Istoria din spatele celor mai comune gesturi sociale

Pandemia a dat peste cap viața de zi cu zi așa cum o știam și ne-a obligat să ne obișnuim cu o serie de comportamente care au devenit, peste noapte, „noua normalitate”. Printre ele se numără distanțarea socială.

Este momentan recomandat să păstrăm între noi minimum 1,5 metri distanță și, faptul că, începând cu data de 15 mai, starea de urgență se va încheia în România, va duce la o oarecare relaxare a măsurilor de siguranță, însă, din păcate, viața nu va reveni imediat la normal – ceea ce înseamnă că vom amâna reinstaurarea în cotidian a anumitor gesturi sociale.

Strânsul de mână când cunoaștem pe cineva, ori inițiativa de a „bate palma”, sunt în ziua de azi gesturi pe care le facem adesea, dar iată care sunt poveștile și semnificațiile din spatele lor.

Strângerea de mână

Gestul strângerii de mâini atunci când două persoane se întâlnesc a pornit din timpuri foarte îndepărtate – se spune că de pe vremea oamenilor din epoca de piatră – pentru a verifica/dovedi că nu există intenții ascunse, sub forma unor arme ținute la spate.

Pe vremea romanilor, când multe asasinări erau înfăptuite cu ajutorul unui pumnal ascuns în faldurile hainelor, oamenii obișnuiau să își apuce mânecile robelor pentru a determina ce intenții are persoana cu care tocmai s-au întâlnit.

Se pare că și în Grecia Antică strânsul de mână era popular, oamenii considerând că până și zeii o fac – baza unei coloane aflate azi la Muzeul Acropolelor din Atena înfățișează o scenă în care zeițele Hera și Atena își strâng mâinile.

Strângerea de mână, în contextul modern, semnifică o egalitate de statut. Făcută în locul unei plecăciuni sau reverențe, acest gest arată că cei doi interlocutori se află pe picior de egalitate, însă lucrurile nu stau la fel peste tot, diverse culturi respectând diverse norme în ceea ce privește acest gest social.

În țările asiatice, de pildă, este mai popular să faci o mică plecăciune decât să strângi mâna cuiva, dar dacă totuși o faci, este de preferat să nu strângi tare.

High five/Bate palma

High five, un termen popular în limba română atât în formularea împrumutată din engleză, cât și sub forma traducerii „bate palma” este, după cum sugerează și denumirea sa, gestul de a-ți lovi ușor palma de cea a unei alte persoane, ambele fiind ținute în aer, cu brațul ridicat.

Poveștile originii high five-ului sunt nenumărate și nu există una recunoscută drept oficială. Se crede că ar fi derivat din practica de a oferi „low five”-uri (un gest de atingere a palmelor, fără ca brațele să fie ridicate în aer), un simbol al unității în cadrul comunităților de afro-americani, apărut în jurul anilor 1920.

High-five-ul a fost documentat pentru prima oară în anii ’70 și a intrat oficial în Dicționarul Oxford în anul 1980 ca substantiv și în 1981 ca verb.

Unii spun că primul high five s-ar fi întâmplat grație lui Glenn Burke și Dusty Baker în timpul unui meci de baseball de pe Stadionul Dodgers în 1977, alții că ar fi fost ideea membrelor echipelor de volei feminin din anii 1960, iar baschetbalistul Magic Johnson a declarat la un moment dat că ar fi fost invenția lui – așadar, deși originile exacte rămân incerte, acestea sunt, mai mult ca sigur, legate de sărbătorirea unei victorii sportive.

Ciocnitul paharelor

Există mai multe explicații în ceea ce privește practica ciocnirii paharelor înainte de a începe să le bem conținutul:

• Pentru a confirma că băutura nu este otrăvită. Au existat vremuri în care otrăvirea era o formă comună de asasinare, așadar, pentru a demonstra că nu este cazul, oamenii umpleau până peste buză cănile din lemn sau metal, iar apoi le ciocneau cu putere astfel încât băutura să se verse puțin dintr-una într-alta, demonstrând apoi, prin consumarea lichidului amestecat, că acesta nu era otrăvit.
• Pentru a ține la distanță spiritele malefice. În vremurile medievale, paharele de băutură erau ciocnite astfel încât să producă un zgomot cât mai puternic, acompaniat de chiuituri, considerându-se că, în acest fel, spiritele rele sau demonii vor ocoli masa. De asemenea, era considerat că dacă o parte din conținutul paharelor sau cupelor se varsă pe jos, este o ofrandă adusă spiritelor, în schimbul păcii. O altă tradiție, urmată uneori și în vremurile moderne în Germania, este ca lumea să izbească cu putere paharele de masă pe fundalul unor chiuituri, tot pentru a ține departe spiritele rele.
• Pentru a oferi o mulțumire zeilor. Civilizațiile antice obișnuiau să aducă zeilor ofrande, sub forma cupelor pline cu sânge sau alcool, ce erau ridicate către cer în cadrul ospățurilor, drept mulțumire pentru sănătatea și bunăstarea celor prezenți. În mitologia greacă, Bachus, zeul vinului, era adesea toastat. În prezent, obișnuim în continuare să ridicăm paharele către cer într-un gest simbolic de sărbătorire a bunăstării participanților la toast.

Foto: Unsplash

Articolul Istoria din spatele celor mai comune gesturi sociale este un articol original Cosmopolitan.ro. Copyright 2016 Burda Romania. Orice reproducere partiala sau integrala este interzisa fara acordul scris al BurdaRomania.

Read More