Ia românească, o fascinantă poveste a unui neam și a unui pământ strămoșesc
Miercuri, 24 iunie 2020, începând cu ora 15.00, sala „Alexandru Ioan Cuza” din incinta Asociației Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” din Bârlad, va găzdui două evenimente – expunerile „Ia românească, o fascinantă poveste a unui neam și a unui pământ strămoșesc” și „Sânziene…ie, floare și lumină”, prezentate de domnul învățător Dumitru Andrei și doamna profesor Alexandrina Pascal.
Sărbătoarea din 24 iunie mai este cunoscută în popor sub numele de „Sânziene” sau „Drăgaica”. Tot acum, Biserica Ortodoxă face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Și nu în ultimul rând, pe 24 iunie este sărbătorită ia: este Ziua internațională a Iei începând din 2013, la iniţiativa comunităţii online „La Blouse Roumaine”.
În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, divinități nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, fac să rodească ogoarele, înmulțesc animalele și păsările, lecuiesc bolile și suferințele oamenilor. În noaptea când se deschid cerurile, fetele strâng flori de Sânziene și le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul.
În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș. Sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii și este considerat cel mai bun moment pentru culegerea plantelor de leac. De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. În trecut, acestea erau un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.
Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor.
Despre ie Aurelia Doagă scrie: „Portul românesc prezintă două caracteristici esențiale: unitatea și continuitatea sa. Prin continuitate înțelegem drumul parcurs de portul popular născut pe străvechea vatră a civilizației dace, până în zilele noastre. Prin unitate trebuie să înțelegem acele trăsături, acele aspecte esențiale care se văd în portul românesc din întreaga țară.”
„Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric.” – Leocadia Ștefănucă
