Cine l-a omorât pe fostul primar Craus? (I)

Marți, 4 octombrie, fostul primar al Bârladului, profesorul Doru Gabriel Craus, ar fi trebuit să sufle în cele 70 de lumânări pe care soția și fiul său i le-ar fi aprins pe tortul vieții. În loc de asta, Elisabeta și Alexandru Craus i-au aprins lumânări la mormânt. Acolo unde, de trei ani, profesorul Craus, unul dintre cei mai iubiți dascăli pe care i-a dat vreodată Bârladul și primar în perioada 1996 – 2000, își doarme somnul de veci.

Simona MIHĂILĂ

Un somn, cel mai probabil neliniștit, în care a fost trimis prea devreme de o mână criminală care nu a plătit nici acum pentru incompetență, nepăsare sau, cine știe, pentru reaua intenție. O mână criminală pe care sistemul de Sănătate din România, el însuși pătat de sângele atâtor oameni care au crezut orbește în el, continuă să profeseze la adăpostul cald și sigur al responsabililor plătiți gras din banul public să vegheze la sănătatea și la viața noastră.

La trei ani de atunci, Elisabeta Craus rupe tăcerea. După o luptă disperată cu sistemul, sătulă să bată zadarnic la ușile doctorilor și ale decidenților din Sănătatea românească, femeia care i-a stat alături lui Craus timp 40 de ani, ne-a vorbit deschis despre cum a murit cu zile soțul său. Despre lungul șir de greșeli mușamalizate, de minciunile sfruntate ale doctorilor, de diagnostice inventate pentru a-i proteja pe vinovați. Despre cum Craus a intrat într-o operație de care nu avea nevoie atunci când Ambulanța l-a luat de acasă. O operație din care nu a mai ieșit și despre ale cărei secrete, îngropate adânc de doctori, văduva fostului primar nu a primit nici acum explicații.

În ce condiții a ajuns Craus cu oasele zdrobite la spital? În baza căror investigații medicii de la Bârlad l-au diagnosticat cu epilepsie, boala cu care apare în actele de externare, deși omul nu avusese nicio criză în toată viața lui care să ducă măcar cu gândul la o asemenea afecțiune? Pe cine și de ce au încercat să protejeze medicii bârlădeni atunci când au inventat acest diagnostic? Ce tip de anestezic i s-a injectat, încât Craus a murit în câteva secunde după ce i-a intrat în sânge? Este adevărat că medicul anestezist de la Iași i-a făcut anestezie generală în ciuda recomandărilor specialiștilor de a nu fi supus decât anesteziei locale? În ce stadiu se află ancheta deschisă pentru aflarea împrejurărilor în care a murit Doru Gabriel Craus și care este motivul pentru care responsabilii nu vor să vorbească despre ea? Cine sunt cei care trebuie să răspundă pentru moartea lui? Au fost luate măsuri împotriva lor?

Acestea și alte câteva zeci de întrebări au făcut obiectul a nenumărate memorii trimise de Elisabeta Craus tuturor forurilor în măsură să scoată adevărul la lumină și care au rămas fără răspuns.

De pe acest zid al muțeniei suspecte nu lipsește numele niciunei instituții plătite de contribuabili să-și facă datoria: Colegiul Medicilor Iași, Institutul de Medicină Legală Iași, Poliția Bârlad, Inspectoratul Județean de Poliție Vaslui, Spitalul de urgență „Elena Beldiman” Bârlad, Ministerul Sănătății.

Într-un cinism fără margini au întors spatele, prefăcându-se că nu aud și nu văd când sunt întrebați, și o serie de medici în frunte cu însuși Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România, căruia profesoara Craus i-a adresat insistent câteva scrisori.

Pana de curent care a aruncat adevărul în întuneric

Pe 18 august 2011, vestea morții fulgerătoare a profesorului Doru Gabriel Craus a făcut cu repeziciune înconjurul orașului și nu numai. În nici 24 de ore, informația ajunsese până și la urechile a sute de foști elevi stabiliți în străinătate de mulți ani, dar care păstrau profesorului o dragă amintire, iar unii mențineau legătura cu el.

Toată lumea, de la rude, prieteni, cunoscuți, până la colegi de breaslă sau din mediul politic, a fost șocată la aflarea veștii. Se știa că fostul primar avea o mai veche suferință cardiacă și, deși nu era gravă, cei mai mulți i-au pus moartea pe seama acestei boli.

Avea să se afle că nu este adevărat, însă acuzațiile grave pe care soția profesorului le-a făcut încă din acel moment au rămas fără ecou.

Craus ajunsese pe patul spitalului cu două săptămâni înainte de a muri. Fusese preluat de o ambulanță chemată de soția lui în toiul nopții, dar a rămas printre medici pentru cu totul alte motive decât cele pentru care fusese luat de acasă.

„În noaptea aceea i s-a făcut rău de două ori. A venit Salvarea și, deși își revenise, eu am insistat să meargă. Avea niște afecțiuni ale inimii, un suflu sistolic, de când s-a născut. Nu era o boală foarte gravă, multă lume trăiește până la bătrânețe cu așa ceva. Nu avusese decât două crize în viața lui”, povestește Elisabeta Craus.

Ea a privit cum soțul său este pus pe o prelată, dar din cauză că nu-l puteau căra, cei de la Ambulanță au chemat un echipaj SMURD. L-au luat și au ieșit. Craus era conștient. În clipa aceea s-a intrerupt curentul electric.

„După câteva zeci de secunde, am auzit un zgomot și vocile celor de la SMURD. Vorbeau alarmat, dar nu intelegeam ce, din cauză vocile li se suprapuneau și era ecou, fiind pe scara blocului. Am înțeles totuși că se întâmplase ceva, dar nici nu puteam ieși în clipa aceea, că era întuneric, nu vedeam nimic și nu-mi găseam cheile. Am găsit un chibrit și am ieșit din casă cât am putut de repede. Când am ajuns jos, ei erau toți în jurul lui, nu știu ce-i făceau acolo”.

Fiindcă nu a putut a fost lăsată în Salvare, Elisabeta Craus a luat-o la fugă pe strada cufundată în întuneric, către spital. În mod absolut ciudat, a ajuns la poarta spitalului înaintea Ambulanței: „Am așteptat un sfert de oră și nu știu de ce a durat atât. Distanța era foarte mică, strada liberă, nu am înțeles”.

Cu umărul sfărâmat și nicio explicație

Ajuns la spital, profesorul Craus era schimonosit de durerea umărului drept și le cerea doctorilor să-i explice ce-i cu durerea aceea.

„Îmi tot spunea: «Nu știu, măi, ce s-a întâmplat. Când mă cărau ăștia la Salvare, am simțit deodată o durere la umăr». Își amintea că s-a luat curentul pe scară, dar, în afară de durerea puternică, nu mai ținea minte nimic”, povestește soția.

I s-a făcut radiografie și s-a constatat că avea umărul zdrobit, ca și cum ar fi fost lovit cu ciocanul. Un profesor-doctor, care profesa în Germania și care l-a văzut câteva zile mai târziu (la Iași), a spus că mai avuse in intreaga lui cariera un singur caz la fel de grav, la un rugbyst.

„Ce s-a întamplat cu umărul lui între casă și spital, nu știu. Dar am ajuns la concluzia că a fost scăpat pe scări”, declară Elisabeta Craus.

Fostul primar a fost internat la Secția Neurologie, de el ocupându-se medicul Daniela Marcu.

„Aici nu i-au făcut absolut nimic. I-au pus sub braț un pachet de vată întreg, cică pentru a-i ține brațul depărtat de corp, și l-au înfășurat ca pe o mumie egipteană. Nu i s-a schimbat acel bandaj nici măcar o dată. Începuse să miroase îngrozitor. Între timp, o parte din bandaj s-a slăbit și i-a alunecat. Atunci am văzut amândoi două vânătăi ca două dungi drepte, lungi de culoare aproape neagră pe piele”, povestește soția fostului primar.

Vânătăile au fost dovada care le-a întărit bănuiala că profesorul fusese scăpat pe scări sau lovit de un obiect foarte dur, atunci când a fost luat din casă și cărat cu prelata.

Mirosul emanat de umărul bandajat devenea tot mai greu de suportat, dar nimeni din spital nu se atingea de el. În plus, doctorița Marcu a refuzat să-i dea trimitere la Iași, în ciuda faptului că medicii de aici nu s-au simțit în stare să-i repare umărul.

„Mi s-a adresat îngrozitor de urât, spunându-mi că mă pot duce și la Paris, ca ea trimitere nu-mi va mai da niciodată. Plângând, am plecat la biroul directorului. A fost chemat un doctor tânăr, de la Chirurgie, Codin Ianculescu, pe care l-a chemat la el în birou și i-a zis să ne dea timiterea”, povestește soția fostului primar

Craus, diagnosticat cu epilepsie, din pix

Bucuroasă că a obținut biletul de trimitere salvator, familia Craus rămâne mută de stupefacție în fața fișei de externare. Doctorița Marcu a scris negru pe alb că Doru Gabriel Craus avea epilepsie. Inițial, au crezut că este o încurcătură de acte, o confuzie făcută de medic. De unde și până unde epilepsie?

Și acum, după atata timp, Elisabeta Craus continuă să fie uimită de ușurința cu care sunt emise actele medicale de către unii „experți” plătiți și școliți de banul public; de gradul până la care batjocura este ridicată la rangul de „act medical”: „De unde au scos ei această epilepsie? Soțul meu nu a avut niciodată vreo criză de genul ăsta, nu a manifestat vreun simptom, nu figura la medicul de familie cu așa ceva. Pe ce bază a pus doctorița Marcu un asemenea diagnostic? Să fi făcut în fața ei vreo criză de epilepsie, din senin, unica din viața lui, în vreun moment în care doamna doctor nu știa ce să scrie în hârtii? Ca sa vezi!”.

Soții Craus au ajuns la concluzia, după lecturarea diagnosticului scris pe marginea biroului, că acesta a fost artificiul prin care personalul medical de la Spitalul de urgență „Elena Beldiman Bârlad” a mușamalizat faptul că profesorul Craus a fost scăpat pe scări în momentul în care a fost scos din apartament în prelată și curentul a fost întrerupt.

„Până aici s-a ajuns. Niște ordinari au lăsat intenționat să se creadă că soțul meu era bolnav de epilepsie. Ca să-i protejeze pe cei de la SMURD”, spune Elisabeta Craus.

Într-adevăr, la vremea aceea, niște medici din spital i-au prostit chiar și pe câțiva dintre ziariști cu varianta că profesorul Craus era epileptic; că în timpul unei crize de epilepsie s-ar fi izbit așa de tare de mobila din casă încât și-a zdrobit oasele.

Firește, medicul care a emis această ipoteză trebuie să fi crezut el însuși prea puțin în prostiile pe care le-a scris pe documente. Dovadă este și faptul că diagnosticul nu este urmat de niciun tratament, așa cum ar face orice specialist care are încredere în propriile opinii. Craus a fost externat cu epilepsie, dar tratamentul recomandat erau două medicamente pe care el le lua, oricum, de ani de zile pentru boala de inimă.

Anestezista către Craus: „Avem un anestezic foarte bun, nou, venit din Austria”

Ca o confirmare a faptului că doctorii de la Bârlad au căutat să nu lase în acte nici o urmă despre umărul sfărâmat, în mod bizar, pe documentele de externare, nu scria nimic despre umăr, deși acesta era motivul pentru care a fost trimis la Iași.

De altfel, între timp, din cauză că nimeni nu se uitase ce se întâmplă sub bandaje, medicii de la Iași și-au pus mâinile în cap când au văzut „opera” colegilor lor de la Bârlad.

„Când i-au scos bandajul, avea niște bașici uriașe, cât o lentilă de ochelari, pline de puroi. Unele erau sparte și îl usturau îngrozitor. Era carne vie. De miros, nu mai spun. Cu asta s-a ales în cele 10 zile de stat în spital la Bârlad, după ce că nu au fost în stare să-i facă nimic”.

Chinul la care a fost supus înainte de operația de reparare a umărului a fost greu de îndurat pentru profesor. Medicii ieșeni i-au curățat rana produsă de dezinteresul și lipsa de îngrijire de la Bârlad cu lama de ras, pe viu.

Abia după vindecarea rănii, chirurgul Paul Dan Sârbu, cel care trebuia să-i pună la loc oasele sfărâmate ale umărului, a putut trece la treabă.

„Cu o zi înainte de operație, în salon l-a vizitat anestezista. O cheamă Magdalena Laura Niculescu. Noi știam de la ceilalți bolnavi ca-și face rondul pe la paturile celor care urmează să-i anestezieze, ca să se prezinte, chipurile. L-a încurajat, l-a liniștit, că are ea, cică un anestezic nou, foarte bun, venit tocmai din Austria”, povestește Elisabeta Craus.

Vestea morții: „L-am pierdut”

În ziua operației, la 6 dimineața, profesorul Craus s-a trezit plin de optimism. Nu se mai gândea la zilele de coșmar de la Bârlad, nici la diagnosticul acela stupefiant de „epilepsie”, nici la plaga infectată de sub braț, a cărei usturime îngrozitoare a fost nevoit să o suporte zile întregi. Lăsase în urmă totul deja și aștepta nerăbdător să scape și de ultimul hop, după care, gândea el, avea să se întorcă la catedră, la elevii pe care îi iubea așa de mult.

Sub ochii soției sale, s-a îndreptat către sala de operație cu firesc și chiar cu detașare: „Mergea atât de sprinten către sala de operație! Era plin de încredere. Am vrut să plec să-i cumpăr un iaurt ca sa manânce după operație, dar nu m-a lăsat. Mi-a spus: «Aici stai! Nu pleca de lângă mine». M-am așezat pe o bancă din curte”.

A trecut o jumătate de oră. Doar atât. După care, uluită, l-a văzut pe doctorul Sârbu ieșind din clădire și îndreptându-se spre ea: „«L-am pierdut». Atât mi-a spus”. Eram șocată: Ce-ați pierdut? «Pe el, doamnă… l-am pierdut pe domnul profesor»”.

Elisabeta Craus a simțit că se prăbușește. Ca prin vis, îl asculta pe doctorul Sârbu povestindu-i cum el a fost cel care a încercat să-l resusciteze, cum nici nu apucase să-l taie și cum soțul ei a murit la câteva zeci de secunde după ce i-a fost injectat anestezicul, în timp ce doctorul se spăla pe mâini: „Mi-a spus că a devenit albastru. Și gata!”.

Exclusivități, în ediția următoare a ziarului Est News

În ediția de luni a ziarului Est News vom reveni cu noi amănunte despre povestea cutremurătoare a morții suspecte a ex-primarului Doru Gabriel Craus.

Tot atunci veți avea ocazia să citiți dezvăluiri șocante despre lupta Elisabetei Craus cu sistemul public de Sănătate, acuzat că ascunde adevărul despre moartea soțului său. De asemenea, cititorii noștri vor avea ocazia de a afla punctul de vedere al lui Vasile Astărăstoae, șeful medicilor din România, oferit într-un dialog absolut stupefiant cu reporterii noștri.

Și tot în ediția de luni: ultima fotografie făcută fostului primar, cu câteva zile înainte de a muri, în timp ce se afla internat în Spitalul de urgență „Elena Beldiman” Bârlad, cu umărul zdrobit.