Liceenii au cuvântul! – Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”

Că sunt timizi sau îndrăzneți, temerari sau ezitanți, impetuoși sau calmi, dezlănțuiți sau reținuți – liceenii sunt voci demne de ascultat cu atenție. Dacă am avea puterea să renunțăm la aroganța adultului care “știe totul” și i-am urmări cu seriozitate, bogăția lor sufletească, nealterată încă de griji cotidiene, poate fi, chiar și pentru noi, “atotștiutorii”, sursă de inspirație și de învățăminte.

Adolescenții au lucruri de spus. Mai importante decât bazaconiile pe care mulți adulți le îndrugă fără noimă oriunde au acces: pe stadion, la televizor, pe internet, pe stradă sau între proprii pereți.

Ziarul Est News continuă să-i invite să ia cuvântul. O dată pe săptămână, fiecare liceu are la dispoziție, prin rotație, câte o pagină în care elevii își pot face cunoscute părerile, trăirile, dorințele, sfaturile, nemulțumirile, ideile, creațiile. Sunt liberi să-și exprime orice gând care poate construi sau schimba în bine tot ce pune în pericol bunul-simț, buna-cuviință, spiritul civic, echilibrul. Liceenii au cuvântul. Astăzi Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu.

Micile lucruri de zi cu zi

Stau uneori și mă uit în jurul meu și observ răutatea care ne înconjoară. Mă uimesc de fiecare dată privirile tăioase ale oamenilor străini, care se uită la tine și te critică fară ca măcar să te cunoasca. Mă amuză (într-un mod ironic) certurile din trafic, cele din autobuz, cele din magazine, de la instituții. Toate între oameni straini, toate din cauza unor lucruri mărunte. “Dar cine ești tu, dom’le, să te bagi in față? Stai dracului la locul tău!”

Vorbe nepotrivite aruncate atât de ușor. Vorbe care dor și care te marcheaza in educatie. Vorbe care, uneori, nu își au locul. De fiecare dată când stau pe internet găsesc câte un comentariu agresiv la adresa cuiva sau o ceartă între doi oameni cu opinii diferite. Mă îngrozește ura care se poate simți în comentariul cuiva care nu are aceași opinie cu tine și care, doar din cauză că nu este de acord cu ce spui tu, simt nevoia să te atace personal și să te judece, chiar daca nu te cunoaște. Însă cel mai mult mă surprind răutațile dintre prieteni. Chiar și dintre anumiți membri ai familiei.

Mă uimește zâmbetul lor stramb, mai fals ca ‘posteriolul lui Kim Kardashian’. Vorbele lor de bine, spuse printre dinții încleștați, atunci când, de fapt vor să te scuipe în ochi. De ce nu pot fi sinceri și să își asume responsabilitatea pentru vorbele spuse în loc să se prefacă că ești soarele de pe cerul lor? Cine ești tu să îmi spui mie că nu sunt bună de nimic, să mă critici fără pic de bun simț? Să mă judeci fără să știi ce dureri ascund?

Cu toții ne-am dori să trăim într-o lume mai bună. Fiecare visăm la o lume în care să ne zâmbim unul altuia pe stradă, să vedem bătrâni cu fete binevoitoare, adolescenți care ajută cu drag persoanele mai în vârstă și tot așa. Tindem să vedem o lume in care binele predomină. Ei bine, această schimbare nu se poate produce dacă nu încetam să mai credem că celălalt trebuie să se schimbe. Nu ! Noi trebuie să ne schimbăm primii. Schimbarea care începe de la noi și continuă până și cu vecinul de la doi, căruia i-ai dus gunoiul in drumul tău spre scoală. În ăștia 17 ani în care am trait eu, am învățat că dacă vrei să obții un rezultat bun, trebuie ca procesul să fie făcut cu voie bună. Cu politețe ! Știți cât de multe se pot câștiga cu politețea? Nici nu vă puteți închipui. O stiu din proprie experiență. Eu una prefer să arunc un zâmbet binevoitor doamnei acre de la casă, în speranța că asta o va îmbuna.

De asemenea, am mai învățat că niciodată nu voi putea face fericita pe toată lumea, însă va trebui să mă fac fericită pe mine însumi. Încerc mereu să mă pun în situația altora și să încerc să le înțeleg motivele și reacțiile. Uneori, nu se poate si ajungem la aceiași întrebare, de ce unii oameni sunt atât de răi? Ajungem să vorbim fără să ne gândim la lucrurile prin care a trecut. Dar poate o vorbă bună sau un zambet blajin l-ar putea ajuta sa rasufle mai usurat. Însă, Asigura-te ca inima iti este mai buna si ca ai facut mai multe in viata ta decat respectivul pe care il consideri inferior si il critici. Ce ar fi ca, de azi, sa incercam sa fim mai buni si politicosi? (Teodora Florina CIOROBA – clasa a X-a E, profil Filologie, Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu”)

Frumusețea vine din interior

Venim pe această lume în care trebuie să ne recâștigăm sinele, să îl dezvoltăm și să îl îndeplinim. Ființa om este observatorul principal în acest cadru peisagistic ce furnizează energie.

Tendința noastră de a crește, scopul de a deveni vizibili în ochii societății, dorința de a avea libertatea sunt iluzia din cauza căreia ajungem să tratăm valoarea vieții în vârstă, în loc să dăm viață vârstei. Viziunea în cadrul căreia ne învârtim schițează omul ca simbol dezvoltator , unde pe scara evoluției, singura dorință ca scop principal este maturizarea.
Treapta de referință, pe care călcăm într-un trup bătrân ne susține conștiința și ne arată că acum devenim observatori experimentați, mai fragili și mai sensibili. Câtă ruină, cât spirit copilăresc, atât de multe curiozități. Cine ești? Un copil maturizat? Un adult cu suflet de copil? Ce te face fericit? Care ți-e pofta, omule?

De viață? Acum ne amintim împreună de ea, ne amuzăm de noi, cei tineri, ne este dor de nostalgia copilăriei, ne visăm tot acolo, în acel tărâm fermecat care de altfel părea o cușcă ce ne astupa graiul libertății.

Prezentul este oglinda trecutului. Ceea ce ai gândit, ai simțit și ai acționat este ceea ce trăiești acum. Neputința, ca dușman de luptă în actualul timp tumultos, nu este altceva decât o rană ce începe să doară din ce în ce mai tare pe care trebuie să o înfrunți.

Frumosul din tine este povestea de viață pe care o vei lăsa aici, este sufletul tău trecut prin dezamăgiri care a învățat să existe în ciuda lumii, este înțelepciunea pe care ai dobândit-o, este calmitatea care înfruntă furtuna tânără, este spiritul tău! (Oana ROTARU, clasa a IX-a, Matematică-informatică)

Însemnările generației confuze

Ce mai vremuri pentru un elev în clasa a XII-a! Niciun obstacol care să stea între tine și calea ta, nu-i așa? Societatea actuală este însă departe de idealurile la care aspiră. La început am avut impresia că este doar un moment al adolescenței, dar mi se demonstrează de fapt că ne confruntăm, ca populație, cu o adevărată criză socio-culturală. Tinerii de ieri le povestesc celor de astăzi valori parcă uitate în totalitate odată cu prăbușirea controversatului regim comunist.

Din ce perspectivă se presupune că ar trebui să privim lucrurile? E simplu! Din toate. Pentru a analiza efectul tranziției bruște de la un regim totalitar la unul democratic este necesară o perspectivă cât mai obiectivă. Chestiunea nu mai este una a diferenței dintre generații, ci mai de grabă a diferenței dintre civilizații.

Voi începe analiza prin a menționa faptul că omul este format din totalitatea factorilor pozitivi și negativi ai mediului în care a trăit. Profunzimea problemelor dintre vârste capătă astfel un contur mult mai pronunțat care reflectă mentalitatea delăsătoare a omului de rând. Majoritatea ce își dedică timpul citind acest articol probabil cunoaște deja ce a fost comunismul în România; probabil câțiva dintre dumneavoastră l-ați și trăit, mai mult sau mai puțin. Ideea care ținea treaz spiritul comunist era cea de egalitate în posibilități, susținută de promovarea muncii în comun. Libertatea de exprimare era obstrucționată, amintindu-ne în acest sens despre activitatea poliției politice. Capitalismul a introdus o gândire de tip “fiecare pe cont propriu”, cheia succesului în societate luând o întorsătură la 180 de grade și direcționându-se către propria inițiativă, fapt care a determinat accentuarea dezvoltării individuale. Cu toate acestea, lipsa de adaptare împreună cu așteptările colosale de la un sistem relativ necunoscut au dat naștere unei puternice nostalgii care a evoluat treptat din adoptarea unei stări de pesimism în transformarea pesimismului însuși în mentalitate.

Efectele negative ale tranziției bruște sunt ușor observabile în timp. Tocmai banalele emisiuni TV de “divertisment” oferă ideea de sacrificare a culturii noastre în favoarea obținerii de capital. Din perspectiva tinerilor de altă dată, vechile valori morale acumulate de-a lungul tinereții acestora, care au stat la baza formării lor ca oameni, se dovedesc a fi lipsite de sens în societatea actuală. Ca tânăr crescut și educat după modelul noii societăți simt nevoia de a trage un semnal de alarmă privind atât de necesara schimbare. Pentru a ne modifica mentalitatea, e nevoie de dezvoltare interioară în primul rând. Dacă aș întreba un tânăr de vârsta mea “Tu ca cine ți-ai dori să ajungi în viață?” aș primi răspunsuri fie din lumea promovată de televiziune, fie din cea a oamenilor de excepție străini, fie n-aș primi niciun răspuns. Comoditatea și securitatea pe care “nu știu” le oferă unui om sunt nejustificabile. Nivelul tinerilor influențați de non-valori este într-o continuă creștere. Am ajuns să cred că aparțin unei generații care deși cunoaște totul, dă dovadă că nu știe nimic.

                 Cum s-a ajuns la neglijarea laturii sociale?

Blestemul lipsei de comunicare apasă pe umerii fiecărei generații în parte. Este dificil să cerem comunicare din partea familiei când aceasta nu și-a pus niciodată problema unei eventuale lipse din acest punct de vedere. Crescuți în jurul oamenilor, tinerii de ieri poate că nu au beneficiat de sprijinul extraordinar al părinților, însă comunitatea le-a educat spiritul civic. Prietenia era un concept mai ușor de înțeles pentru că, direct sau indirect, regimul comunist a echilibrat societatea în așa fel încât să nu existe diferențe semnificative între oameni.

Astăzi am ieșit din casă cu gândul să fac ziua mai bună cuiva. Am “ochit” o persoană străină, de o seamă cu mine, care părea că are nevoie de o vorbă bună. După ce am abordat persoana respectivă și i-am spus pașnic “Voiam doar să-ți zic să zâmbești mai mult.”, am primit reacția tipică a produsului societății actuale și anume un “what the ****” rusificat și o privire scârbită care-mi spunea “Cum ți-ai permite să spui așa ceva?”. Mi-am continuat drumul, gândindu-mă că poate am făcut o greșeală. La ce bun să fii în stare de a primi părerile pozitive a zeci de necunoscuți în lumea virtuală odată ce uiți să spui “mulțumesc” în viața reală? Chiar în halul acesta am ajuns?

Cred că toate generațiile pot cădea de-acord în privința necesității schimbării acestei mentalități plictisite care ne menține într-o continuă stagnare de mai bine de 26 de ani. Ceea ce am încropit este un strigăt de ajutor în formarea unei noi mișcări culturale și conceperea unui real sistem de valori care să ne educe pe noi, tinerii de astăzi și pe cei de mâine, în mod corespunzător. Vorbiți mai mult! Combateți nepăsarea prin comunicare! Creați legături! În caz contrar, generațiile viitoare vor fi și mai indiferente mulțumită nouă, îndrumătorilor, iar noi nu vom mai putea face nimic în privința asta. Învățați și aspirați către cunoaștere, nu avere. Cât despre dumneavoastră, tinerii de ieri, vă mulțumesc că ați luptat pentru drepturile noastre ca popor și că ne-ați crescut cum ați știut mai bine. O schimbare este inevitabilă și, odată cu acceptarea lacunelor societății actuale, vom putea într-un final să promovăm sincera implicare, comunicare și cultura adevărată pentru a prospera împreună. (Victor Ionuț DANIȘ – clasa a XII-a G, profil Științe Sociale, Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu”)