Cuminte, coronavirusul se supuneaNegrilă Cristina
„O a doua măsură pe care am decis-o este una care, cu siguranță, va bucura pe foarte mulți români. După data de 15 mai, deci după ce se epuizează actuala stare de urgență, vom renunța la restrângerile care privesc persoane“.
Cum să nu iubești așa un om, așa un președinte decis! A decis. Măria Sa a decis. Iar coronavirusul se va supune. Din 15 mai, SARS-COV-2 va înceta orice activitate ostilă la adresa populației României, pentru a o bucura. Încerc să-mi închipui cum a decurs discuția. Vă invit să mi vă alăturați în acest exercițiu de imaginație.
„După trei ore de așteptare în antecamera salonului prezidențial de bronzare, SARS-COV-2 este adus de olăcari în fața Măriei Sale:
– Plecăciune, Măria Ta. M-ați chemat.
– Tu ești SARS-COV?
– 2.
– Ce doi?
– SARS-COV-2. Așa mă cheamă. Ca să nu fiu confundat cu înaintașul meu, SARS-COV simplu, Măria Ta.
– Amănunte, detalii, pierdem timpul. Ia zi-i, măi, SARS-COAVE, știi de ce te-am chemat?
– Nu, Măria Ta. Nu știu, păcatele mele…
– Oooo, și câte ai, SARS-COAVE, câte ai…
– Ce am, Mărite doamne?
– Păcate.
– Aaa. Am. De aia m-ai chemat, Prealuminate?
– Nu.
– Nu? Dar de ce?
– SARS-COAVE, ce-i asta? Îmi pui întrebări? Mă întrebi tu pe mine? How dare you?
– Iertare, preanalte, iertare, voiam doar să știu cu ce pot ajuta.
– Tu nu poți ajuta. doar eu pot ajuta. Am decis!
– Ați decis, Măria Ta, ați decis. Ce ați decis, mai exact, dacă nu vă e cu supărare?
– Iar începi cu întrebările? Nesimțit ai fost, nesimțit ai rămas. Mă rog, o rezolvăm și pe asta. Uite, SARS-COAVE, ce am decis!
– Scuze, Mărite, dar cine „am decis“?
– EU! Sigur că EU am decis.
– Da’ parlamentu’, specialiștii, ăștia n-au nimic de zis?
– Încetează, SARS-COAVE! Ascultă ce am decis EU! Deci, EU, Măria Mea, am decis că de pe 15 mai – notează-ți data, SARS-COAVE, notează-ți data: 15 mai – tu te retragi cuminte la tine acasă și stai acolo pe termen nelimitat, ca să poată să iasă dragii mei români din casă.
– Pot să ies măcar cu mască? Sau, la o adică, dacă e, pot să completez o declarație pe proprie răspundere…
– NU. SARS-COAVE, ce n-ai înțeles: nu ieși deloc! Nu mai provoci îmbolnăviri, nu mai moare nimeni! Ai înțeles?
– Am înțeles, Măria Ta, am înțeles. Nu ies, nu mai provoc îmbolnăviri, nu mai moare nimeni. De când ziceai, Măria Ta? Din ce dată?
– Din 15 mai.
– Bine, Măria Ta. Din 15 mai, gata, mă potolesc de tot.
– Bine. Iar acum dispari!
Iar SARS-COV-2 ieși umil din încăpere, nu înainte de a tuși spre președinte de vreo două-trei ori. Fără intenție, desigur.“
Nu-s sigur că discuția s-a purtat chiar așa, dar trebuie să fi fost pe aproape. Președintele providențial, Mesia, a decis, iar coronavirusul s-a supus.
La un semn, la ordin, la decizie, nu vor mai exista nici infectări, nici decese, nici nimic. Gata, s-a terminat. Prea și-a făcut de cap, profitând de mila Măriei Sale. Problema, căci este, totuși, o problemă, ar fi de ce, dacă virusul este atât de docil, dacă el nu are nevoie de medicamente și vaccinuri pentru a fi răpus, fiind suficientă o simplă decizie prezidențială pentru a-l pune cu botul pe labe, de ce, așadar, această decizie vine atât de târziu?
De ce n-a decis președintele, pur și simplu, să nu existe pandemie, să nu existe nici un infectat, să nu moară nimeni?
Dacă epidemia se rezolvă prin decizie prezidențială, atât de simplu, putem, oare, considera că vom fi pierdut două luni din viață doar pentru că Măria Sa era olecuță indecis?
