Satul în care oamenii au cheltuit sute de milioane ca să aibă baie ca la oraș, iar apa, în cazul fericit în care curge, e infestată!

de Răzvan CĂLIN

O rețea de aducțiune a apei subdimensionată și executată prost a făcut cele aproape 500 de suflete din sat să sufere de sete. Culmea, puțina apă potabilă care se mai scurge pe la robinete nu este bună pentru consumul uman, analizele DSP Vaslui reliefând acest lucru.

Cei aproape 500 de locuitori ai satului Crîng, din comuna Ciocani, trăiesc o dramă greu de crezut pentru România mileniului III: lipsa apei potabile. Oricât ar părea de neverosimil, realitatea de la Crîng ne arată că după ani buni în care s-au pompat milioane de euro într-o rețea de aducțiune a apei potabile, acum localnicii privesc robinetele ca pe niște banale (și mai ales inutile) piese de mobilier. Situația este cu atât mai delicată cu cât (culmea!) apa care țârâie o dată pe săptămână nici nu este bună de băut, conform analizelor efectuate de Direcția de Sănătate Publică (DSP) Vaslui.

Crîng numără vreo 480 de locuitori (răspândiți în circa 200 de gospodării), fiind al doilea sat din comună din acest punct de vedere. Acum, întreg satul suferă mai abitir ca oricând din cauza lipsei apei potabile. Situația este agravată și de nivelul extrem de căzut al precipitațiilor care au căzut în ultima perioadă peste această zonă. Așa încât, fiecare zi care trece nu face altceva decât să irite din ce în ce mai tare localnicii. Supărați, oamenii s-au plâns reporterilor de al Est News, într-o ultimă încercare disperată de a convinge autoritățile că e timpul să găsească o soluție viabilă la această problemă. De cum intri în sat descoperi o imagine care aproape că a devenit un clișeu pentru mai toate localitățile din mediul rural vasluian. Fiecare uliță din sat e împânzită cu o rețea de cișmele, la care apa nu curge mai deloc. E un clișeu des întâlnit în multe dintre localitățile din mediul rural vasluian: acele cișmele din fier, acționate cu pârghie, vopsite frumos în diverse culori, dar care sunt doar, așa, pentru impresia artistică. Asta în timp ce localnicii se topesc de sete și se întreabă nedumeriți de ce apa nu curge dacă tot s-a trâmbițat că s-au investit miliarde de lei vechi în aducțiunea de apă potabilă.

”Am ajuns să cărăm din nou apă cu bidoanele de pe la fântânile din sat. Umplu oamenii căruțele cu bidoane și se duc să le umple cu apă de pe la fântâni. Avem aici, într-o vale, un izvor de apă care e singurul ce curge tot timpul. Dar acolo e și adăpătoarea pentru animalele din sat. Am ajuns să ne înghesuim cu dobitoacele, cu vacile, să ne luăm apă. Ce să facem? N-avem încotro, dacă la la robinete nu curge apa mai tot timpul. Nu putem sta așa pentru că ne mor animalele în bătătură de sete”, ne-a povestit cu năduf Ion Isdrăilă, din Crîng.

Într-adevăr, mai fiecare gospodar din acest sat este ”dotat” acum cu câteva bidoane din plastic strict necesare pentru a aduce apă de pe la fântânile din sat. Deși fiecare gospodar și-a tras apă în curte, are cel puțin un robinet, dar la care apa curge cu porția sau mai deloc. În ultimele săptămâni, programul de furnizare a apei potabile în Crâng a fost într-atât de diminuat încât s-a ajuns doar la o singură zi pe săptămână. Și atunci pentru pentru puțin timp, căci în maxim două – trei ore robinetele seacă din nou.

Uneori, apa curge noaptea la Crîng!

Situația a căpătat și unele accente tragi-comice, căci oamenii s-au trezit că le curge apa la robinete în toiul nopții. Nu de puține ori, exact când să se ducă la odihnă, în jur de ora 22, apa a început brusc să curgă la robinete.

”Era noapte, dom’le, întuneric afară. Cred că era în jur de de 9.30 – 10 noaptea, că tocmai ne băgasem în pat să ne culcăm. Când am auzit deodată cum huruie țeava de la robinet, cred că de la presiunea cu care venea apa pe conductă. Când m-am dus și am dat drumul robinetului, așa era, chiar curgea apa, deși nu cursese de câteva zile bune. Dar la ora aia să dai drumu la apă? Noaptea, când toată lumea se culcă, se odihnește pentru ca a doua zi să o ia din loc”, s-a întrebat retoric Aurel Bertea.

La cei 65 de ani ai săi, bătrânul nu poate accepta că situația este lăsată să treneze într-un asemenea hal. La fel ca și alți localnici din sat, omul s-a bucurat enorm în urmă cu câțiva ani când a văzut că își poate trage apă în curte. În sfârșit, după zeci de ani de cărat apă cu bidoanele sau gălețile de pe la fântânile din sat, omul s-a gândit că intră și el în rând cu lumea civilizată. Așa că s-a gândit că nu i-ar strica să-și construiască și el o mică baie în casă: ”Am investit, domnilor dacă mă credeți, vreo 100 de milioane de lei vechi în baia asta. Am vrut să am tot ce trebuie, ca toți oamenii: toaletă, o cadă, chiuveta, am și boiler. Am făcut totul ca la carte, am cheltuit o grămadă de bani, dar nu mi-ar fi părut rău delco dacă mă puteam folosi de ea. Stau acum cu mâinile încrucișate și mă uit la baia asta de care nu mă pot folosi deloc pentru că nu am apă. Pentru asta am irosit atâția bani, ca să mă uit la ea?!”.

Iar ca el mai sunt mulți alții în sat care au investit sume serioase pentru a avea și ei condiții de trai cât de cât decente. Și care tot la fel nu pot face altceva decât să mai șteargă din când în când praful ce se așterne peste chiuvetele și căzile din băi.

Rețeaua de aducțiune a apei, o lucrare executată încet, prost, dar foarte costisitoare!

În aceste condiții, este lesne de înțeles de ce oamenii din Crîng sunt extrem de revoltați de această situație. Mai ales că la rețeaua de aducțiune a apei în localitate s-a tot lucrat vreo opt ani, în tradiționalul ritm românesc al lucrului prost făcut. Am putea vorbi de un nou exemplu în care banul public (din păcate, aici vorbim de fonduri europene) a fost risipit în mod deșănțat, cu lucrări executat după ureche, subdimensionate față de realitatea din teren și care acum încep să cedeze deși nici nu au apucat să funcționeze ca lumea. Genul de lucrare făcută foarte încet, executată prost, dar care a înghițit un purcoi de bani. Și, bineînțeles, lansată cu tot fastul ca să ia ochii cetățenilor (mai ales cei cu drept de vot).

”Avem noroc de cișmeaua de pe stradă, că altfel ar trebui să ne mutăm de aici. Și am auzit că au băgat vreo șase miliarde de lei vechi în aducțiunea asta de apă potabilă. Vreo patru ani s-au chinuit să bage conducta prin tot satul, apoi alți patru ani să mai facă nu știu ce, au mai făcut și bazinul și tot așa. Iar acum, dintr-o săptămână, curge apa o singură dată și atunci vreo câteva ore”, ne-a mai spus Aurel Bertea.

După ce că lipsește cu desăvârșire, apa de la Crîng nu este potabilă!

Colac peste pupăză, recent, oamenii din Crîng au aflat că nici dacă ar curge apa non-stop tot nu s-ar putea atinge de ea pentru că nu este potabilă. Mostrele prelevate și duse spre analiză în laboratorul Direcției de Sănătate Publică (DSP) Vaslui au arătat clar că apa este improprie consumului uman.

Situația este cunoscută foarte bine și de noul primar al comunei Ciocani – Gheorghe Călin, mai ales că acesta locuiește chiar în Crîng: ”Știu problema cu apa foarte bine, iar situația este dificilă de mai mulți ani, nu de acum. Sunt multe defecțiuni la rețea, care nu a fost construită așa cum trebuie. Spre exemplu, se impune neapărat amplasarea a unei a doua pompe, care să poată împinge și distribui apa în tot satul. Pentru că acum, atunci când curge, zonele mai înalte din sat nu au apă, doar cele de jos, de pe vale. Apoi, puțul care a fost forat nu mai face față la necesarul real de apă. Dar, acum, prioritar este să rezolvăm problema calității apei. Apa nu este potabilă și trebuie să vedem care sunt cauzele și ce putem face pentru a remedia rapid problema. Noi am pus prin sat, am dat de veste tuturor oamenilor, că apa nu este bună de băut. După ce rezolvăm acest aspect, vom trece la celelalte probleme. Încercăm să remediem această situație într-un timp cât mai scurt posibil”.