Cine l-a omorât pe fostul primar Craus? (II)

La trei ani de la moartea profesorului Doru Gabriel Craus, fost primar al Bârladului și unul dintre cei mai iubiți dascăli ai urbei, soția sa, profesoara Elisabeta Craus, a acceptat să facă publice toate neregulile care l-au trimis în mormânt. În ediția de vineri, am prezentat firul uluitor al întâmplărilor care l-au condamnat la moarte pe fostul edil-șef, din momentul în care a fost scos din apartament de SMURD și Ambulanță și până când, două săptămâni mai târziu, s-a întors în sicriu.

Cititorii noștri au aflat cum profesorul Craus a fost luat de acasă ca urmare a unei crize de inimă și cum și-a găsit sfârșitul într-o operație care ar fi putut fi evitată și care nu avea nicio legătură cu problemele sale cardiace.

Simona MIHĂILĂ

Un umăr zdrobit ca din senin, un diagnostic de epilepsie ce ar fi fost inventat de medicii bârlădeni cu scopul de a justifica fractura produsă în drum spre spital, o anestezie greșită care l-ar fi ucis înainte de operația de reparare a umărului. Iată, pe scurt, dezvăluirile făcute de soția profesorului, în articolul publicat vineri.

Le-am promis cititorilor că vom reveni cu noi amănunte despre lupta zadarnică pe care Elisabeta Craus o duce de atunci cu responsabilii din Sănătatea românească. Nenumărate memorii trimise celor în măsură să-i ofere explicații sunt mărturia încercărilor disperate de a afla adevărul. Toți se ascund în spatele unor răspunsuri evazive, echivoce, unele în derâdere.

Medicii ieșeni, încurcați în propriile minciuni

Profesoara Craus a remarcat că lanțul minciunilor început la Bârlad este continuat de medicii ieșeni și după moartea fostului primar, cu o impertinență cu atât mai de netolerat cu cât stă sub umbrela semnăturii și parafei „de specialist”.

După ce și-a mai revenit din șocul dat de vestea morții neașteptate, Elisabeta Craus este lovită de un altul. Cauza decesului din certificatul eliberat de medicul legist: „bronhopneumonie”. Tot pe certificatul constatator al decesului scrie că „bronhopneumonia” a fost declanșată de „miocardioscleroză și fractură luxație scapulo-humerală dreaptă”.

„Mă întreb nedumerită: De când o fractură generează o bronhopneumonie? Și de unde bronhopneumonie? Soțul meu, în zilele premergătoare decesului, a trecut prin nenumărate controale medicale efectuate și la Bârlad și la Iași. Niciun doctor nu i-a spus că ar avea această boală și, în plus, nu manifesta niciun simptom specific. Ca să ajungi să mori de această boală, ar trebui să ai niște simptome, să faci febră măcar”, spune Elisabeta Craus.

În Raportul medico-legal de necropsie, altă aberație: „scheletul membrelor este integru”.

„Păi unde a dispărut fractura de umăr? Cum putea avea scheletul membrelor integru dacă omul trebuia operat tocmai pentru că avea oasele sfărâmate? Până la urmă cine minte: raportul de necropsie care spune că soțul meu avea oasele întregi în momentul morții sau certificatul constatator al decesului care afirma că moartea a suvenit din cauza unei bronhopneumonii provocate de fractura la umăr?”, se întreabă soția lui Craus.

În fața acestui raționament perfect logic, medicii ieșeni bat în retragere: îi comunică Elisabetei Craus că diagnosticul de bronhopneumonie a fost „infirmat”. Fără nicio altă explicație.

De ce IML nu spune nimic despre anestezicul din sângele lui Craus?

Profesoara Elisabeta Craus este foarte sigură că această bâlbâială din actele întocmite de medicii legiști de la Institutul de Medicină Legală (IML) Iași a avut un singur scop: mușamalizarea cazului morții soțului său.

„Cred că între medicul anestezist Laura Magdalena Nicolescu și cei de la IML a existat o înțelegere pentru ascunderea adevărului. Așa se explică de ce din raportul de necropsie lipsește buletinul de analiză a sângelui. Acesta este foarte important pentru a se vedea conținutul și natura anestezicului folosit, precum și cantitatea administrată. Mai cu seamă că soțului meu nu i s-a făcut cu o zi înainte un test de toleranță a anestezicului”, declară profesoara Craus.

Presupunerile i-au fost întărite de o discuție pe care a avut-o cu anestezista imediat după deces, în care aceasta i-a sugerat să nu ceară autopsie, pentru a putea, chipurile, să ridice mai repede cadavrul: „Voia să plecăm repede la Bârlad. Oare dr. Nicolescu nu știa că în astfel de cazuri autopsia este obligatorie? Sau încerca să ascundă adevărul?”.

Colegiul Medicilor Iași, „judecătorii” Elisabetei Craus

Elisabeta Craus a sesizat imediat Colegiul Medicilor din Iași. În plângerea făcută, ea și-a exprimat toate bănuielile în legătură cu anestezista Nicolescu și a cerut o anchetă.

Gestul i-a lezat foarte tare pe membrii Colegiului. Au chemat-o în fața lor pe soția fostului primar, care rememorează cu durere umilința la care a fost supusă: „Au spălat cu mine pe jos. Cum de-mi permit eu să ridic aceste probleme? Cum îmi permit eu să pun aceste întrebări, în condițiile în care sunt o persoană fără pregătire medicală? Au încercat să mă convingă să-mi retrag demersurile, au încercat să mă intimideze, îmi puneau întrebare după întrebare, fără a aștepta să le răspund, m-au jignit, s-au purtat cu mine ca și cum eram în fața unui complet de judecată”.

Anestezista, scoasă basma curată

Cum în timpul acestui „proces”, medicii n-au dat niciun semn că ar avea până și cea mai mică intenție de a afla ce s-a petrecut cu adevărat în sala de operație, Elisabeta Craus nu și-a pus mari speranțe în dreapta lor judecată. De altfel, nu s-a auzit prea des de medici puși la zid de proprii lor colegi, iar soția fostului primar avea să simtă această realitate pe propria ei piele: anestezista a fost scoasă basma curată de către Comisia de disciplină, în fața căreia nici măcar nu a catadixist să se prezinte.

Decizia comisiei: „Nu se aplică nicio sancțiune medicului cercetat disciplinar, pentru că medicul a respectat protocoalele medicale în vigoare, a realizat consultul preanesteic, a informat pacientul și familia cu privire la riscurile acestei proceduri”. Caz închis!

„Minciuni pe bandă rulantă. Nu s-a făcut niciun consult, nu am fost informați cu privire la niciun risc. Nici în discuții, nici în scris, de către nimeni”, susține Elisabeta Craus.

Ea a solicitat să i se facă dovada acestor lucruri, dar nu s-a obosit nimeni să mai dea atenție.

Bătaie de joc

Elisabeta Craus a contestat decizia Comisiei de disciplină. Acest lucru se întâmpla în decembrie 2012. Peste o lună se împlinesc doi ani și încă așteaptă răspuns. Pe zi ce trece, e tot mai sigură că va aștepta mult și bine.

Între timp, nădejdea soției profesorului Craus s-a îndreptase către Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor Iași și al Colegiului Medicilor din România. A sperat că o corespondență directă cu acesta va atrage atenția forurilor superioare asupra tragediei sale, dar s-a dovedit a fi o speranță deșartă, poate chiar naivă. Nu era nevoie de nicio hârtie adresată personal lui Astărăstoae, întrucât acesta știe perfect ce se petrece, cunoștea, fără doar și poate, în detaliu scenariul pe care Elisabeta Craus se chinuia să-l descifreze. Doar el era șeful celor 11 medici despre al căror comportament mizerabil s-a plâns femeia, și tot el era și șeful IML. Semnătura lui se află alături de ale medicilor legiști care semnaseră raportul medico-legal de necropsie.

Ca dovadă că apelul direct la Astărăstoae nu a rezolvat nimic îl reprezintă răspunsurile în doi peri, formulate laconic și dezinteresat, în care repeta aceeași placă: cazul a fost trimis la Comisia de disciplină a Colegiului Medicior Iași, adică exact acelorași oameni care „spălaseră pe jos” cu Elisabeta Craus.

„Unde mai punem că unul dintre răspunsurile primite a fost mai mult decât o bătaie de joc. Eram informată că Astărăstoae este președintele Conlegiului Medicilor. N-am înțeles de ce era nevoie să-mi spună că am avut dreptate menționându-l pe Astărăstoaie drept președinte. Singura explicație logică e că au vrut să-și bată joc. Eu puneam atâtea întrebări, ridicam atâtea probleme, iar ei îmi răspund că «Astărăstoae este președinte, așa cum ați menționat»„.

Genul acesta de răspunsuri seamănă izbitor cu tacticile instituțiilor statului de a-i descuraja în demersurile lor pe cei care le solicită să respecte legea și drepturile.

Pentru Vasile Astărăstoae

Elisabeta Craus i-a trimis ultimul memoriu lui Astărăstoae la începutul acestui an. Ținând cont de întrebările incomode care i-au fost puse, femeia a ajuns la concluzia că un răspuns sincer din partea acestuia nu ar face decât să-l incrimineze și pe el, dar și pe toți medicii implicați în moartea suspectă a lui Doru Gabriel Craus.

Iată câteva dintre problemele care nu-și vor găsi vreodată răspunsul decât, probabil, după ce vor fi cerute Curții Europene a Drepturilor Omului, forul în fața căruia, din cauza corupției, a incompetenței și a încălcării flagrante a drepturilor umane, România a fost de atâtea ori în ipostaza de a-i crăpa obrazul de rușine:

– Ce anestezic s-a folosit, doza administrată și compoziția chimică a acestuia?

– Cine i-a administrat anestezicul?

– Care sunt rezultatele testului de anestezie, data la care s-a făcut testul și numele celui care l-a efectuat?

– I s-a făcut anestezie locală, așa cum a recomandat medicul cardiolog, sau i s-a făcut anestezie generală?

– Care sunt rezultatele testului de evaluare pre-anestezică cu stabilirea riscului operator (EKG, recoltare probe biologice) și dacă acesta a fost comunicat familiei sub semnătură, înainte de a intra în sala de operație?

– Care sunt analizele sângelui de la necropsie?

– De ce sunt atâtea inadvertențe în Raportul medico-legal de necropsie? Cu ce intenții au fost făcute? Dacă a fost vorba de neglijență sau incompetență profesională, care sunt măsurile disciplinare care au fost aplicate?

– Care a fost rolul necropsiei și cu cât simț de răspundere a fost făcută dacă nu s-a efectuat analiza sângelui și nici nu s-a văzut fractura umărului?

O mulțime de „Nu știu”

Poliția Bârlad a început o anchetă cu privire la cazul Craus, imediat după moartea profesorului, iar familia a crezut cu tărie că va avea în polițiști un sprijin de nădejde.

„Mi-au luat declarații, le-am dat documente, dar au lăsat-o baltă. Nu știu de ce. Am cerut de mai multe ori informații dar, uite ca au trecut atâția ani și polițiștii nu mi-au mai comunicat nimic. Le-am scris și lor. Un memoriu i l-am adresat domnului George Păsărică, care mi-a spus că nu îl poate înregistra că lipsește nu știu cine de pe acolo și mi l-a înapoiat”, spune profesoara Craus.

Nici informațiile oferite ziarului de către Mihaela Ștraub, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție, nu au fost mai lămuritoare. Ea ne-a spus că se așteaptă niște „acte” de „undeva din Iași”, dar nu a putut preciza nici ce acte au mai cerut polițiștii și nici de unde, concret: „Cercetările nu au fost finalizate. Mai este necesară lămurirea unor aspecte referitoare la o expertiză medico-legală. Am înțeles că s-au trimis acte în mai multe rânduri, undeva în Iași. Și se mai așteaptă niște acte, niște completări. Nu știu exact să vă spun ce s-a solicitat. Dar mi-au spus colegii mei că dacă familia are nemulțumiri în legătură cu activitatea de cercetare penală, se poate adresa fie colegilor mei de la poliție, fie procurorului care coordonează cercetările. Nu știu cine este procurorul. Nu am de unde să știu”.

Ce teatru ieftin, domnule Astărăstoae! Rușinos!

Am fost curioși să aflăm și punctul de vedere al lui Vasile Astărăstoae. Ne este imposibil să îl sintetizăm. Nu dorim să ne privăm cititorii de șansa de a citi întreg dialogul pe care l-am avut cu șeful medicilor din România, un dialog la finalul căruia sentimentul de stupefacție ne-a cuprins pe deplin. O ploaie de bâlbâieli, de frânturi de frază, de jumătăți de cuvinte. Toate încununate de o diversiune la care un ditamai numele nu s-a jenat să se coboare: în timpul discuției cu noi, Astărăstoae s-a prefăcut că-l are lângă el pe Alexandru Craus, fiul profesorului. Când și-a dat seama că a ajuns prea departe cu acest teatru, s-a retras brusc din discuție.

Reporter: Vă solicităm un punct de vedere în legătură cu moartea profesorului Doru Gabriel Craus și cu acuzațiile pe care soția acestuia le aduce celor implicați în acest caz.

Astărăstoae: S-a dispus o expertiză legală. Până când cazul nu este terminat din punct de vedere juridic, eu nu pot vorbi. Fiind expert în domeniu și semnând avizul Comisiei de medicină legală de pe lângă Istitutul Medico-Legal, nu pot să fac aceste informații publice. Dar doamna Craus cred că știe, pentru că la câteva memorii i s-a răspuns.

Rep.: Am citit și eu răspunsurile și vă solicit lămuriri întrucât acele „răspunsuri” sunt în afara problemelor ridicate de dumneaei.

Astărăstoae: Da…

Rep.: Acelea nu sunt raspunsuri clare, domnule doctor.

Astărăstoae: Da… deci… eu nu pot să spun nimic până nu se termină… cazul…

Rep.: Dar cine ar trebui să termine „cazul”?

Astărăstoae: Păi… nu știu… deci… Să vedem mai întâi care este hotărârea în instanță.

Rep.: Dar de când cazul a ajuns în instanță?

Astărăstoae: Nu știu… Adică…

Astărăstoae părăsește discuția cu reporterul și se adresează „altcuiva”: E vorba de mama ta, la memoriile alea… este în instanță ceva sau încă nu? Nu? Nu este.

Apoi, din nou către reporter: Bine, eu știu că am semnat o expertiză medico-legală. De asta…

Rep.: Domnule doctor, înțeleg că în acest moment îl aveți în față pe fiul doamnei Craus?

Astărăstoae: Nu, nu.

Rep.: Tocmai v-ați exprimat ca și cum ați vorbi cu cineva despre doamna Craus. Ați spus „mama ta”.

Astărăstoae: Bine… da… matușa. Bine. La revedere!

Lăsăm cititorii să desprindă concluziile acestei discuții pe care am purtat-o cu unul dintre cei mai importanți oameni din Sănătate. Cel care conduce foruri la mâna cărora instituțiile statului (plătite din banii noștri) ne lasă viața și sănătatea.