Estul sălbatic – Punguța cu bun-simț
Câinii de companie sunt mari iubitori ai bârlădenilor!
Nu, nu e nicio greșeală, ați citit bine! Zilnic, poți vedea pe străzile orașului și, mai ales prin parcuri, foarte mulți căței, cățelandri sau dulăi care, atenți și grijulii cu stăpânii lor, îi mai scot și la plimbare. Numai că, așa cum nu-ți poți alege locul sau familia în care să te naști, tot așa, unele dintre aceste biete patrupede fără noroc, se mai întâmplă să nimerească la bârlădeni nedresați. Adică la bârlădeni din categoria celor care, din diverse motive, în primii șapte ani de viață au cam lipsit de-acasă!
Și uite-așa ajung animăluțele astea nevinovate să se facă de râs, în văzul lumii, din cauza indolenței unor stăpâni, prea prețioși pentru a le strânge treaba mare de pe trotuar. Am așa, o bănuială, că mulți dintre prețioșii ăștia sunt chiar dintre cei care strigă primii că vor un oraș civilizat, cu străzi și parcuri curate, dar consideră că e rușinos să se aplece să curețe după câinii lor. Nu, civilizaților, rușinos este să nu-ți pese de mizeria care rămâne în urma ta (da, în urma ta!), rușinos este să nu te comporți ca un adult responsabil și educat!
Asta ca să nu mai luăm în calcul pericolul pe care îl reprezintă, pentru sănătate, excrementele patrupedelor, care se usucă, transformându-se într-un praf toxic pe care-l inhalăm ori de câte ori mergem pe stradă. Medicii veterinari spun că, odată ajunse în aer, materiile fecale reprezintă un mijloc de transport pentru bacterii și paraziți. Din cauza prafului rezultat, se poate declanșa o epidemie de giardia sau pot apărea reacții alergice la nivel respirator, cum ar fi rinita și astmul bronșic. In plus, alți câini (cu stăpâni mai puțin indolenți), pot ingera acest praf. Prin contaminare, apar afecțiuni parazitare intestinale, precum toxocaroza – niște larve circulă liber prin organism – și hidatizoza – apar chisturi care atacă ficatul și plămânii.
Nu v-am convins, prețioșilor?!
Ce-i drept, ar mai trebui ca, măcar din când în când, să fie mult mai convingători polițiștii locali, care ar putea să aplice amenzi (inclusiv proprietarilor de câini cu potential agresiv, care îi scot la plimbare fără botniță și lesă!). Numai că, pentru asta, ar trebui să mai și coboare din mașinile alea cu care tot patrulează!
Până la urmă, dragi concitadini dornici de civilizație, nu poate fi prea greu, dacă vă permiteți să creșteți și să îngrijiți un câine, vă permiteți și niște punguțe amărâte! Pentru mai multă siguranță, puteți folosi chiar două deodată! (Andreea Balan)
P.S. Am uitat să menționez, și eu dețin un cățel, unul foarte simpatic și norocos că stăpâna la care a nimerit nu-l lasă să se facă de râs! In perioada carantinei, știți, atunci când posesorii de câini nu-și puteau plimba patrupedele mai departe de perimetrul blocului, în părculețul din spatele blocului meu era un du-te-vino continuu, cred că ne-au vizitat atunci toți cățeii din cartier. Să vă mai spun că, la un moment dat, nu mai puteai păși prin iarbă fără să nimerești într-un „norocel”?! Am încercat să conving vreo doi-trei cetățeni, proprietari de câini, că ar fi bine să mai aibă și câte o punguță la ei, și s-o mai și folosească… Jur că după ce-am vorbit cu ei, n-au mai apărut pe-acolo, nu i-am mai văzut de-atunci! Cred că și-au zis: „E una, nebună, la blocul ăla, care se ia de noi. Mai bine să mergem în altă parte!” Tipic, nu?!
