de Răzvan CĂLIN
Oamenii sunt disperați că turmele de mistreți au distrus tot ceea ce au semănat până acum. Unii dintre ei au fost nevoiți să semene de câte două sau chiar trei ori din cauza fiarelor care au scurmat hectare întregi de culturi agricole. Țăranii dau vina pe cei care administrează fondul de vânătoare din zonă, respectiv AVPS ”Șoimul Dunărean”, pe care îi acuză că nu au administrat hrană complementară sălbăticiunilor, astfel încât acestea să nu mai dea iama prin culturile agricole ale oamenilor.
Localnicii din mai multe sate componente ale comunelor Pogana și Coroiești sunt cu nervii la pământ după ce au văzut cum culturile agricole la care au muncit din greu sunt făcute una cu pământul de turmele de porci mistreți. Cele mai afectate localități sunt Măscurei și Cîrjăoani (comuna Pogana), dar și satele Hreasca, Mireni și Coroiești (comuna Coroiești). Și mai înverșunați sunt oamenii pe cei care administrează fondul de vânătoare din zonă, respectiv Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AVPS) ”Șoimul Dunărean”, din Jilava, Ilfov. Este asociația care a concesionat acest fond de vânătoare cu o suprafață de circa 11.000 de hectare.
Situația trenează (fără să se identifice vreo soluție) de vreo cinci ani, astfel că e de înțeles de ce oamenii au început să-și piardă răbdarea. Un grup de localnici dintre cei mai afectați de această situație au contactat reporterii Est News, dorind ca prin intermediul cotidianului nostru să tragă un semnal de alarmă către autoritățile ce par a nu fi prea interesate de ceea ce se întâmplă pe aceste meleaguri.
Lucrurile au degenerat într-atât de mult încât s-a ajuns la situația în care oamenii sunt nevoiți să-și păzească culturile noapte de noapte pentru a fi siguri că mistreții nu dau iama din nou. E lesne de înțeles de ce au recurs la această ultimă modalitate de a-și proteja culturile, mai ales că bieții localnici ne-au mărturisit, cu vocile gâtuite de supărare și cu lacrimi în ochi, că jivinele au devorat și distrus complet tot ceea ce au semănat. Ba mai mult, după ce au semănat a doua oară, s-au trezit că mistreții au atacat din nou culturile, distrugându-le în proporție de aproape 100%.
”Efectivele de porci mistreți au crescut foarte mult în ultimul timp, din câte îmi dau eu seama. Iar cei care administrează pădurile din jur cred că sunt depășiți de situație. Ca în anul acesta, parcă n-a fost așa rău niciodată. Suntem disperați. Am ajuns să semănăm de câte două – trei ori, la intervale de numai câteva zile. Pentru că mistreții ies, noaptea mai ales, din pădurile care sunt în apropiere și intră pe terenurile noastre agricole unde fac prăpăd. Scurmă după semințe, după tot ce am semănat și într-o noapte pot distruge câteva hectare odată. Mie mi-au distrus în ultimele zile vreo șapte hectare și jumătate de porumb, dintre care circa cinci hectare și jumătate sunt distruse în proporție de 100%, iar restul cam 60 – 65%. Iar cheltuielile au fost pe măsură, căci aratul, discuitul, semănatul plus achiziționarea de boabe tratate, m-au costat vreo 8.000 de lei. Acum am fost nevoit să investesc din nou și să semăn iarăși pentru că oamenii îmi vor cere arendă la sfârșitul anului”, ne-a declarat cu năduf Robert Obreja, un întreprinzător privat din Măscurei de Pogana, care a accesat fonduri europene prin Programul Instalarea Tânărului Fermier. Omul ne-a mărturisit că dacă nu ar fi fost implicat în acest proiect, ar fi renunțat de mult la această afacere tocmai din cauza pagubelor pe care le provoacă mistreții.
Oamenii își păzesc noaptea culturile!
Prăpădul pe care mistreții îl fac în culturile agricole l-a adus în pragul disperării și pe Petrică Măstăcan, de 43 de ani, din Măscurei. Cu fața împietrită de supărare, omul ne-a sus: ”Într-o singură noapte, cu vreo două săptămâni înainte de Paște, mistreții mi-au distrus toată tarlaua pe care semănasem porumb. Așa că, n-am avut încotro și la vreo patru zile mai târziu am cultivat din nou. A doua zi dimineață, când am mers pe câmp, am văzut că iarăși au venit mistreții și au râmat tot pământul, mâncând porumbul ce-l semănasem pentru a doua oară. M-au distrus! Am cheltuit până acum vreo 18 milioane de lei vechi numai cu porumbul. Acum ce să fac? De unde să mai scot alți bani? Suntem oameni sărmani, care trăim numai de pe ce ne dă pământul după ce-l muncim. Iar acum, nu mai avem nimic!”.
Supărați, oamenii au căutat tot felul de soluții pentru a contracara pofta devastatoare a mistreților. Văzându-și culturile amenințate (practic, singura sursă de venit și hrană pentru cei mai mulți dintre ei), localnicii au recurs la măsuri extreme. Din momentul în care au semănat, ies noapte de noapte pe tarlale pentru a-și păzi culturile de foamea sălbăticiunilor. Însă, nici această metodă nu a avut un succes prea mare.
”Am ajuns să stăm noapte de noapte pe dealuri ca să ne păzim culturile. Am plantat tot felul de sperietori și de momâi ca să îi speriem pe mistreți, dar degeaba. S-au obișnuit și cu momâile și nu le mai este teamă de nimic. Am tras cu pușcoiul cu carbid ca să îi speriem. Da de unde, noi trăgeam cu carbid și ei stăteau în apropiere nestingheriți și abia așteptau să plecăm ca să intre pe tarla. De obicei, vin noaptea între orele 23 și 3.30. Iest din pădure niște turme mari, că zici că-s oi. Am numărat cu ochii mei o turmă cu vreo 33 de mistreți. Vă dați seama ce prăpăd fac animalele astea în calea lor?! Mi-au distrus și lucerna pe care am semănat-o, un hectar întreg făcut una cu pământul. Am pagubă de vreo 900 de lei. Trebuie să semăn iar și apoi să stăm noaptea pe câmp până ce recoltăm. Ca să fim siguri că avem ceva recoltă anul acesta”, ne-a spus Vasile Sava.
Păzitul permanent al culturilor nu e o soluție viabilă pentru că nimeni nu poate rezista să-și petreacă nopțile din primăvară până în toamnă pe câmp. Așa că, oamenilor nu le-a rămas decât să se roage la Dumnezeu că poate se vor sătura până la urmă și mistreții ăștia. Însă, cert este că localnici sunt atât de disperați, situația din aceste cătune fiind atât de tensionată încât doar de o mică scânteie mai e nevoie ca lucrurile să degenereze.
Iar oamenii sunt cu atât mai iritați cu cât cei vinovați, în opinia lor, nu fac nimic pentru a redresa situația, ba îi iau și peste picior. În opinia localnicilor, totul pleacă de la modul eronat în care este administrat fondul de vânătoare ce cuprinde pădurile din apropiere. Acesta a fost concesionat pentru mai mulți ani de AVPS ”Șoimul Dunărean”, din Jilava, Ilfov. Conform legislației în vigoare, aceștia au obligația, printre altele, de a hrăni suplimentar jivinele din pădure, tocmai pentru a evita ca acestea să fie atrase de culturile agricole ale oamenilor. Lucru pe care, susțin oamenii, cei de la AVPS ”Șoimul Dunărean” nu îl fac mai deloc. În consecință, sălbăticiunile, precum mistreții, sunt atrase în mod inevitabil de culturile agricole umane, în care găsesc o sursă îmbelșugată de hrană. Practic, administratorii fondului de vânătoare din zonă trebuie să amenajeze așa numite adăpători și hrănitori, special pentru mistreți.
Lipsa hrănitorilor împinge mistreții către culturile agricole umane!
Primarul comunei Coroiești, Cristian Lungu, s-a arătat extrem de tranșant pe marginea acestui subiect și a declarat pentru Est News că are convingerea că cei de la ”Șoimul Dunărean” nu își respectă obligațiile contractuale: ”Soluția pentru ca această problemă să înceteze definitiv este cât se poate de simplă și legală. Cei care administrează fondul de vânătoare să-și respecte obligațiile pe care și le-au asumat în momentul în care au semnat contractul. În realitate, din păcate, nu respectă mai nimic. Nu știu și nu cred ca în toate pădurile astea să fi amplasat măcar o adăpătoare sau o hrănitoare pentru animalele sălbatice, inclusiv mistreți. Atât timp cât nu se face așa ceva, e normal că mistrețul să caute de mâncare în altă parte și să dea iama în culturile oamenilor. La noi la Coroiești au ajuns mistreții să intre pe tarlalele care sunt la 10 metri de sat. Bieții oameni sunt disperați. Pe timpul lui Ceaușescu, toate pădurile astea erau înțesate de mistreți și alte sălbăticiuni. Ați auzit vreodată că au mâncat porumbul CAP-ului? Păi, nu, pentru că pădurile erau înțesate cu adăpători și hrănitori. Acum, nemaifiind așa ceva, e normal că ies din pădure și dau iama prin culturile oamenilor”.
Primarul Lungu a convocat la sfârșitul săptămânii trecute o comisie din care au făcut parte inclusiv reprezentanți ai Gărzii Forestiere Vaslui, AVPS ”Șoimul Dunărean”, plus alte instituții abilitate. Membrii comisiei s-au deplasat în teren și au constatat pagubele la fața locului, după care au încheiat un proces verbal. Totuși, oamenii, dar și primarul Lungu, sunt sceptici că acest demers va duce la rezolvarea problemei.
”S-au mai făcut astfel de demersuri și în trecut și tot degeaba. Nu știm cum se face, dar de fiecare dată, oamenii nu au fost nici despăgubiți, iar problema a continuat să treneze. E un șir întreg de proceduri extrem de anevoioase și când în sfârșit le parcurgi, ți se spune la final că paguba nu-i chiar atât de mare așa că nu poate fi transpusă în legea penală. Multă lume se lasă lehamite din cauza asta”, a mai spus primarul Lungu.
Recomandare stupidă: Oamenii să-și facă gard în jurul terenurilor agricole!
Robert Obreja ne-a declarat că în urmă cu doi ani i-a acționat în instanță pe cei de la ”Șoimul Dunărean”, dar la final a pierdut procesul. Avocații apărării au profitat de tot felul de chichițe legislative și, cum, necum, și-au scos clienții basma curată.
Chiar și în procesul verbal încheiat pe 6 mai s-a consemnat, printre altele, că proprietarii culturilor nu au luat o serie de măsuri care să prevină această năpastă: nu au s-a asigurat paza culturilor agricole, nu au amplasat mijloace specifice de îndepărtare a mistreților etc. Chipurile, aceste lucruri sunt stipulate în legislația în vigoare. Cel puțin la prima vedere, sunt niște aberații mai mari decât Casa Poporului. Cum Dumnezeu să-și păzească oamenii culturile, atât timp cât deja se chinuie să vegheze pe timpul nopților?! Cât despre acele ”mijloace specifice de îndepărtare a mistreților”, iarăși e greu de imaginat cam ce ”agregate” ar trebui să aibă oamenii ca să pună pe fugă jivinele. Probabil se referă la tradiționalele sperietori sau momâi, pe care oamenii le-au uzitat, dar fără folos că sălbăticiunile s-au obișnuit deja cu acestea.
Probabil că tocmai această legislație ambiguă le-a permis paznicilor de vânătoare din zonă să-i ia la mișto pe oameni.
”Ne-au spus că să punem mâna să facem gard de jur împrejurul terenurilor agricole. Cum Dumnezeu să facem așa ceva?!”, ne-a mai declarat Robert Obreja.
”Păi, să-și facă ei gard în jurul pădurii. Cum pot să-și bată joc de oameni în halul acesta?! Dacă eu îi împușc mistrețul pe pământul meu, vine și mă reclamă pentru că e mistrețul lui și nu aveam voie să mă ating de el. Păi, dacă e al lui, atunci ce caută pe pământul meu? Să-și facă ei grad în jurul pădurii! Să pună mâna să facă adăpători și hrănitori pentru animale, așa cum scrie în contract și atunci nu vor mai fi probleme”, a replicat dur primarul de Coroiești.
Oamenii sunt hotărâți ca în zilele următoare să înainteze memorii și sesizări către toate instituțiile statului abilitate să intervină într-o asemenea situație, în speranța că cineva va lua până la urmă taurul de coarne.
