Nouă ani de la moartea Irinei Cornici – In memoriam cazul Tanacu

Pe 20 iunie 2005, Irina Maricica Cornici era înmormântată în comuna Perieni, lângă Bârlad, după ce a sfârșit într-un mod pe cât de controversat, pe atât de neclar. Ultimele zile din viață și le-a petrecut imobilizată pe o targă improvizată, în Mănăstirea „Sfânta Treime” din comuna Tanacu, județul Vaslui, într-o încercare eșuată de exorcizare. Personalul monahal care a participat la acest ritual a fost fost cercetat, iar în final ex-preotul Daniel Petru Corogeanu și cele patru măicuțe – Nicoleta Sofia Arcălianu, Adina Lucia Cepraga, Simona Bârdănaș și Elena Oțel – a fost închis, după ce a fost condamnați și după ce Patriarhia Română s-a dezis de el. Cei din „lotul exorciștilor” (așa cum au fost cunoscuți de o lume întreagă niște creștini anonimi) și-au ispășit pedepsele și, într-un fel sau altul, au revenit la viața de rugăciune. Despre ei s-au făcut filme și s-au scris cărți. Unii îi înfierează ca pe cei mai aprigi demoni, alții le zugrăvesc chipuri de sfinți. Asupra Irinei, însă, prea puțini își opresc atenția. Astăzi se împlinesc nouă ani de la înhumarea ei.

Alex SAVA

În vara anului 2005, știrea că o măicuță a murit în timpul unui ritual de exorcizare ca în Evul Mediu a făcut înconjurul lumii. Se spunea că un preot și patru măicuțe ar fi legat o tânără cu lanțuri de o cruce improvizată și au chinuit-o așa până când sărmana ființă și-a dat duhul. Ca întotdeauna, printre frânturi de adevăr în stare pură și-au găsit loc și exagerările. Cert e că de la o simplă știre s-a ajuns la cărți vândute în tiraje signifiante și filme premiate la festivaluri de profil, iar de aflarea adevărului nu mai par interesați decât o mână de oameni.

Printre aceștia și o echipă de jurnaliști de la BBC. Ei nu și-au propus să afle cine și de ce anume e vinovat, ci doar ce s-a întâmplat cu tânăra Irina Cornici, asupra căreia niciun regizor sau scriitor nu și-a aplecat atenția. Așa se face că jurnaliștii englezi au descoperit că tânăra a murit din cauza injecțiilor cu adrenalină făcute de medici, deși la momentul anchetei, cadrele medicale care au intervenit nu au fost găsite vinovate.

„Raportul redactat de medicul Dan Gheorghiu, medic primar de medicină legală din Constanța, ajunge la concluzia că moartea Irinei Cornici a fost cauzată de o eroare medicală făcută de medicul ambulanței care i-a administrat tinerei șase fiole de adrenalină. Prima analiză medico-legală, făcută sub presiunea emoțiilor stârnite de cazul de la Tanacu, îl acuza pe preotul Daniel Corogeanu de omucidere. Cauza presupusă a morții era insuficiența cardio-respiratorie acută, insuficiența respiratorie restrictivă prin contenție (mecanică), șoc hipovolemic (scăderea cantității de sânge circulant), deshidratare importantă în contextul unui bufeu delirant halucinator (schizofrenie) neglijat, cu stare de agitație psihomotorie severă. Noul raport medico-legal arată că, potrivit expertizei făcute după exhumare, Irina Cornici mai era încă în viață atunci când i s-au aplicat perfuzii cu o supradoză de adrenalină. În fisa intocmita de medicul ambulanței scrie că i s-au administrat Irinei Cornici șase doze de adrenalină. Raportul medico-legal întocmit de doctorul Dan Gheorghiu cuprinde o descriere a efectelor adrenalinei: Cantitatea mult peste normal de adrenalină administrată, cât și timpul de acțiune prelungit asupra cordului au avut efecte letale prin fibrilație ventriculară și stop cardiac ireversibil”, se spune in noua expertiza medico-legală conform BBC.

Pe cine interesează?

Această nouă teorie despre moartea Irinei Cornici vine mult după ce cei cinci membri ai „lotului exorciștilor” – preotul Daniel Petru Corogeanu și măicuțele Nicoleta Sofia Arcălianu, Adina Lucia Cepraga, Simona Bârdănaș și Elena Oțel – au fost condamnați pentru „lipisre de libertate urmată de moartea victimei”. Și-au ispășit pedepsele și deja sunt în libertate, revenind, într-un fel, la viața de rugăcine. Ce este demn de menționat din acest punct de vedere e că, înainte de a fi condamnați de instanță, Patriarhia, prin Episcopia Hușilor, în primă fază, s-a dezis de ei, retrăgându-i din viața monahală. I-a condamnat fără să aibă nici măcar o minimă curiozitate dacă stirea despre ritualul din evul mediu și evnimentele de la Tanacu au fost cu adevărat simetrice sau au avut vreo discrepanță. Înaltelor fețe nu le-a păsat de proprii oameni, care, pare-se, au fost condamnați fără vină. În aceste condiții poate cineva să creadă că le-a păsat vreo secundă de Irina Cornici?

Acum, lucrurile și-au revenit cât de cât la normal. Daniel Corogeanu și cele patru măicuțe fac slujbe într-un schit improvizat și sunt înconjurați de din în ce mai mulți adepți. Singura diferență e că Irina nu mai e în viață. Astăzi se împlinesc nouă ani de când a fost înmormântată…

Viața Irinei Cornici

1982 – Se naște Maricica Irina Cornici în comuna Ibănești, Bârlad. Împreună cu fratele ei, Vasile, sunt abandonați de mici și cresc la Casa de copii din Bârlad.

1999 – Frații se despart. Vasile pleacă la familia Stolojescu din satul Cuptoare, județul Caraș Severin, iar Irina Cornici urmează Liceul agricol din Zorleni.

2001 – Prin intermediul firmei Atlassib din Lugoj, Irina pleacă în Germania unde lucrează ca baby-sitter sau cameristă la familia Sigrid Niemann din St Oswald, Niederbayern.

2002 – 2005 – Irina Cornici, stabilită la familia Stolojescu, pleacă periodic în străinătate, pe perioade de câte trei luni.

5 aprilie 2005 – Împreună cu fratele ei, Vasile, își vizitează o prietenă de orfelinat, Paraschiva Anghel, la mănăstirea „Sfânta Treime” din comuna Tanacu, județul Vaslui.

9 aprilie – Cei doi frați se pregătesc să se întoarcă la familia Stolojescu. Înainte de a pleca la gară, Irina are o criză nervoasă extrem de violentă. Este în pericol să se automutileze, lovindu-se cu pietre și tăvălindu-se pe jos. Maicile și preotul Daniel Corogeanu cheama Salvarea de trei ori, dar li se răspunde că trebuie să facă apel la propria credință. Se aplică procedura așa numită de „temporizare”. Maicile reușesc să o lege pe Irina și, astfel imobilizată, o duc la Spitalul județean Vaslui, cu o mașină împrumutată.

Este internată în jurul orei 23 la Spitalul județean Vaslui, la secția de terapie intensivă. Potrivit declarațiilor directoarei adjuncte a Spitalului, Lelia Croitoru, fata suferea de agitație psiho-motorie și delir de persecuție, cu suspiciunea de psihoză majoră.

11 aprilie – Irina Cornici e dusă în secția de psihiatrie a Spitalului Județean, unde, pe foaia de observație, medicii notează: „heteroagresivitate, impulsivitate rău controlată, delir, puseuri de febră”.

15 aprilie – Starea de sănătate a Irinei Cornici se înrăutățește. În foaia de observație, medicii notează: stare generală alterată, febră, confuzie. Este mutată din nou la secția de terapie intensivă.

În perioada șederii ei în spital, fratele, Vasile, și călugărul Ilie merg la Cuptoarele și cer familiei Stolojescu să le dea 1000 de euro pentru îngrijirea Irinei.

24 aprilie – Deși nu i s-a făcut un examen psihologic care să stabilească un diagnostic cert, Irina Cornici este externată prematur și neregulamentar, cu diagnosticul „schizofrenie în stadiu incipient”. Diagnosticul precedent fusese „schizofrenie de tip dezorganizat”. I se prescrie tratament cu „Zaiprexa”, un neuroleptic. Călugărițele au declarat ulterior că nu ar fi primit foaia de externare.

8 iunie – Hotărâtă să rămână la mănăstire, Irina pleacă, împreuna cu trei maici, în satul Cuptoarele, ca să-și aducă hainele și să recupereze restul banilor câștigați de ea în Germania. Potrivit maicilor, reușește să recupereze doar 500 din totalul de 3500 euro.

9-10 iunie – Irina trece printr-o a doua criză de violență extremă. Preotul Daniel hotărăște să o interneze din nou dar, la rugamintea fratelui ei, Vasile, dezamagit de tratamentul din spital, preotul și maicile decid să o mai țină în mănăstire și
să-i facă slujbe – liturghie, maslu, molitvele Sfântului Vasile cel Mare.

10-13 iunie – Irina se află în stare de surescitare maximă, e violentă, refuză să manânce, să bea și nu mai are somn. Călugărițele o leagă cu prosoape de mîini și de picioare, ca să nu se rănească. Călugărițele au declarat ulterior că se temeau și să nu dea foc chiliei.

13 – 15 iunie – Tânăra este transportată în biserică pe o targă improvizată. Criza continuă, iar maicile o imobilizează legând-o la mîini și la picioare, cu lanțuri înfășurate în prosoape. În timpul slujbelor, i se aplică un plasture pe gură, ca să nu înjure în timpul rugăciunilor.

15 iunie dimineața – Irina dă semne că își revine. Îi recunoaște pe cei din jur și le vorbește. E dezlegată și i se oferă ceai cu pâine. De astă dată, acceptă să se hrănească. Apoi cade într-o stare de letargie. Maicile observă că nu respiră normal și trimit pe cineva să aducă Salvarea din Vaslui.
Salvarea ajunge în jurul prânzului. Doctorița constată că pulsul fetei era foarte slab. O urcă în mașină, îi aplică perfuzii cu adrenalină (6 fiole) și pornesc spre spital împreună cu doi asistenți, șoferul și o maică.
Potrivit declarațiilor călugăriței, pe drum, doctorița ar fi comunicat spitalului că tânăra Irina era încă în viață. La Spitalul județean, doctorița de gardă e de părere că Irina murise de 24 de ore. Ea este prima persoană care îi acuză pe preot și pe maici că ar fi omorât-o pe fată. Este chemată Poliția care începe ancheta la fața locului.

16 iunie – Poliția Vaslui transmite redacțiilor de presă locale buletinul informativ zilnic care cuprinde știrea despre incidentul de la Tanacu.

20 iunie – Are loc înmormântarea Irinei Cornici în comuna Perieni, Bârlad.

22 iunie – Preotul Daniel Corogeanu și patru călugărițe apropiate Irinei sunt reținuți de Parchetul județean pentru 24 de ore. Mandatul se va prelungi ulterior cu 29 de zile sub acuzația de omor deosebit de grav.

23 iunie – Episcopul vicar de Huși, Corneliu Bârlădeanul, îi exclude din viața monahală pe preotul Daniel Corogeanu și pe călugărițele Nicoleta Arcăleanu, Adina Cepraga, Elena Oțel și Simona Bârdănaș. Decizia episcopului încalcă regulamentele în vigoare ale vieții monahale ortodoxe din România. Potrivit documentelor bisericești, un preot și călugăr nu poate fi caterisit și scos din viața monahală decât prin decizia unei bisericești care trebuie să-l asculte, să facă propria anchetă și să judece cazul.

7 iulie – Cazul Tanacu stârnește dezbateri aprinse în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. La finalul întrunirii, este dat publicității un Comunicat care condamnă faptele petrecute la mănăstirea Sfânta Treime.

21 iulie – Alianța Civică organizează o dezbatere pe tema responsabilității instituțiilor implicate în cazul de la Tanacu: Biserică, Spitalul județean Vaslui, Poliție, Parchet, presă. Participanții la dezbatere cer abordarea cazului cu profesionalism și fără părtinire.

28 iulie – Daniel Corogeanu și cele patru foste călugărițe sunt eliberați din arestul preventiv și anchetarea cazului continuă în stare de libertate.