Google+
Home » Social » Codul bunelor maniere – “Bucuroși de oaspeți?”

Codul bunelor maniere – “Bucuroși de oaspeți?”

În călătoria prin Codul bunelor maniere ne oprim astăzi la un important capitol al vieții noastre sociale: momentul în care suntem în ospeție. Ne descălțăm când intrăm în casa cuiva? Ce facem dacă vărsăm paharul de vin, sau scăpăm furculița sub masă? Dacă ne-a plăcut mâncarea, să mai cerem, oare, o porție? Ce este aceea o recepție? Dar un dineu? Iată câteva dintre întrebările pe care, cu siguranță, mulți și le pun. Unii, deși au parcurs o jumătate din viață nu au aflat nici acum răspunsurile, iar alții sunt abia la început de drum. Și într-un caz și în celălalt, a cunoaște bunele maniere atunci când sunt oaspeți, este soluția care-i scoate din încurcătură în momente stânjenitoare.

* Este obligatoriu să fim punctuali.

* Trecem pragul casei sau al sufrageriei fără țigara în colțul gurii și nu o aprindem nici în hol. Ne revizuim iute ținuta.

* O salutăm, în primul rând, pe stăpâna casei. Dacă este ocupată, așteptăm (cel mai indicat este ca stăpâna să lase alte ocupații și să deschidă ușa musafirului). Ea ne prezintă celorlalți invitați. Bărbații sunt prezentați femeilor, tinerele, doamnelor și tinerii, vîrstnicilor. Salutăm cu o ușoară înclinare a capului.

* Se spune că omul educat nu se descalță la ușă. În timp, obiceiurile s-au mai schimbat. O persoană bine-crescută va face gestul de a se descălța. Dacă gazda îl oprește, renunță, dar dacă aceasta nu protestează, ne descălțăm. Nu avem nici un drept să intrăm cu pantofii murdari de noroi pe un covor, mai ales dacă intuim că gazda se chinuie să-l întrețină. Vom avea grijă să avem picioarele și ciorapii curați. Ca gazdă, dacă pe jos avem parchet, marmură sau gresie, nu ne putem lăsa musafirul să se descalțe. De asemenea, nu îi cerem unei doamne, îmbrăcată în rochie de seară și încălțată cu un pantof pe măsură să îl dea jos. Aceasta trebuie, însă, să aibă grijă să își șteargă tălpile de un covoraș special pregătit.

* Nu este o tragedie dacă, din cauza aglomerației, suntem prezentați de două ori aceleeași persoane. Față de cei prezentați nu întrebuințăm insipidul și formalul: “Îmi face plăcere”.

* După dumneavoastră, sosesc alți invitați. Dacă sunteți bărbați, vă ridicați în picioare. Dacă sunteți femeie, nu vă ridicați în fața bărbaților, decât în fața doamnelor mai în vîrstă.

* Dacă se oferă mâncăruri reci, fiecare se servește după gust și după poftă. Nu ne umplem farfuria ca, apoi, să o lăsăm pe jumătate neconsumată. Este jignire la adresa gazdei. Paharele cu tărie (țuică, cognac etc.) nu se ciocnesc. O simplă ridicare însoțită de urarea “Noroc!” sau “Sănătate!” (fără a fi rostite cu gura plină) este suficient.

* Dacă i-ați călcat pragul gazdei prima dată, sau sunteți un obișnuit al casei, dar ați observat lucruri noi în casă (un tablou, un covor, o zugrăveală etc.) exprimați-vă admirația.

* Stăpânul casei este cel care ne indică locul la masă. Primul care este invitat să ia loc este oaspetele de seamă, ori cel mai în vârstă, sau cel care vine mai rar. Atenție: întîi iau loc femeile!

* Nu ne așezăm coatele pe masă, nici nu ne sprijinim capul în palme. Nu inventariați tacâmurile, nici nu le mutați locul. Nu căutați cusururi ale felului cum a fost așezată masa și, în nici un caz, nu le comunicați vecinului de masă.

* Avem grijă să nu adoptăm o ținută rigidă, rece, zeflemistă, distantă, superioară etc. În așteptarea bucatelor, conversăm. Evităm să o facem cu cel așezat în capătul opus al mesei, mai ales dacă este o masă lungă.

* Suntem relaxați, coatele le ținem apropiate de corp. Dacă au fost puse mai multe tacâmuri decît cunoștințele noastre gastronomice, nu intrăm în panică. Cineva mai priceput, va da tonul. Îl urmăm fără să atragem atenția.

* O furculiță cade sub masă, se răstoarnă un pahar, o sosieră, ne pătăm îmbrăcămintea. Ne cerem scuze, neapărat. O singură dată, nu toată seara. Vom primi o altă furculiță (nu insistăm să fie lăsată cea pe care am cules-o de pe jos); un șervet rezolvă problema alimentelor răsturnate. Nu facem o tragedie din nimic.

* Nu bem cu gura plină. E inutil să mai amintim că nici nu vorbim sau nu râdem cu gura plină.

* Ne-a plăcut mâncarea? Nu-i nici o problemă să mai cerem o jumătate de porție. Dacă s-a epuizat, nu ne lamentăm, dar nici nu facem glume la adresa gazdei în acest sens.

* Dacă a doua zi sunteți liber, gândiți-vă și la ceilalți. Nu transformați vizita într-o tortură pentru ei. Luați-vă la revedere la timpul potrivit.

Atenție la gesturi!

* Când vorbim, nu ducem la gură nici creionul, nici chibritul și nici scobitoarea.

* Bem și mâncăm fără zgomot.

* Femeile nu-și vor ridica fusta deasupra genunchilor, pe motiv că este prea cald. Când se așează pe scaun, se așează și pe fustă, chiar dacă aceasta se șifonează. Apectul fustei când se ridică de pe scaun o privește. Ca să evite șifonarea, nu are decât să-și cumpere îmbrăcăminte dintr-un material neșifonabil.

* Bărbatul nu-și scoate sacoul chiar dacă este foarte cald, decât dacă este invitat de gazdă. Dacă poartă bretele, nu o va face niciodată. Întrebarea formală “Îmi permiteți?” este inutilă. Care gazdă ar spune nu, chiar dacă nu îi place gestul?

* Ne putem simți într-o casă “ca la noi acasă”, dar să nu uităm că nu suntem chiar acasă, așa că gesturile și purtarea noastră vor fi cu limite.

* Gazda trebuie să fie atentă la toate nevoile musafirului. Nu poate sili un om să stea îmbrăcat pe o căldură insuportabilă. Îi anticipează nevoia de confort și îl invită să se facă comod. Dacă gazda ignoră acest lucru de bun-simț, ca oaspete, putem face aluzii discrete: “Aici ese foarte cald”, de pildă.

* Cînd tușești, strănuți sau caști este obligatoriu să duci mâna la gură. Este total greșit să-i spunem cuiva care strănută: “Chef”, “Noroc”, “Sănătos”. Există la noi acest obicei, dar este total exclus din codul bunelor maniere.

* Se poate întâmpla ca, în așteptarea altor oaspeți, să nu avem cu cine discuta. Gazda, dacă este ocupată, ne poate oferi o revistă, ceva de băut, ne propune să asculte muzică. În nici un caz nu începem să inspectăm casa, să atingem diferite obiecte. Ne putem uita în bibliotecă – numai după ce ne cerem permisiunea – dar asta nu ne dă dreptul să ne întoarcemla masă cu un braț de cărți în ideea de a le cere împrumut. Vom cere o singură carte pe care o să o și înapoiem la data când i-am promis gazdei.

* Se poate fuma numai cu permisiunea gazdei și în locurile indicate de aceasta.

Poftă buna!

* Nu ținem cu mâna farfuria în care mâncăm. Poziția corectă, de repaos, este cea lipită cu brațele de corp și cu încheieturile mîinilor sprijinite de marginea mesei. Această ținută se schimbă când mâncăm, dar și atunci ne vom ține coatele cât mai aproape de trunchi.

* Nu mâncăm grăbit sau nervos. Buzele trebuie să fie închise în timpul mestecatului. Este de prost gust să ținem degetul mic ridicat când mâncăm sau bem.

* Lingura și cuțitul sunt ținute în mâna dreaptă, fără nici o excepție (chiar dacă suntem stângaci). Furculița o ținem în mâna stângă numai când folosim concomitent și cuțitul.

* Nu gesticulăm cu tacâmul în mână.

* Când terminăm de mâncat, punem în farfurie cuțitul și furculița cu dinții în jos. Se pun în paralel și nu încrucișat. Dacă le punem încrucișat e semn că mai dorim o porție.

* Lingura se ține ca un creion, între degetul mare și cel arătător și o dirijăm cu ajutorul celui mijlociu și al încheieturii mîinii.

* Cuțitul se ține între degetul mare și cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului, nicidecum pe spatele lamei.

* Brânza se mănâncă cu furculița, nu cu cuțitul, cum obișnuiesc unii.

* Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie.

* Nu plescăim, nu sorbim cu zgomot, nu ciocnim tacâmurile de veselă etc.

* Nu ne scobim între dinți în fața oaspeților. Există o teorice că folosirea scobitorilor se poate face la masă, dacă ținem mâna opusă drept paravan. Greșit. Ne curățăm dinții în baie. De altfel, scobitorile nu au ce căuta pe masă. Dacă avem neapărat nevoie, vom pleca de acasă cu ele sau cu ața dentară.

* Șervetul îl lăsăm lângă farfurie sau îl putem pune pe genunchi, fără a-l desfășura în totalitate. Îl folosim discret, tamponîndu-ne gura. Este interzis să-l înodăm în jurul gâtului, să-l fixăm în decolteu, sau să-l atârnăm în gulerul cămășii. La sfîrșitul mesei, îl punem lângă farfurie, fără a-l împături la loc.

* Nu începem să mâncăm și să bem până când gazda nu ne îndeamnă. Ea este cea care servește sau, dacă nu, apelează la un personal calificat sau la un apropiat. Gazda se servește sau este servită ultima.

* Nu bucățim carnea de la început ca să scăpăm de grijă. Este neplăcut.

* Marginea farfuriei va rămâne curată indiferent de mâncarea servită. La sfârșit, nu o ștergem cu bucata de pâine și nici nu sorbim restul de supă ducând farfuria la gură.

* Când ni se oferă un platou luăm întotdeauna bucata cea mai apropiată de noi.

* Dacă mai dorim pâine, iar coșulețul este departe îl rugăm pe cel din dreptul lui să ni-l dea. Persoana ne va oferi tot coșulețul. Nu va lua felia sau chifla cu mâna sau cu furculița. Este penibil.

* Rupem bucăți cu ambele mâini și le ducem la gură, nu mușcăm direct din felie.

* Biscuiții, strugurii, fursecurile, pateurile, cireșele, vișinele, zarzărele și toate fructele mici se mănâncă cu mâna.

* Dacă oferim cuiva un cuțit sau o furculiță le oferim cu mânerul. În schimb, personalul de serviciu, aduce tacâmul pe un platou sau pe un șervet.

* Dacă ni se cere sarea, sau piperul sau coșul de pâine le pasăm peste masă sau prin fața vecinului, nu prin spatele lui. Dacă suntem prea departe, le dăm din mână în mână și tot așa se întorc.

* În lipsa personalului de serviciu, platoul de mâncare sau bolul cu supă se trece din mână în mână, de la gazdă, spre dreapta și se întoarce la ea (dacă oaspeții sunt puțini, supa o poate servi gazda). În acest circuit, doamnele servesc primele, iar domnii, apoi. Între timp, stăpânul casei toarnă vinul. Sticla nu se dă din mână în mână.

* Nu ne servim din platou cu tacâmurile noastre.

* Amatorii de toasturi să și le păstreze numai pentru mesele festive și numai după primul fel de mâncare, când invitații își vor mai fi potolit foamea. Cel omagiat răspunde prin câteva cuvinte. Dacă e vorba de o doamnă, aceasta are voie să nu se ridice de pe scaun.

Comportament

* Evităm discuțiile neplăcute în timpul mesei.

* Atunci când suntem invitați să mâncăm mai mult decât putem (un prost obicei al românilor) răspundem politicos și ferm cu un “Nu, mulțumesc”. Atenție, însă: nu vom refuza dacă mai dorim o porție. Unii își imaginează că este de bun gust să refuzi, de exemplu, o a doua felie de tort. Este însă un lucru firesc să dorim să mai mâncăm. Să nu ne jenăm să o spunem și să nu ezităm ca atunci când o facem să felicităm gazda pentru bucate. Desigur, vom avea grijă să nu mâncăm atât de mult încât abia să ne mai putem mișca.

* Felicităm gospodina, dar nu cerem rețeta mâncării în acel moment, peste masă. De asemenea, gazda nu va comenta cât de greu a procurat un anumit produs.

* Retușurile de după masă (refacerea rujului, a piptănăturii), le facem în baie. Ca gazde, dacă nu avem o baie curată, nu invităm musafiri.

* Animalele de companie nu au ce căuta cu noi în vizită. Nici gazda nu are voie să lase câinele sau pisica în bucătărie sau în locurile în care sunt oaspeți.

* Atât oaspeții, cât și gazda trebuie să aibă grijă ca masa să decurgă firesc și plăcut. Ca oaspeți, îi venim gazdei în ajutor atunci când este prea tânără sau lipsită de experiență. Dăm dovadă de tact și de discreție pentru a trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vom cere un pahar cu apă și un algocalmin când gazda este preocupată de alte lucruri. Nu vom cere muștar, sare, piper, smântână dacă acestea nu sunt pe masă. S-ar putea ca gazda să nu aibă deloc și să se simtă jenată. Oricum, obligația ei este să fie pregătită și să pună condimentele și sosurile undeva la îndemîna oaspeților.

* Nu vom da sfaturi culinare funcție de preferințele noastre.

* Nu ne vom mustra copilul sau partenerul în fața celorlalți și nu le aruncăm priviri ucigătoare atunci când comit vreo stângăcie sau fac vreo boacănă. Educația nu se face în public.

* Nu vom mustra copilul altui oaspete, oricât de impertinent ar fi acesta.

Comments

comments

În călătoria prin Codul bunelor maniere ne oprim astăzi la un important capitol al vieții noastre sociale: momentul în care suntem în ospeție. Ne descălțăm când intrăm în casa cuiva? Ce facem dacă vărsăm paharul de vin, sau scăpăm furculița sub masă? Dacă ne-a plăcut mâncarea, să mai cerem, oare, o porție? Ce este aceea o recepție? Dar un dineu? Iată câteva dintre întrebările pe care, cu siguranță, mulți și le pun. Unii, deși au parcurs o jumătate din viață nu au aflat nici acum răspunsurile, iar alții sunt abia la început de drum. Și într-un caz și în celălalt,…

Review Overview

User Rating: 4.65 ( 1 votes)

About Mihai Vasile

%d blogeri au apreciat: