Amintiri despre Bârladul de odinioară – Lavinia Catană, printre primii vitrinieri ai urbei și autoarea celebrelor scene de basm din Orășelul Copiilor

de Mihaela NICULESCU

Bârlădeanca Lavinia Catană este printre primii decoratori vitrinieri din oraș. În 1960 existau la Bârlad doar trei decoratori vitrinieri. Unul la TAPL, unitate căreia i se subordonau toate restaurantele din oraș, iar ceilalți doi la Organizația Comercială Locală (OCL), întreprindere căreia i se subordonau magazinele alimentare și industriale.

Lavinia Catană, care anul acesta va împlini 80 de ani, a venit la Bârlad în 1960. Pentru că nu avea loc de muncă, s-a angajat la OCL, în subordinea căreia se aflau toate magazinele alimentare. A fost angajată pe postul de casier, dar, în realitate, se ocupa de decorarea vitrinelor.

„Iubeam de mică pictura și desenul, dar hazardul a vrut să nu urmez nici liceul nici facultatea de artă. Iubirea pentru arta
plastică m-a urmărit toată viața. La puțin peste 20 de ani, cât aveam când m-am mutat la Bârlad, unde locuiau bunicii mei, mi-am propus să continui într-un fel această pasiune. La OCL m-am angajat tocmai pentru că mi s-a propus să fiu designer de vitrine. Am făcut cu pasiune această muncă, într-o perioadă în care puțini erau angajați ca vitrinieri. Au trecut mulți ani de atunci, dar îmi amintesc perfect ce mândră eram de vitrinele pe care le decoram. Unul dintre magazinele alimentare de a cărui vitrină mă ocupam se afla în zona Gării, pe locul unde acum este blocul turn, lângă un monument ce reprezenta un vultur, care în anii comunismului a dispărut. Al doilea magazin pentru care lucram ca vitrinieră se afla în centrul orașului de acum, undeva în zona Bisericii Domneasca. Îmi este greu să le poziționez exact, pentru că acum aproape 60 de ani Bârladul arăta complet altfel. Magazinele alimentare erau destul de mari, ceva de genul marketurilor de cartier de acum. Nu erau multe magazine de stat, dar se acorda o mare importanță felului în care erau aranjate vitrinele”, ne-a povestit Lavinia Catană.

Aceasta mai spune că în ciuda faptului că Bârladul era o localitate mică în anii aceia, în care erau doar câteva blocuri, orașul avea farmecul lui deosebit,
rămas din vremurile de dinaintea comunismului: case boierești, prăvălii, ateliere meșteșugărești, trăsurile cu cai care circulau de la Gară la Grădină, dar și oamenii săi primitori și muncitori. Fosta vitrinieră remarcă faptul că autoritățile erau preocupate de estetica celor câteva magazine care erau la acea vreme în oraș și de pregătirea angajaților ce urmau să se ocupe de acest aspect.

„OCL, în subordinea căreia se aflau și magazinele alimentare, ținea la pregătirea profesională a angajaților. Pe mine, de exemplu, societatea m-a trimis la București, la Departamentul de Decorațiuni din cadrul Ministerului Alimentației, pentru a mă iniția în meseria de vitrinier decorator. Timp de o săptămână, cât am fost la cursuri, nu mi s-au părut extraordinar de interesante, așa că, după ce m-am întors acasă, am trecut la treabă așa cum îmi spunea mie intuiția”, a mai mărturisit Lavinia Catană.

Bârlădeanca își amintește că vitrinele erau decorate destul de des, neapărat erau schimbate odată cu anotimpul, dar și în zile speciale precum Revelionul sau 1 Iunie.

Vă amintiți personajele de basm din Orășelul Copiilor? Lavinia Catană este autoarea

Abia ajunsă în orașul bunicilor săi, neavând loc de muncă, tânăra Lavinia Manoliu (numele de domnișoară) nu a vrut să piardă timpul, așa că s-a înscris la cursuri de pictură, organizate de clubul Fabricii de Rulmenți.

„Mi-amintesc cu multă plăcere de perioada în care am urmat cursuri de pictură la clubul Fabricii de Rulmenți, care funcționa într-o casă boierească deosebit de frumoasă, care în anii ’60 se afla pe locul unde este acum amplasată Poșta. Cursurile erau plătite, dar cu o sumă modică, și erau predate de profesorul Rășcanu, un mare pedagog, fost director de școală. Clubul avea mai multe secții – pictură, muzică, șah etc. și fusese înființat de directorul de atunci al Fabricii de Rulmenți, Ștefan Dumitrescu. Noi, cei de la pictură, organizam expoziții cu lucrările create, expoziții cu vânzare, care se desfășurau într-o sală
de sport aflată lângă club. Cu banii obținuți din vânzarea lucrărilor se cumpărau materiale și culori. Nu erau mulți cursanți la pictură, dar să știți că am aflat că unii colegi de-ai mei de șevalet au reușit să-și facă o carieră minunată în domeniul picturii, unii chiar în străinătate”, a mai adăugat Lavinia Catană.

În acea perioadă, aceasta a realizat toate decorurile din Orășelul Copiilor, picturi ce înfățișau personaje și scene din povești.

„A fost o plăcere pentru mine să pictez Orășelul Copiilor, dar mai ales să împart atâta bucurie în rândul copiilor, ai căror părinți mă felicitau ori de câte ori ne întâlneam în orășelul de basm amenajat în fața Teatrului <>, își amintește cu plăcere Lavinia Catană.

Printre colegii săi de la clubul de pictură al Fabricii de Rulmenți s-a aflat și Aurel Constantinescu, tatăl lui Titi Constantinescu, fostul primar al Bârladului, care, pe atunci, copil fiind, venea să-și viziteze tatăl său la clubul de pictură. Neastâmpărat, micul Titi Constantinescu a reușit într-o zi să cadă peste cutia de culori. Habar nu avea tânăra pictoriță că peste 30 de ani, Titi, copilul de atunci, o va chema să lucreze la firma sa de construcții, prima firmă privată din Bârlad.

Nepoata designerului de bancnote din cadrul Băncii Naționale a României

Lavinia Catană îi este recunoscătoare lui Dumnezeu pentru minunata familie pe care a avut-o. Străbunicul dinspre mamă a fost administratorul moșiei regale de lângă Tecuci. Păstrează cu sfințenie o fotografie, făcută chiar de fotograful Curții Regale, în care apare și străbunicul său. Unchiul dinspre mamă, pe nume Cozma, a fost inspector la Banca Centrală a României, dar se ocupa și cu designul bancnotelor. În timpul liber, unchiul său picta și, cu siguranță, talentul s-a moștenit și prin această filieră. Tatăl său, Gheorghe Manoliu, era însă un sculptor foarte bun. După moarte, lucrările sale au fost expuse la Săliștea Sibiului, într-un spațiu al Primăriei, unde pot fi admirate de public.

Iubirea pentru artă l-a moștenit și de la mama sa, care a învățat la prima școală superioară de fete, înființată în 1934, la București, școală care avea internat de pension. Acolo a învățat, printre altele, și pictura și desenul.

Zilele trecute, înainte de întâlnirea cu reporterul Est News, Lavinia Catană a dat peste un fragment din ziarul Flacăra Iașului (Organ al Comitetului Regional PMR Iași și al Sfatului Popular Regional), din 1961, în care apare într-o fotografie, alături de alți colegi. Se menționează în articol: „Secția de artă plastică de pe lîngă Casa Raională de Cultură din Bîrlad este frecventată de peste 24 de muncitori, elevi și funcționari din întreprinderile orașului Bîrlad. În clișeu: cîțiva cursanți la una din ore.”

Descoperirea întâmplătoare a acestei bucăți de ziar, cu valoare sentimentală, i-a adus aminte de anii tinereții, iar emoțiile au năpădit-o și mai mult după ce a observat că această pătrățică îngălbenită era așezată între paginile altui ziar, tipărit în iunie 1973, ziarul „Șantierul”. Foaia volantă, editată de Comitetul municipal PCR Bârlad pentru lucrătorii din construcții, a făcut-o să retrăiască o parte din evenimentele petrecute în perioada 1976-1989, cât a lucrat ca inspector de personal la întreprinderea „Constructorul” din Bârlad, cea care a ridicat aproape toate blocurile din oraș. Pe marginea acestui subiect, vom reveni într-un număr viitor al cotidianului nostru.