactiva economia nationala.

Remediul a functionat: economia a reinceput sa creasca. Dar asta a avut un pret: majorarea saraciei, a joburilor part time si a celor cu jumatate de norma.

„Partea pozitiva este ca sistemul a dovedit un ridicat grad de adaptabilitate. Dar reforma sistemului de securitate sociala si a pietei muncii a dus la cresterea saraciei si la inegalitati”, a declarat, pentru BBC Mundo, Sebastian Dullien.

Viitorul

Provocarile se acumuleaza. Pe termen scurt, problemele din China afecteaza sectorul de exporturi din Germania. Pe termen mediu, rata natalitatii germane nu este suficienta pentru piata sa de munca. Dar nu este vorba doar despre o amenintare externa sau de o bomba demografica in timp.

Un studiu al Institutului Hall demonstreaza ca tocmai in interiorul economiei sociale de piata interdependenta dintre banci, companii si guvern poate favoriza interferenta politica.

Conform studiului, bancile de stat imprumuta considerabil mai mult in timpul unui an electoral.

„Este nevoie de un mai bun model de guvernare care sa impiedice interferenta politica. Cred ca sistemul necesita un grad mai mare de liberalizare. Nu este posibil ca o banca de stat din Frankfurt sa nu poata acorda credite in alta regiune„, a precizat Reint Gropp.

„Suntem in mijlocul unei mari revolutii tehnologice si economia germana nu raspunde cum trebuie, pentru ca are o structura rigida. Modelul a fost excelent, dar este posibil sa fie si anacronic”, a avertizat el.

Dar ar putea sa demonstreze iar extraordinara sa flexibilitate pentru a sustine un model care incearca sa conjuge capitalismul, salariile ridicate si intreaga participare a fortei de munca.

Sursa: incont.stirileprotv.ro