𝐂𝐮 𝐨𝐜𝐚𝐳𝐢𝐚 𝐚𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐚 𝟏𝟔𝟔 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞, vă prezentăm două opere de artă remarcabile, care fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României și care au fost incluse în expoziția temporară „Alexandru Ioan Cuza 150”, găzduită în această perioadă în sala „Arta” a Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.
𝐓𝐇𝐄𝐎𝐃𝐎𝐑 𝐀𝐌𝐀𝐍: „𝐏𝐑𝐎𝐂𝐋𝐀𝐌𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐔𝐍𝐈𝐑𝐈𝐈 (𝟐𝟒 𝐈𝐀𝐍𝐔𝐀𝐑𝐈𝐄 𝟏𝟖𝟓𝟗)”
𝐷𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒: 1861
Unirea Moldovei și a Țării Românești a reprezentat un prim obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. A fost un moment esențial în procesul de formare a statului modern român, marcând unirea administrativă și politică a celor două teritorii.
Evenimentul a fost surprins plastic în anul 1861 de către Theodor Aman în creația artistică pe care am adus-o astăzi în prim-plan. Pictura, realizată în ulei pe pânză, care evocă un moment de răscruce al istoriei națiunii române, îi prezintă pe membrii Adunării Elective de la București în timpul votării lui Al. Ioan Cuza, ca domn al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859.
Theodor Aman (1831-1891) a fost un pictor și grafician român, artistul care avea să întemeieze primele școli românești de arte frumoase, dezvoltând și modernizând domeniul artistic și reducând astfel decalajul enorm care exista atunci în Principatele Unite (România) față de arta europeană occidentală.
𝐂𝐀𝐑𝐎𝐋 𝐏𝐎𝐏𝐏 𝐃𝐄 𝐒𝐙𝐀𝐓𝐇𝐌𝐀́𝐑𝐈: „𝐀𝐋𝐄𝐗𝐀𝐍𝐃𝐑𝐔 𝐈𝐎𝐀𝐍 𝐂𝐔𝐙𝐀”
𝐷𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒: 1864
Cea mai cunoscută imagine a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, mai ales datorită faptului că ani la rând a apărut în manualele de istorie, este un portret 3/4, în picioare, a părintelui fondator al statului român modern, realizat de pictorul Carol Popp de Szathmári.
Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza îl prezintă pe acesta într-o manieră clasică, având trăsături demne și o expresie calmă, dar autoritară. Uniforma este de general de dorobanți călări (de inspirație austriacă). Vestimentația sa este specifică epocii, fiind alcătuită dintr-o tunică neagră cu brandenburguri, epoleți și broderii aurii, diagonală verde cu margini roșii, pe piept, în stânga, patru decorații, centură roșu cu auriu și un pantalon alb cu vipușcă și broderii aurii.
Carol Popp de Szathmári (1812 – 1887) a fost unul dintre artiștii importanți din România secolului al XIX-lea, remarcându-se prin interesul pentru genul documentar și, mai cu seamă, ca pionier al artei fotografice, fiind primul fotoreporter de război din lume. În vara anului 1863, Szathmári a realizat o suită de fotografii domnitorului Alexandru Ioan Cuza și doamnei Elena Cuza, la atelierul său din București, care vor consacra figura domnului Unirii în conștiința opiniei publice românești. În 1864, artistul a litografiat portretele domnitorului și al soției sale. Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza, așa cum apare în litografia din 1864, a fost reluată într-o formă redusă, atât ca încadrare a personajului, cât și ca accesorii vestimentare (fără mantia domnească) în faimosul tablou în ulei adus în prim-plan astăzi.
