Simona MIHĂILĂ
Amănunte greu de imaginat ies la iveală în cazul bârlădencei care și-a omorât bebelușul și l-a aruncat în containerul de gunoi.
Cristina Petriman, bârlădeanca în vârstă de 34 de ani, al cărei nou-născut a fost descoperit mort într-un tomberon, zilele trecute (26 noiembrie), i-a uimit până și pe anchetatori.
Ajunsă în fața judecătorului, cel care a decis, la propunerea procurorilor, să o trimită în arest preventiv pentru 30 de zile, femeia a povestit cu lux de amănunte cum a ajuns să-și ucidă pruncul, cum a născut de una singură, în tăcere, înăbușindu-și strigătele de durere, sperând că va muri lângă copilul pe care nu l-a alăptat intenționat și, în cele din urmă, înăbușindu-l și pe el cu o pernă ce avea greutatea lui, aproape. Totul, de teamă că mama ei să nu afle că a mai născut un copil. Al treilea, din flori!
Cristina Petriman și-a ținut sarcina ascunsă până în momentul în care i-a venit sorocul. Fiind obeză încă dinainte de a rămâne însărcinată (circa 150 kg), nu i-a fost greu să ascundă că e gravidă.
Era a treia oară în decurs de 14 ani când a reușit să-i păcălească pe cei din jurul ei că burta proeminentă era din cauza obezității și nicidecum nu ascundea vreun copil. Cristina simțea nevoia acestor minciuni deoarece nu era măritată și nici angajată în vreo relație sentimentală serioasă.
Are o fetiță de 13 ani, frumoasa, extrem de inteligentă și inimoasă. Fata este complet diferită de mama ei, pe care nici nu o cunoaște cu adevărat, fiind crescută de bunica maternă. Adică de mama Cristinei Petriman, cea care nu a vrut să mai audă de fiica sa din momentul în care a dat naștere celui de-al doilea copil (băiat), făcut cel mai probabil cu un alt bărbat, și care a fost dat în grija statului imediat după naștere. Surse apropiate familiei spun că au fost și alte motive pentru care mama Cristinei Petriman a refuzat să o mai accepte în preajmă pe fiica sa rebelă, printre acestea, faptul că femeia era incapabilă să se așeze la casa ei (cu, sau fără un bărbat alături), mințea, părea instabilă din orice punct de vedere.
De frica mamei
Cristina lucra de mulți ani ca dispecer de taxi la diverse firme. A avut și pauze, prilejuite fie de faptul că a fost însărcinată, fie că a plecat, pentru scurte perioade, în străinătate, la muncă.
Ultima oară cunoscuse un bărbat care, potrivit propriilor sale păreri, ar fi manifestat intenții serioase, chiar și după ce a aflat că este însărcinată. El a plecat în Anglia, la muncă, și o vreme și-au întreținut relația pe facebook. Cristina le-a spus anchetatorilor că tatăl copilului nu a avut nimic împotriva nașterii acestuia.
Însă ea nu-și dorea copilul. Era afectată de relația tensionată cu mama sa, dar și din pricină că nu avea un acoperiș deasupra capului. A vrut să facă o întrerupere de sarcină, dar – spune ea – la început nu a avut bani, iar apoi era prea târziu.
A decis, ca și la prima, și a doua sarcină, să nu spună nimic, nimănui. De fiecare dată, gândul său zbura către mama care, dacă ar fi aflat că este insărcinată iarăși, ar fi persecutat-o și mai mult.
Cică aștepta să moară, dar între timp a fost chemată la serviciu
Imediat după primele contracții, s-a retras în apartamentul în care stătea în chirie, situat în zona de nord a Bârladului, fără a anunța pe nimeni. Acolo, vreme de câteva ore
bune, și-a înăbușit în pernă strigătele pricinuite de durerile facerii. Când copilul a ieșit, Cristina Petriman a luat foarfecele pe care și le pregătise dinainte și a tăiat cordonul ombilical.
Nu sterilizase nimic, nu pegătise nimic. Spune că tot ce și-a dorit a fost ca ea și copilul să moară, să fie găsiți morți în pat.
Femeia i-a povestit judecătorului că se aștepta să moară, căci se simțea extrem de rău și avea hemoragie. A fost în această stare întreaga noapte care a urmat. În tot acest timp, fără a fi hrănit, copilul a plâns. Au stat unul lângă celălalt până dimineață, când femeia a primit un telefon de la o colegă de serviciu care i-a cerut să îi țină locul la dispecerat.
Cristina Petriman era în încurcătură. Nu putea să-i spună colegei că tocmai născuse, aceasta neștiind nici măcar că fusese însărcinată. Copilul se trezise și, flămând, se pusese iarăși pe urlat.
O pernă de 2 kg jumate pe față și 40 de zile de priveghi în balcon
În acel moment, de teamă ca nu cumva vecinii să audă plânsul bebelușului, femeia a luat perna pe care stătuse și a pus-o pe copil. O pernă ce avea greutatea de 2,6 kilograme, după cum s-a aflat în timpul anchetei. Apoi a plecat. S-a întors acasă după circa șase ore și a văzut că bebelușul era vânăt la față. Dacă și-o fi dat seama că băiețelul este mort sau nu, nu se știe, cert este că l-a băgat în cada cu apă caldă.
Când a realizat că acesta nu mai respiră, l-a pus pe pat. Susține că a dormit cu el în cameră două zile, după care a pus cadavrul într-un sac menajer și l-a scos pe balcon. L-a ținut aici 40 de zile, timp în care și-a văzut de viață, mai departe.
Neliniștită de ceea ce bănuia că va urma, a plecat la București. În fața avocatei sale (Carmen Dima) și a magistraților, a spus că își făcuse acolo un nou iubit, însă apropiații au aflat că a mers la fratele său (care nu știa absolul nimic, după cum avea să se afle ulterior).
Înainte de a pleca, femeia a decis să predea apartamentul închiriat. În sacii de gunoi pe care i-a strâns când a părăsit locuința, a pus și cadavrul bebelușului, printre alte deșeuri menajere, inclusiv facturi, chitanțe, bonuri fiscale.
În zilele care au urmat, Cristina Petriman a monitorizat presa locală pe internet pentru a vedea mersul anchetei. Credea că se află la adăpost, dar chitanțele și bonurile din sacii menajeri în care își pusese pruncul ucis au dat-o de gol. Poliția îi dăduse de urmă. A fost chemată la Poliția municipiului București pentru un motiv oarecare. Așa a fost prinsă și adusă la Bârlad.
Declarația mamei ucigașe nu bate deloc cu concluziile medicilor legiști
Avocata sa din oficiu, Carmen Dima, în încercarea de a-și face datoria a cerut măsura controlului judiciar, motivând, în apărarea clientei sale că aceasta suferă
de depresie postpartum, o boală gravă care, potrivit statisticilor, afectează sufletul și judecata celor mai multe dintre femeile care dau naștere și care sunt predispuse acestei afecțiuni.
Dacă mărturia Cristinei Petriman este reală sau este o este o minciună, se va vedea. Cert este că, în urma necropsiei bebelușului a reieșit că acesta ar fi avut vârsta de o lună – o lună și jumătate și că era mort de 4 – 7 zile, în momentul în care a fost descoperit în container.
Una peste alta, medicii au mai apreciat și că era bine îngrijit. Nici vorbă, așadar, că au avut de-a face cu un nou-născut mort la cel mult două zile de la naștere, și nicidecum că de la momentul morții trecuseră mai mult de 40 de zile. Singurul aspect comun dintre concluzia medicilor legiști și declarația mamei ucigașe este că bebelușul a murit prin asfixie.
Rezultatele certe vor apărea după examenul histopatologic.
