Home / Tag Archives: maniere

Tag Archives: maniere

Vasluiul sub lupă – Parterul blocului, toaletă publică

Un om bine îmbrăcat, la costum, ce pare că are manierele la el, dă peste cap părerile celor din jur și demonstrează o totală nesimțire.

Nemaiputând să se abțină probabil, omul și-a făcut nevoile unde a apucat: la colțul unui bloc din oraș, în văzul lumii, în treacătul și sub privirile copiilor. E drept că găsirea unei toalete publice ar fi fost o misiune dificilă, însă în mod sigur moralitatea ar fi impus alte soluții. Localnicii de la parterul blocului cu pricina în mod sigur nu au fost informați că acolo e toaletă publică. Apoi, gestul cetățeanului poate fi deranjant pentru trecători, dar și copii, care sunt obligați să vadă asemenea “fenomene”. (R.N.)

Codul bunelor maniere – Manierele la teatru

Festivalul Umorului „Constantin Tănase” este în toi în județul Vaslui, așa că este cel mai potrivit moment de a aduce în discuție conduita pe care un om civilizat ar trebui să o adopte atunci când trece pragul Templului Thaliei. Indiferent dacă este vorba despre o gală, o premieră sau un spectacol cu invitați, teatrul rămâne locul unde ținuta, bunul-simț atitudinea îngrijită sunt condiții la care nimeni nu poate renunța. Măsura, decența, eleganța, punctualitatea sunt cele care fac legea aici. Cum ne îmbrăcăm, cum vorbim, cum reacționăm față de calitatea spectacolului, dacă stăm înfofoliți în paltoane sau dacă e permis să servim un corn de floricele sau de semințe aflăm în cele ce urmează.

* Ne dăm osteneala să ne îmbrăcăm elegant, chiar și atunci când mergem la un spectacol într-o zi de lucru.

* Un bărbat se duce seara la teatru în ținută închisă la culoare, iar la matinee în ținută de oraș.

* Dacă este vorba despre o premieră sau o gală, se cere ținuta de seară, mai ales în primele rânduri sau în locurile de la loje.

* Doamnele pot îmbrăca o rochie sau taior de după-amiază. În orice caz, ținuta trebuie să fie îngrijită.

* Nu ne este permis să întârziem la spectacol. Dimpotrivă, punctualitatea este vârful regulilor de politețe. Dacă totuși am întârziat, este nepoliticos să ridicăm tot rândul pentru a putea ajunge la locul pe care ni l-am rezervat. Așteptăm sfârșitul actului pentru a nu tulbura sala și numai după aceea ne căutăm locul.

* Bărbatul va merge înainte pentru a scuti partenera de privirile curioase.

* Dacă la cinema poți să păstrezi hainele groase pe tine, acest lucru este interzis la teatru sau la un concert.

* Bărbatul își lasă la vestiar paltonul, pălăria și mănușile după ce a ajutat partenera să se dezbrace de haina groasă.

* Dacă este permis ca o doamnă să-și păstreze pălăria la restaurant, nu la fel se întâmplă și la teatru, deoarece ar putea să deranjeze vecinii din spate.

* Poți să păstrezi pălăria dacă ai loc în lojă.

* Dacă partenera își corectează ținuta în fața oglinzii din vestiar, bărbatul trebuie să rămână discret, puțin în urma ei sau alături. Poate profita în acest timp să răsfoiască programul pe care și l-a procurat. Este nepoliticos să îl împrumuți pe al vecinului sau să-l citești pe desupra umărului lui.

* Dacă ai loc la galerie, scara impune vechea problemă a priorităților. Lățimea scărilor de la teatru permite, de regulă, să mergem umăr la umăr. Dar dacă punem problema din punct de vedere al curtoaziei, bărbatul precede femeia cu jumătate de pas, atât la urcare, cât și la coborâre.

* În sală și pe rândul de scaune, bărbatul trece în față.

* Cei care și-au ocupat deja locurile trebuie să se ridice când cineva dorește să treacă pentru a ajunge la locul său.

* Cei care trec pentru a-și ocupa locul trebuie să treacă cu fața la cei ridicați și nu cu spatele.

* Bărbatul lasă doamnei locul cel mai bun, cel de unde se vede cel mai bine scena, chiar dacă acest loc este la stânga sa.

* Este de neconceput să mănânci, să comentezi sau să vorbești la telefon în timpul spectacolului.

* Multe teatre sunt concepute în așa fel încât din lojă vezi la fel de bine și în sală și pe scenă. În acest caz este considerată o lipsă de tact să explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie să fie îndreptat decât spre scenă.

* Dacă doamna care însoțește un bărbat nu dorește să meargă la bar sau foaierul pentru fumat, acesta trebuie să se abțină. Sala de teatru nu este făcută pentru a lua o masă completă, ci doar pentru a mânca niște dulciuri, bomboane, alune etc. și numai în timpul pauzelor.

* La teatru salutăm cunoștințele cu o simplă înclinare a capului și nu ne angajăm în conversații peste capul spectatorilor.

* Una dintre cele mai mari grosolănii este să părăsim sala înainte de sfârșitul spectacolului sau să ne pregătim de plecare în timpul ultimei scene, sub pretextul de a câștiga câteva clipe în plus la vestiar.

* Această regulă e valabilă și pentru aplauzele pe care le oferim artiștilor. O persoană bine crescută își va face o datorie din a răspunde strădaniilor actorilor prin aplauze și nu le va întrerupe doar pentru a pleca acasă cu câteva minute mai devreme.

* Cealaltă extremă, de aface un solo de aplauze după încetarea lor, este de asemenea de prost gust.

* Putem aplauda după finalul fiecărui act sau la sfârșitul unei bucăți de virtuozitate specială.

* Nu se oferă flori numai marilor artiști. Se pot trimite flori și tinerilor actrițe care debutează într-un rol mai serios, în nici un caz atunci când fac numai figurație.

Codul bunelor maniere – Voaiaj, voaiaj

Cum ne comportăm atunci când suntem nevoiți să călătorim ore întregi în compania unor străini? Suntem obligați să facem conversație cu ei? Cum procedăm când ne este foame? Dar când am amorțit de atâta stat pe scaun?

De câte ori nu ni s-a întâmplat ca o călătorie să se transforme într-un adevărat calvar din cauza celor care ne-au sufocat cu manifestările lor? Sau dimpotrivă, de câte călătorii nu ne amintim cu plăcere datorită conversațiilor plăcute care ne-au făcut să uităm oboseala și disconfortul din mijloacele de transport în comun.

Nu știm cum trebuie să procedăm când plecăm într-o călătorie, câte bagaje ne luăm, cum ne îmbrăcăm, cum vorbim? Nimic mai simplu: trebuie să fim naturali și să avem grijă să nu atragem atenția într-un mod neplăcut, chiar dacă nu ne vom mai întâlni niciodată cu partenerii de călătorie.

Un adevărat călător va reține ceea ce este frumos, toate lucrurile care l-au impresionat. O călătorie se face cu bucurie și plăcere, astfel vom retrăi aceleași momente ori de câte ori vom răsfoi albumele cu fotografiile pe care le-am făcut.

Din păcate, la noi în țară, o călătorie cu mijloacele de transport în comun reprezintă real test de răbdare și clemență pentru cei bine-crescuți care trebuie, de cele mai multe ori, să suporte mirosuri oribile, discuții deplasate sau apucături mitocănești.

Cum ne pregătim pentru o călătorie?

*Toate amănuntele legate de călătorie trebuie pregătite din timp. Începând cu alegerea mijloacelor de călătorie, a itinerariilor, pregătirea hainelor și bagajelor, a biletelor de transport sau banilor.

* Pentru a evita corvoada bagajului pe ultima sută de metri, cel mai bine este să stabilim cu câteva zile înaintea plecării o listă precisă cu hainele și obiectele necesare.

* Trebuie să eliminăm toate lucrurile inutile și să repartizăm greutatea în genți (sacoșe) mici, ca să le putem căra cu ușurință.

* Dacă va fi prudent, călătorul va ajunge în gară cu câteva minute înainte de plecare, timp suficient să-și cumpere reviste sau o băutură răcoritoare.

* În tren vom căuta un vagon mai puțin aglomerat. Ajutăm persoanele în vârstă să urce în vagon.

* Ajuns în compartimentul vizat, vom întreba persoanele deja instalate dacă mai e vreun loc disponibil. Trebuie să indicăm clar și politicos numărul locurilor rezervate, fără să creăm o atmosferă ostilă.

* Bagajele, umbrela și hainele vor fi plasate în locurile speciale și, pe cât posibil, fără să se ciocnească de cele ale celorlalți călători.

* Vom ajuta, fără exagerare, doamnele care vor să-și așeze bagajele. Eventual, le oferim locurile de la fereastră sau cele în direcția mersului.

* Dacă persoanele din compartiment ne cer să închidem fereastra o vom face fără să protestăm. În caz de neînțelegeri, ne adresăm controlorului, evitând discuțiile lungi și inutile cu cei direct interesați.

* Nu fumați decât moderat, chiar dacă ați cumpărat bilet în vagoanele special amenajate. În nici un caz țigări ieftine care fac aerul de nerespirat și dau migrene celorlalți pasageri.

* Se înțelege de la sine că în vagoanele pentru nefumători ne vom abține complet de la acest viciu.

* Vom ocupa cât mai puțin loc posibil și nu vom încărca spațiul dintre banchete cu bagaje. Vom păstra lângă noi doar acele lucruri necesare, cum ar fi un ziar sau un pachet cu șervețele.

* În general, o persoană bine crescută, nu mănâncă în tren. Totuși, sunt călătorii care se întind pe parcursul a mai multe ore și atunci nu putem sta flămânzi.

* Ne limităm la alimente “rezonabile”, care nu emană mirosuri puternice.

* O conversație într-o călătorie poate fi, uneori, fermecătoare, dar alteori, poate provoca surprize dezagreabile.

* Dacă o călătorie e lungă, vagonul-restaurant poate să ofere un moment de relaxare și constituie o soluție mai elegantă pentru despachetarea sandwich-urilor.

* Regulile din vagonul-restaurant sunt aproximativ aceleași ca în oricare alt local din oraș.

* Când călătorim cu copiii, trebuie să-i supraveghem permanent, deoarece există pericolul unor accidente, dar și pentru a-i opri în a-i deranja pe ceilalți călători.

* La coborârea din tren, aruncăm sticlele și ambalajele goale la coșul de gunoi. Nu le lăsăm aruncate pe jos sau împrăștiate pe banchetă.

Care sînt regulile cînd călătorim cu vaporul sau avionul?

*În linii mari sunt cam aceleași reguli. Dacă facem o călătorie la bordul unui vapor transatlantic, se înțelege de la sine că trebuie să te prezinți tuturor persoanelor cu care ai de-a face: comeseni și vecini de cabină.

calatorie_maniere1* Când suferim de rău de mare, e bine să evităm sălile comune.

* E dezagreabil să ne plângem prea mult din acestă cauză, chiar dacă e vorba despre un rău necontrolabil. Persoanele care nu suferă de acestă boală nu vor putea să înțeleagă starea dumneavoastră de rău.

* Călătorii unui avion trebuie să se supună strict recomandărilor de bord.

* Ne punem centura la decolare și aterizare și ne concentrăm să nu ne gândim la ultima catastrofă aeriană văzută la televizor.

* Regulile referitoare la masă și la comportamentul general sunt valabile și aici.

* Dacă avem rău de aer, stwardeza ne va înmâna cornete speciale, pe care le ia după ce au fost folosite.

* Flirtul cu stwardezele este de domeniul literaturii ieftine. Cine vrea să fie Don Juan, trebuie să-și aleagă alt loc pentru cuceriri.

Mijloacele de transport în comun și politețea

* La urcare, veți acorda prioritate doamnelor, persoanelor mai în vârstă, infirmilor.

* Dacă este aglomerat, trebuie să vă pregătiți din timp pentru coborâre, spunându-le celor din față: “Coborâți la prima stație?” sau “Îmi permiteți?”, pe un ton civilizat fără să vă faceți loc cu coatele.

* Dacă loviți pe cineva din greșeală trebuie să vă cereți scuze.

* La noi în țară, s-a stabilit în mod convențional, ca urcarea călătorilor să se facă pe ușa din spate și coborârea pe ușa din mijloc sau cea din față.

* Excepție de la acestă regulă pot să facă doar infirmii, bătrânii, femeile însărcinate sau cele care au copii în brațe.

* Rețineți că în alte țări, intrarea se face pe ușa din față pentru a prezenta șoferului legitimația de călătorie sau pentru a achita prețul biletului.

* Dacă toate locurile sunt ocupate, este obligatoriu să cedăm locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau infirmilor. Din gentilețe, putem oferi locul doamnelor, dar nu e obligatoriu.

* Deseori, vedem că pe locul care l-am oferit unei bătrâne se lăfăie nepoțelul de 10 ani. Nu mai avem ce face, dar în mod sigur bătrânicăi nu i-ar strica o lectură a codului bunelor maniere.

* Persoana căreia i-am cedat locul nu trebuie să se comporte ca și cum acest lucru i s-ar cuveni, ci să mulțumească cu naturalețe.

* Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul și îi va oferi locul de la geam. În cazul în care nu există decât un loc liber, va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea, în picioare. În nici un caz nu o va părăsi, repezindu-se la primul loc care se eliberează.

* În cazul în care stăm de vorbă cu o persoană cunoscută, în nici un caz nu o vom face peste umărul celorlalți călători.

* Trebuie să ne abținem de la orice comentariu și nu intervenim în discuțiile celorlalți călători.

* Când este absolut necesar, intervenim folosind un limbaj civilizat.

* Vom folosi pronumele personal de politețe: “dumneavoastră”, în loc de “mata”, “dumneata” sau “tu”.

Codul bunelor maniere – Cum ne comportăm la serviciu

În zilele noastre, profesia înseamnă foarte mult. Cel puțin jumătate din timpul nostru ni-l petrecem la serviciu. Felul cum ne comportăm atunci când mergem la un interviu, cum formulăm o scrisoare de intenție sau ce conduită adoptăm în cele opt ore de muncă reprezintă cartea noastră de vizită.

Normele de conduită în viața profesională sau oficială sunt, în principiu, aceleași ca și în viața socială sau particulară. Viața profesională este cel mai bun mijloc de a facilita relațiile interumane, dar și un bun mod de a evolua, de a ajunge cineva.

Deseori ne-am confruntat cu tot felul de situații neplăcute atunci când nu am reușit să ajungem la același numitor comun cu șefii sau colegii. Ne-a deranjat atitudinea unui funcționar care este obligat să ne dea toate informațiile necesare? S-a întâmplat să fii chemat pentru un interviu și să nu știi dacă ai făcut o impresie bună sau nu? Sunt situații prin care suntem nevoiți să trecem și, cu cât vom avea mai puține lucruri să ne reproșăm nouă înșine, cu atât vom putea cere și de la alții mai mult.

Cum procedăm atunci când suntem în căutarea unui loc de muncă?

* Mai întâi, ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie să ne caracterizeze. Se utilizează hârtie de scrisori obișnuită pe care ne scriem numele. Locul și data, adresa și numărul de telefon vor figura în dreapta, la aceeași înălțime cu numele. Pe același rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare.

* Fiecare paragraf trebuie să conțină o idee nouă.

* Scrisoare poate fi scrisă de mână sau la mașină, însă fără greșeli. Ea va face asupra destinatarului o impresie favorabilă. Mai bine rescriem textul, decât să-l trimitem cu greșeli.

* Unele firme cer ca scrisoarea de intenție să fie scrisă de mână pentru că apelează la grafologi în vederea testării candidatului.

* Scrisoarea trebuie însoțită de Curriculum vitae, în care trebuie să fie menționate pe scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele și aptitudinile personale. Apoi adăugăm referințele de la locurile de muncă anterioare, mai ales dacă acestea sunt cerute.

* Nu se alătură certificate, diplome și recomandări în original. De regulă, le enumerăm, iar la întâlnire le aducem în fotocopii.

* Firmele care au simțul afacerilor știu că aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani și le vor înapoia imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat.

Cum ne prezentăm la un interviu?

* Dacă primim o invitație de a ne prezenta personal, ne pregătim cu grijă pentru acestă întrevedere.

* Vom fi corect tunși și rași, ne vom îmbrăca decent.

* Femeile vor încerca să arate cât mai bine, fără a depăși linia eleganței și a sobrietății.

* Ne pregătim actele necesare, astfel încât să le găsim ușor atunci când ne sunt solicitate.

* Nu trebuie să intervenim inutil în discuție, mai ales ca să ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări.

* Dacă în încăperea în care așteptăm intră șeful sau directorul intreprinderii, trebuie să ne ridicăm, chiar și femeile.

* În biroul șefului nu ne așezăm decât după ce am fost invitați.

* Răspundem scurt și clar la întrebările adresate.

* Dacă interlocutorul nostru se ridică, trebuie să facem la fel, chiar dacă ni se pare că n-am spus încă esențialul.

* Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și cu atât mai mult nu ne vom prezenta la un nou interviu dacă nu suntem clar invitați. În celelalte cazuri, așteptăm răspunsul în scris.

* Dacă angajarea a avut loc în urma întrevederii, mulțumim pentru încrederea acordată și promitem să ne îndeplinim atribuțiile cu cât mai multă conștiinciozitate. Apoi, părăsim încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem în mod inutil.

Cum ne comportăm după angajare?

* În prima zi de muncă e de datoria șefului firmei sau al unui reprezentant al său să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă.

* Aceștia se vor strădui, măcar gândindu-se la propriile începuturi în munca respectivă, să ușureze noului venit integrarea în colectiv.

* “Bobocul” trebuie să-și păstreze calmul în primele zile, știut fiind că unii vor vorbi despre el la început.

* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat și va încerca, încă de la început, să se facă util.

* Odată introdus, când ajunge să-și cunoască șeful și colegii, cu bucuriile și necazurile lor, judecă singur ceea ce este permis sau interzis. De exemplu, pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce câte ceva de mâncare de acasă.

* În relațiile noastre cu colegii, ne vom păzi ca de foc să participăm la intrigi și “comploturi”.

* Se poate întâmpla să-și creezi relații și simpatii în rândul colegilor, dar nu trebuie să confunzi relațiile de serviciu cu cele de prietenie.

* Trebuie să fim buni colegi cu toți cei cu care lucrăm, chiar dacă nu sunt pe placul nostru. Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele, căci, înainte de toate, rămân femei și trebuie să fie tratate ca atare.

* Dacă ai idei, trebuie să le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa fără bârfe și intrigi. Profesionalismul, buna creștere și modestia nu te vor arunca în anonimat, ci dimpotrivă.

maniere_serviciu1* Cere întotdeauna permisiunea înainte de a împrumuta ceva, fie că este vorba de un capsator, o linguriță de zahăr sau câteva plicuri.

* Curăță întodeauna după tine și încearcă să menții biroul ordonat. Un birou în dezordine poate spune multe despre tine colegilor tăi, iar cea mai defavorabilă concluzie este aceea că nu ești o persoană organizată.

* Încearcă să nu trântești ușa nimănui în nas, să fii amabil și cu zâmbetul pe buze, să-ți oferi ajutorul, atunci când este cazul. Politețea și o atitudine pozitivă sunt întotdeauna apreciate.

* Respectă-ți colegii si opiniile lor chiar și atunci când nu ești de acord. Respectul reciproc este esențial pentru munca în echipă. Poți să ai opinii contrare, dar neapărat exprimate calm și politicos.

* Încearcă să ții minte numele colegilor tăi. Dacă ți se pare dificil, notează-ți-le undeva, după fiecare întâlnire. „N-am memoria numelor” este o scuză lamentabilă!

* Oferă-te să iei colegilor tăi de mâncare în pauze, atunci când sunt ocupați. Este foarte posibil să fii rasplătit în acelasi fel!

* Ai grijă la telefonul mobil. Nu-l lăsa să sune în birou (setează-l pe „silentios”), închide-l în timpul ședințelor, alege o sonerie cât mai neutră (astfel încât să nu te joci cu nervii colegilor tăi), poartă conversații în afara spațiului de lucru (colegii tăi nu trebuie sa fie martorii neînțelegerilor conjugale sau ai discuțiilor în contradictoriu cu bona sau cu părinții).

* Păstrează-ți glumele (deocheate sau nu) pentru timpul petrecut alături de prietenii tăi! La fel și limbajul trivial.

Avansarea

* Cine se coportă corect și interesele sale coincid cu ale patronului va putea să urce treptele ierarhiei profesionale. Dar când devii șef, la rândul tău, sunt șanse să vezi lucrurile cu alți ochi.

* Noul avansat va aprecia politețea patronilor săi, gentilețea, felul de a se scuza când au greșit și vor încerca să se poarte în același mod. Față de foștii colegi, trebuie să te comporți la fel ca înainte și în nici un caz nu trebuie să-ți dai aere de “șef”.

* Un bun profesionist știe că trebuie să dea exemplu prin disciplina de serviciu. dacă a acceptat onorurile funcției, a acceptat în același timp și obligațiile ei.

* Nu trebuie să ne așteptăm de la șef să ne laude exagerat pentru ceea ce facem, dar suntem îndreptățiți să-i pretindem să nu ne facă reproșuri nesfârșite pentru o greșeală întâmplătoare.

* Un șef corect îi va asculta pe toți solicitanții cu aceeași atenție, căci știe că bunele maniere fac parte din obligațiile sale.

  • Nu-i lăsați prea mult să aștepte pe cei care doresc să vorbească cu dumneavoastră, după modelul folosit de către unii avocați sau stomatologi, pentru a crea iluzia că au foarte multă clientelă. Tocmai persoanele cele mai ocupate găsesc timp pentru solicitanți. Ele știu cât de prețios este timpul.

Codul bunelor maniere – De la prima întâlnire, la nunta de aur

Or fi , oare, manierele folositoare în viața de cuplu? Odată ce ți-ai pus verigheta pe deget mai este nevoie să-i spui partenerului “scuză-mă”, “te rog” sau “mulțumesc”? Mai are vreo importanță cine intră primul pe ușă, cine cară sacoșele și dacă e cazul să ne facem manechiura sau să citim ziarul atunci când celălalt dă cu aspiratorul? Iată câteva întrebări al căror răspuns ar trebui nu doar să-l știm, ci și să-l aplicăm în viața de cuplu dacă vrem să sporim șansele de succes ale unei relații. Prin episodul de astăzi al Codului bunelor maniere, încercăm să aducem în atenția cititorilor viața de cuplu. Căsnicia, sfântă pentru unii, doar întâmplare pentru alții, rămâne totuși celula de bază a societății. Statisticile sunt, însă, îngrijorătoare: numărul celor care decid să se căsătorească într-un an este aproape același cu cel al cuplurilor care înaintează cerere de divorț. O fi lipsa manierelor vreunul din motive?

Ce trebuie să respecte ea?

* Să știe să tacă. Atunci când vine acasă nervos, agitat, preocupat are nevoie de liniște. Nu turna gaz pe foc!

* Nu trebuie să reproșezi tot felul de mărunțișuri, fleacuri sau să dezgropi morții. Chiar dacă ai dreptate, nu-i scoate ochii. Își va singur seama și te va aprecia mai mult dacă nu-l sâcâi.

* Respectă-i rudele. Dacă vrei să vorbești despre rude, începe cu calitățile pe care le au rudele lui, apoi cu ale tale.

* Evită comparațiile cu amicii: “Popescu e mai talentat, mai îndemânatic, mai descurcăreț decât tine”. Acestă observație se suportă greu chiar și o singură dată, dar de mai multe ori e rețeta sigură pentru a-l scoate din sărite.

* Dacă întârzie și mâncarea s-a răcit, nu-l întâmpina răstit: “Unde ai stat până acum?”. Dacă te comporți normal o să-ți spună singur. Poate a fost reținut la serviciu sau s-a întâmplat ceva grav. Trebuie să ai răbdare.

* Dacă lucrează la ceva nu-l deranja din cinci în cinci minute. Găsește-ți altă ocupație!

* Dacă e încăpățânat, curmă discuția și așteaptă momentul prielnic.

* Dacă vrea să plece singur în oraș, nu-l întreba cu cine vrea să iasă. O femeie inteligentă știe că uneori bărbaților le place să stea de vorbă la o bere. Totuși, nu trebuie să se repete prea des.

* Când greșește, nu-i reproșa în public, iar dacă nu e prea grav evită să faci asta chiar și între patru ochi.

Cum trebuie să fie el?

* Unele obiceiuri însușite în timpul celibatului deranjează, cum ar fi cititul ziarului în timpul mesei sau în pat. Viața în doi impune compromisul. Încercă să găsești alte momente pentru lectură.

* Trebuie să iei parte la curățenia generală. Coincidențe de genul: “Am ședință”, “Plec la antrenament”, “Trebuie să rezolv niște treburi”, nu sunt permise. Căminul nu este hotel.

Intalnire* Curățenia căminului se obține cu eforturi permanente. Trebuie să participi și să păstrezi ordinea în casă.

* Nu se întâmplă mereu numai cum dorești tu. E obositor ca dreptatea și adevărul să aibă un ambasador unic în familie.

* Fiecare om are câte o pasiune, însă nu trebuie să exagerezi. Nu trebuie să faci un obicei din a pleca în week-end singur la fotbal, pescuit, vânătoare. Trebuie să rezervi timp pentru a-l petrece alături de familie.

* Deschide ochii! Ea are o rocie nouă sau și-a schimbat coafura. Trebuie să observi și să apreciezi efortul care îl face soția pentru a-ți câștiga atenția.

* Laudă bucatele gătite de ea de câte ori este cazul, nu doar când prietenii sau colegii sunt invitați la masă.

* Ironiile sunt anticăsnicie. Nimic nu ucide respectul și dragostea ca ironiile picurate des și nejustificat. Dacă nu-ți place ceva, spune în față, evită zeflemeaua.

* Complimentele și vorbele de dragoste nu trebuie să dispară niciodată.

Valabil pentru amândoi

* Acceptați faptul că nu aveți întotdeauna dreptate.

* Încercați să priviți situația și din perspectiva partenerului.

* Ascultați cuvintele celuilalt până la final.

* Tonul vocii întotdeauna să fie scăzut.

* Evitați reproșurile și căutați alternative.

* Faceți diferența cu un gest mic cu care să-l surprindeți.

* Întotdeauna fiți sincer.

* Cere-ți-vă scuze și iertați.

* Ajuta-ți-vă reciproc fără să așteptați invitație specială.

* Împărțiți responsabilitățile.

* Vorba blândă și o stare generală de bună dispoziție crează o ambianță plăcută.

* Fiți înțelegători mai ales în momentele de cumpănă

* Puneți familia pe primul plan în orice moment.

* Nu luați orice ceartă în serios

* Evitați să criticați. Accentul se pune pe lucrurile bune care s-au făcut. În loc de “Niciodată nu pui sare în mâncare” poți spune “Îmi place felul ăsta de mâncare, mai era nevoie de un pic de sare”.

* Nu urmări sa contorizezi greșelile celuilalt.

  • Apreciază efortul și mulțumește.

Codul bunelor maniere Cum ne comportăm în viața profesională?

Cum ne comportăm atunci când mergem la un interviu, cum formulăm o scrisoare de intenție sau ce conduită adoptăm în cele opt ore de muncă reprezintă cartea noastră de vizită.

Normele de conduită în viața profesională sau oficială sunt, în principiu, aceleași ca și în viața socială sau particulară. Se poate, însă, ca în anumite profesii, să existe o serie de reguli speciale.

Uneori poate fi greu să-ți găsești o slujbă, dar poate fi și mai greu să o păstrezi. Viața profesională, este cel mai bun mijloc de a facilita relațiile interumane, dar și un bun mod de a evolua, de a ajunge cineva.

Deseori ne confruntăm cu tot felul de situații neplăcute atunci când nu am reușim să ajungem la același numitor comun cu șefii sau colegii. Ne-a deranjat atitudinea unui funcționar care este obligat să ne dea toate informațiile necesare? S-a întâmplat să fii chemat pentru un interviu și să nu știi dacă ai făcut o impresie bună sau nu? Sunt situații prin care suntem nevoiți să trecem și cu cât vom avea mai puține lucruri să ne reproșăm nouă înșine, cu atât vom putea cere și de la alții mai mult.

Când suntem în căutarea unui loc de muncă

* Mai înâîi, ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie să ne caracterizeze. Se utilizează hârtie de scrisori obișnuită, pe care ne scriem numele. Locul și data, adresa și numărul de telefon vor figura în dreapta, la aceeași înălțime cu numele. Pe același rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare.

* Fiecare paragraf trebuie să conțină o idee nouă.

* Scrisoarea poate fi scrisă de mână sau la mașină, însă fără greșeli. Ea va face prima impresie despre noi. Mai bine rescriem textul, decât să-l trimitem cu greșeli sau ștesături.

* Unele firme cer ca scrisoarea de intenție să fie scrisă la mână pentru că apelează la grafologi în vederea testării candidatului.

* Scrisoarea trebuie însoțită de Curriculum vitae, în care trebuie să fie menționate pe scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele și aptitudinile personale. Apoi adăugăm referințele de la locurile de muncă anterioare, mai ales dacă acestea sunt cerute.

* Nu se alătură certificate, diplome și recomandări în original. De regulă, le enumerăm, iar la întâlnire le aducem în fotocopii.

* Firmele care au simțul afacerilor știu că aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani și le vor înapoia imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat.

Cum ne prezentăm la un interviu?

* Dacă primim o invitație de a ne prezenta personal, ne pregătim cu grijă pentru acestă întrevedere.

* Vom fi corect tunși și rași, ne vom îmbrăca decent.

* Femeile vor încerca să arate cât mai bine, fără a depăși linia eleganței și a sobrietății.

* Ne pregătim actele necesare, astfel încât să le găsim ușor atunci când ne sunt solicitate.

* Nu trebuie să intervenim inutil în discuție, mai ales ca să ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări.

* Dacă intră în încăperea în care așteptăm șeful sau directorul întreprinderii, trebuie să ne ridicăm, chiar și femeile.

* În biroul șefului nu ne așezăm decât după ce am fost invitați.

* Răspundem scurt și clar la întrebările adresate.

* Dacă interlocutorul nostru se ridică, trebuie să facem la fel, chiar dacă ni se pare că n-am spus încă esențialul.

* Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și cu atât mai mult nu ne vom prezenta la un nou interviu dacă nu suntem clar invitați. În celelalte cazuri, așteptăm răspunsul în scris.

* Dacă angajarea a avut loc în urma întrevederii, mulțumim pentru încrederea acordată și promitem să ne îndeplinim atribuțiile cu cât mai multă conștiinciozitate. Apoi, părăsim încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem în mod inutil.

Cum ne comportăm după angajare?

* În prima zi de muncă, e de datoria șefului firmei sau al unui reprezentant al său să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă.

* Aceștia se vor strădui, măcar gândindu-se la propriile începuturi în munca respectivă, să ușureze noului venit integrarea în colectiv.

* “Bobocul” trebuie să-și păstreze calmul în primele zile, știut fiind că toată întreprinderea va vorbi despre el la început.

* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat și va încerca, încă de la început, să se facă util.

* Odată introdus, când ajunge să-și cunoască șeful și colegii, cu bucuriile și necazurile lor, judecă singur ceea ce este permis sau interzis. De exemplu, pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce câte ceva de mâncare de acasă.

* În relațiile noastre cu colegii, ne vom păzi ca de foc să participăm la intrigi și “comploturi”.

* Se poate întâmpla să-ți creezi relații și simpatii în rândul colegilor, dar nu trebuie să confunzi relațiile de serviciu cu cele de prietenie.

* Trebuie să fim buni colegi cu toți cei cu care lucrăm, chiar dacă nu sunt pe placul nostru. Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele.

* Dacă ai idei, trebuie să le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa fără bârfe și intrigi. Profesionalismul, buna creștere și modestia nu te vor arunca în anonimat, ci dimpotrivă.

Avansarea

* Cine se comportă corect, în cazul în care interesele sale coincid cu ale patronului, va putea să urce treptele ierarhiei profesionale.

* Noul avansat va aprecia politețea patronilor săi, gentilețea, felul de a se scuza când au greșit și va încerca să se poarte în același mod. Față de foștii colegi, trebuie să te comporți la fel ca înainte și în nici un caz nu trebuie să-ți dai aere de “șef”.

* Un bun profesionist știe că trebuie să dea axemplu prin disciplina de serviciu. Dacă a acceptat onorurile funcției, a acceptat în același timp și obligațiile ei.

* Nu trebuie să ne așteptăm de la șef să ne laude exagerat pentru ceea ce facem, dar suntem îndreptățiți să-i pretindem să nu ne facă reproșuri nesfârșite pentru o greșeală întâmplătoare.

* Un șef corect îi va asculta pe toți solicitanții cu aceeași atenție, căci știe că bunele maniere fac parte din obligațiile sale.

  • Nu-i lăsați prea mult să aștepte pe cei care doresc să vă vorbească, după modelul folosit de către unii avocați sau stomatologi, pentru a crea iluzia că au foarte multă clientelă. Tocmai persoanele cele mai ocupate găsesc timp pentru solicitanți. Ele știu cât de prețios este timpul.

Codul bunelor maniere – Să facem prezentările!

Cine este prezentat primul: femeia sau bărbatul? tânărul sau bătrânul? oaspetele sau musafirul? Când este cazul ca în prezentare să menționăm alături de nume și funcția sau profesia? În ce situații ne autoprezentăm? Iată doar câteva dintre întrebările pe care oricine trebuie să le cunoască răspunsurile, pentru a nu se face de râs.

Codul bunelor maniere vine în ediția de astăzi cu un episod dedicat modului în care prezentăm pe cineva sau ne prezentăm pe noi înșine. Este foarte important să cunoaștem aceste reguli, mai ales că socializarea presupune ca pemanent să ne lărgim cercul de relații, de cunoștințe, iar asta nu se poate în absolut nici o situație fără să ne prezentăm sau fără să fim prezentați.

* Bărbatul este prezentat femeii; cel mai tânăr, celui mai în vârstă; inferiorul, superiorului; subordonatul, șefului samd. Cel căruia i se prezintă întinde primul mâna către cel prezentat. Exemplu: într-o încăpere se află un domn și o doamnă. Gazda intră și îl prezintă pe domn doamnei, iar doamna întinde mâna dacă dorește; dacă nu, doar își spune numele întreg. Nici chiar tinerele fete nu-și vor spune doar numele mic (Mimi), ci pe ambele (Mimi Ionescu). Același lucru este valabil și pentru bărbați sau băieți.

* În cercurile restrânse este indicat și necesar să prezentăm o persoană alteia, pentru că membrii trebuie să se cunoască între ei.

* La recepții sa la baluri, nu ne apucăm să-i prezentăm pe oameni de la un capăt la altul. Este necesar ca participanții să îi cunoască doar pe stăpânul casei sau gazda evenimentului, pe soțul/soția acestuia, pe invitatul de onoare (dacă este cazul) și pe vecinii de masă.

* Gazda este cea care face prezentările. Dacă aceasta este ocupată sau absentă, va desemna pe cineva anume să se ocupe de acest aspect. Dacă nu, ne prezentăm singuri (vom vedea cum, ceva mai încolo).

* Cel care face prezentarea trebuie să continue dicuția în așa fel încât cei doi să poată lega cât mai ușor o conversație în momentul când rămân singuri. Fie precizează o relație comună, fie vorbește despre profesia unora dintre ei, fie despre o călătorie pe care unul dintre ei a făcut-o etc. În nici un caz nu va face precizări lipsite de tact: “Domnul X, un om foarte bogat …” sau “Domnul Y, din păcate, șomer”. Nu vor fi dezvăluite nici amănunte din viața particulară a vreunuia din cei prezentați și nici nu va vorbi la nesfârșit despre meseria lor.

* Când facem prezentările trebuie să avem o atitudine naturală, fără politețuri exagerate, atitudini servile, să râdem forțat sau fără rost, să fim peste măsură de entuziaști etc.

Excepții

* O foarte tânără domnișoară este prezentantă unui domn în vârstă și nu invers, cu toate că regula este că bărbatul este prezentat femeii. În acest caz, pe primul plan trece vârsta.

maniere_adresare2* Dacă anunțăm o personalitate publică sau politică putem să o prezentăm doar cu titlul sau funcția, fără a-i mai rosti numele întreg. Exemplu: “Domnul director al fundației cutare”, sau “Domnule director, vi-l prezint pe doctorul X”. Dacă este vorba de o ceremonie la care se impune un protocol, vom prezenta doar numele persoanei pe care o prezentăm.

* Într-o societate se va pronunța mai întâi numele persoanei care intră și apoi numele persoanelor prezentate. În anumite situații, ordinea este inversată: dacă în casă se află o persoană care merită un respect deosebit, atunci ea va fi cea prezentată unor noi veniți.

* Exceptând situația în care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare, persoanele singure sunt prezentate cuplurilor și niciodată invers.

* Dacă prezentăm o persoană singură unui grup, renunțăm la prezentarea membrilor acestuia.

* În situația unui bolnav, toate prioritățile se anulează, iar persoanele indiferent de rang și de vârstă, îi sînt prezentate

* Nimeni nu va fi obligat să accepte salutul cuiva care a pierdut stima generală.

* Ne vom feri să prezentăm una alteia două persoane despre care știm că nu doresc să se cunoască.

Atenție la capcane

* Capcanele pândesc la tot pasul, mai ales când este vorba de necunoscători. Vrând să fie politicoși se apucă și înșiră toate titlurile onorifice ale celui prezentat, fără a ține cont de conjunctură. De exemplu: dacă un doctor este și ministru și profesor universitar, la spital sau în întâlnirile particulare va fi prezentat ca medic și profesor, iar în public, va fi prezentat cu funcția cea mai importantă, de ministru. Ținem cont, însă și de dorința unor persoane de a fi prezentate doar cu numele lor, fără funcții și titluri.

maniere_adresare* Nu îți prezinți partenerul de viață ca și cum ar fiun străin: “Îmi permiteți să v-o prezint pe doamna Popescu?”. Natural, vei spune, în loc de “doamna Popescu”, “soția mea”. Între prieteni, îi spui și numele: “Ți-o prezint pe soția mea, Elena”. Când nu îi spui numele, soția completează: “Elena” sau, în situații protocolare, “Elena Popescu”.

* Aceleași remarci sunt valabile și pentru alți membri ai familiei: frați, surori, cumnați etc.

* Dacă ne prezentăm copiii vom spune: “Fiul meu, Daniel”; dacă îi prezentăm pe ai altora: “Cristian, fiul doamnei/ domnului/ familiei Ionescu”.

* Vom evita formulele care au intrat în limbajul oamenilor simpli. Nu spunem: “Doamna Mereuță, cuscra mea”, ci “Doamna Mereuță, mama ginerelui meu”. Nu spunem “Dana, cumătra mea”, ci “Dana, nașa fiului meu”.

* Prezentarea unei persoane unui grup nu trebuie să fie urmată obligatoriu de strângerea mâinilor. Este stânjenitor, mai ales dacă în grup sunt persoane de vârste și funcții diferite și nu s-ar cuveni ca ele să întindă mâna. S-ar putea ajunge la situații destul de neplăcute.

* Se pot crea încurcături în cazul în care prezentăm persoane de aceeași vârstă sau de același rang. Atunci, vom alege pe unul la întâmplare pentru a i-l prezenta celuilalt. Prin analogie, formula se aplică și doamnelor de vârstă apropiată. Dar, dacă una este domnișoară, ea va fi cea prezentată doamnei.

* Când nu înțelegem numele celui cu care ni s-a făcut cunoștință, cerem să ni se repete. Este mai onorabil decât să îl pronunțăm greșit. Dacă nu îndrăznim, apelăm discret la cel care a făcut prezentările.

* Formule ca: “Îmi pare bine”, “Încântat”, “Mă bucur” sunt foarte actuale și potrivite.

* Un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană, cu excepția infirmilor sau a bolnavilor.

* O femeie rămâne pe scaun. Excepție: dacă este vorba de o tânără, ea se ridică atunci când este prezentată unei doamne sau unui domn mult mai în vârstă. În general, nici în cadrul unei discuții, tinerii nu vor sta jos în prezența unor persoane mai în vârstă, dacă acestea stau în picioare.

Cum să ne prezentăm singuri

* “Permiteți-mi să mă prezint, Marcel Popescu”; putem adăuga și explicația: “Mă scuzați, dar fiindcă gazda este foarte ocupată îmi permit să mă prezint singur”, sau ceva asemănător, în funcție de situație.

* Autoprezentarea se face, în general, când numărul musafirilor este prea mare sau, pur și simplu, dacă cineva a uitat să ne prezinte. Exemplu: un delegat la un congres se va prezenta singur vecinilor de la masă sau de reuniune.

* Un domn mai în vârstă se autoprezintă unuia mai tânăr, în schimb, dacă este vorba de o doamnă, indiferent de vârstă, bărbatul este cel care se prezintă singur.

* Ca să evite o tăcere prelungită și stânjenitoare, un tânăr poate încălca regula și se va prezenta singur cuiva mai în vârstă, cu condiția să nu întindă el primul mâna.

* Te mai poți prezenta singur atunci când intri într-un birou unde ești necunoscut, când intri într-o firmă ca reprezentant al altei firme; te poți prezenta secretarei după care îi transmiți superiorului ei la care vrei să intri o carte de vizită.

* Când intrăm într-un birou spunem: “Sunt inginerul Dorian Ionescu și doresc să vorbesc cu domnul…”

* Unei persoane pe care nu o simpatizăm, nu îi întoarcem spatele în momentul în care se autoprezintă. Unei femei îi este permis, însă, să evite încercărilor unui bărbat de a o contacta.

* Nu ne autointitulăm “doamna”. Excepție: la telefon, unei persoane care nu ne cunoaște: “Vă telefonează doamna X, din partea doamnei Z”.

  • Când ne autoprezentăm suntem foarte atenți la enunțarea funcțiilor, profesiei etc. Ne hotărâm la unul dintre ele. Preferabil, pe cel mai puțin important. Dacă ești profesor cu doctorat, nu spui și una și alta, ci doar profesor. Vei crește enorm în ochii celui căruia i te-ai prezentat, în momentul în care va afla că ești și doctor. Dar cel mai elegant mod de prezentare este să-ți spui doar numele. Atenție: întotdeauna, prenumele înaintea numelui. Exemplu: Elena Popescu și nu Popescu Elena, ca la școală.

Codul bunelor maniere – Luăm masa în oraș?

Știm ce trebuie să facem când intrăm într-un local public? Știm cât și dacă trebuie să dăm bacșiș? Cum procedăm dacă ne cade chifla sau furculița sub masă? Ce facem dacă nu ne place mâncarea? Care este bacșișul pe care îl lăsăm ospătarului? Iată doar câteva dintre situațiile care ne pot pune în încurcătură atunci când mâncăm într-un restaurant sau suntem clienții unei cafenele, a unui bar, ceainării, hotel sau al unei pensiuni și cărora le putem găsi răspuns citind articolul care urmează.

În restaurante

* Înainte de a testa un nou restaurant este bine să ne interesăm de mâncare și de ambient din vreme. Nu este lipsă de bun-simț dacă cerem informații prin telefon despre meniu, băuturi și prețurile practicate. Ne scutește de situații neplăcute.

* Trebuie să ținem cont de tipul restaurantului, atunci când ne îmbrăcăm. Dacă este unul de lux, e bine să ne alegem o vestimentație clasică, elegantă. Dacă mergem într-un local mai modest, unde vrem să ne simțim în largul nostru, nu are sens să ne îmbrăcăm la patru ace, ci să alegem o ținută mai lejeră.

* La intrare, dacă restaurantul are o altă încăpere înainte de localul propriu-zis, bărbatul deschide ușa femeii și o lasă să intre prima. Abia la intrarea în local ea rămâne în urma lui.

* Este obligatoriu să ne comportăm cu bun simț: să nu vorbim tare, să nu râdem zgomotos, să nu ne certăm sau să facem alte gesturi care atrag privirile asupra noastră.

* Trebuie să respectăm obiceiurile localului. Dacă are garderobă, ne lăsăm aici hainele, dacă nu, i le dăm ospătarului. Nu facem o bună impresie lăsând hainele pe spătarul scaunului.

* La masă se așează, mai întâi, femeia, care are prioritate în alegerea locului, dar e de preferință ca bărbatul să fie cel mai expus privirilor. Bărbatul este cel care îi trage scaunul, după care se va așeza la partea opusă a mesei.

* Meniul va fi consultat de fiecare în parte, după care domnul este cel care comandă chelnerului. Doamna va evita să discute cu acesta pe toată durata mesei.

* Nu privim insistent vecinii. Șervetul nu va fi așezat pe genunchi, ci va fi folosit doar pentru ștergerea gurii.

* În lipsa ospătarului, domnul este cel care toarnă băuturile și nu va pune sticla pe masă, ci în frapieră. El este cel care degustă vinul. Trebuie să ținem cont și de recomandările chelnerului.

* Masa ia sfârșit numai la dorința doamnei.

* La plecare, bărbatul îi trage scaunul partenerei. Ca și la intrare, tot el merge cu un pas înainte, dar fără a lăsa impresia că nu sunt împreună. La garderobă, o ajută să se îmbrace.

Situații deosebite

* Se întâmplă ca ospătarul să uite de noi. Nu îl strigăm tare, ci ne sculăm de la masă pentru a-i reaminti de comandă.

* Dacă nu ne place mâncarea sau felul cum am fost serviți, nu facem o scenă în restaurant.

* Dacă sub masă cade o chiflă sau furculița le putem ridica. Le punem deoparte și cerem altele.

* Dacă ne place mâncarea, îl felicităm pe bucătar prin chelner.

* Când intrăm în local și vedem pe cineva cunoscut, ne așezăm la masa lui numai dacă ne invită.

* Dacă ne-a rămas mâncare sau băutură, nu o cerem acasă, la pachet.

* Este de prost gust să ștergem scaunele cu batista, să verificăm în mod vizibil cât de curată este vesela sau să cerem cu voce tare să ni se schimbe fața de masă.

* Reclamațiile nu se fac în gura mare. Nu discutăm în contradictoriu cu chelnerul, chiar dacă avem dreptate. Nu ne dăm în spectacol. Ne adresăm direct șefului sau patronului.

* Nota de plată o verificăm cu o privire. Avem dreptul să corectăm greșelile flagrante. Îi cerem lămuriri chelnerului, discret.

Doamnelor, când suntem singure

* O doamnă nu intră singură într-un local unde se servesc, cu predilecție, băuturi alcoolice. Are voie, în schimb, într-un restaurant, cafenea, o patiserie.

* Va discuta doar cu chelnerul. Lui îi cere chibrit sau brichetă.

* Nu va privi curioasă în jur. Nu-și va retușa machiajul sau pieptănătura la masă.

* Nu-și va comanda niciodată tărie. Nici chiar dacă este însoțită de o altă doamnă.

Să dăm bacșiș?

* Un om bine-crescut lasă întotdeauna bacșiș. De regulă, ospătarii, portarii, cameristele etc. sunt oameni cu salarii modeste. Bacșișul nu înseamnă mită sau corupție. Se cuvine să-l lăsăm, chiar dacă serviciile localului sunt incluse în nota de plată.

* Sumele nu trebuie să fie nici prea mari, nici prea mici. Cele mari denotă proastă creștere.

* Au dreptul de la 10% la 20% chelnerii, șoferii de taxi, coafezele, frizerii, funcție de categoria localului. Putem să le oferim un mic bacșiș și garderobierilor, plasatoarelor, celor care ne fac diverse comisioane, ghizilor, liftierilor, bucătarilor, hamalilor, recepționerilor de hotel. Nu le vom da, însă, nimic patronilor, directorilor sau șefilor.

În hoteluri

În general și aici sunt aceleași reguli ca peste tot. Trebuie să le respectăm pentru a nu fi catalogați drept prost-crescuți și pentru ca celor cu care intrăm în contact să le facă plăcere prezența noastră.

* Menținem ordinea, nu aruncăm mucuri de țigară la întâmplare;

* Ne facm patul când ne sculăm;

* Nu ne deranjăm vecinii;

* Un bărbat se descoperă și salută în ascensor o doamnă, chiar dacă nu o cunoaște;

* Doamnele, chiar dacă nu se cunosc, se pot saluta cu un surâs, fără a fi obligate să converseze.

Cum mâncăm anumite produse

* Peștele necesită un tacâm format dintr-un cuțit de o formă specială și o furculiță mai mică. Cuțitul se folosește la trasare, dezosare și ca ajutor pentru mncat (dar nu la tăiat, furculița fiind suficientă deoarece peștele este foarte moale). Oasele pe care le-am “scăpat” în gură le punem pe furculița apropiată de buze sau, în cazuri extreme, le scoatem cu două degete. Totuși, mâncatul peștelui care are oase cere o artă specială. Înainte de a ieși în lume, întrebați și exersați acasă. Altfel, putem refuza acest fel de mâncare.

* Crustaceele le putem, de asemenea, refuza dacă nu știm cum se mănâncă. Se deschide scoica ajutându-ne de lama unui cuțit. Intestinele și branhiile (care au o culoare mai închisă) se scot cu furculița. Se scoate stridia din scoică desprinzând-o din articulație. Se pune în farfurie și condimentează cu sare, piper și lămâie.

* Creveții și racii se servesc, de obicei, fără carapace. Dacă masa e mai puțin festivă, creveții se curăță cu mâna: se rupe capul și, odată cu el, se desprind și intestinele, apoi se curăță din carapace.

* La crabi, languste și homari se rup cu mâna articulațiile și apoi, cu un clește special, se sparg oasele și se scoate carnea din coșul pieptului, din picioare și din coadă. Carnea se mănâncă cu pâine prăjită și cu unt. Pe masă va exista un bol cu apă amestecată cu zeamă de lămâie pentru clătirea degetelor.

* Icrele negre și icrele de Manciuria. Pe un platou se pun rondele mici de pâine prăjită, unse cu unt și deasupra icrele. Dacă se oferă în castronașe, ne vom pune în farfurie cu lingura de serviciu și ne vom face sanvișuri mici. Icrele obișnuite le putem unge pe o felie de pâine, după care o vom tăia cu cuțitul și o vom mânca cu furculița. Mai putem mânca icrele și luându-ne în farfurie o porție din care, cu ajutorul cuțitului, ne ungem bucăți mici de pâine ruptă cu mâna. La fel se mănâncă și alte antreuri: salată de vinete, ciuperci cu maioneză, creme de brânză, pastă de pește etc.

* Spaghetti. Se aduc într-un castron mare din care ne punem în farfurie o porție rezonabilă. Le mâncăm răsucindu-le cu furculița sau, după moda italiană, ajutându-ne de lingură (luăm spaghetti în lingură cu stânga și se răsucesc cu furculița ținută cu dreapta). Gazda va avea grijă să nu lase spaghetele exagerat de lungi.

* Orezul se mănâncă cu furculița ajutându-ne cu cuțitul (este vorba de orezul ale cărui boabe nu se lipesc între ele, cum se întâmplă cu cel pe care-l găsim, de obicei, în comerțul din România).

* Cafeaua, ceaiul, capuccino, cacao cu lapte etc. Nu se lasă lingurița în ceașca din care bem. Se pune pe farfurioara care rămâne pe masă, cu excepția cafelei. Aceasta va fi băută numai ținând în mână și farfurioara.

*Prăjiturile uscate se servesc cu mâna. Cele cu cremă sau frișcă se mănâncă cu lingurița sau cu furculița.

* Perele și merele le tăiem cu cuțitul pentru fructe în patru părți pe care le vom curăța de coajă, una câte una. Se taie apoi în bucăți pe care le mâncăm cu furculița. Este admis ca sferturile pe care nu le decojim să le mâncăm cu mâna, cu mențiunea ca frunctul să nu fie prea zemos. La o masă intimă nu le mai tăiem.

* Fragii și căpșunile. Dacă au codițe, le mâncăm cu mâna. Dacă nu, cu lingurița.

* Strugurii, vișinile, cireșele se mănâncă cu mâna. Strugurii se mănâncă cu sâmburi și cu pieliță.

* Piersicile se taie în două ținându-le în mână. După ce separăm cele două jumătăți și îndepărtăm sâmburele cu mâna, mâncăm fructul ca pe pere și mere.

maniere_masa_oras3* Prunele și caisele se mănâncă după ce, cu mâna, le-am scos sâmburele.

* Portocalele, mandarinele, clementinele. Tăiem coaja cu cuțitul (ca pe pepene), după care o desprindem de pe fruct cu mâna. Le mâncăm fără a ne ajuta de tacâm.

* Bananele le decojim cu cuțitul, dar numai la ocazii festive. Le ținem în mână când le mâncăm.

* Pepenii și ananasul sunt serviți în felii și se mănâncă cu furculița. Dacă ananasul este dur, folosim cuțitul.

* Grape-fruit-ul este servit tăiat în două. Se mănâncă cu lingurița, având grijă ca sucul să nu țâșnească.

Capcane

* Dacă pâinea se rupe pe măsură ce o mâncăm, sandvișurile mari se taie cu cuțitul și se mănâncă cu furculița. Cele mici le mâncăm cu mâna. Ca să întindem untul se folosește cu cuțit special. Nu se ia direct din untieră, ci se pune puțin în propria farfurie.

* Feliile de mezeluri sunt curățate de coajă în propria noastră farfurie, folosindu-ne de tacâmuri.

* Ouăle fierte în coajă se mănâncă dintr-un păhărel-suport.

* Cartofii nu se taie cu cuțitul și nu se zdrobesc în farfurie. Excepție: cei fierți sau copți în coajă se înțeapă cu furculița, se decojesc și se taie cu cuțitul.

* Nu suflăm peste ciorbe și peste supe pentru a le răcori. Nu aplecăm farfuria pentru a lua ultima îngițitură. Nu înmuiem pîinea în zeamă sau în sos.

* Sparanghelul se mănâncă fie numai cu mâna, fie și cu furculița. Nu se taie cu cuțitul.

* Salata și andivele se mănâncă gata tăiate și preparate. Dacă bucățile sunt mari se taie cu cuțitul. Dacă sunt prea fade nu este o greșeală să cerem ingredientele de care avem nevoie.

* Castraveciorii și gogoșarii murați se iau cu furculița proprie din bol și se taie în farfurie pe măsură ce se mănâncă. Gogonelele se iau cu mâna, pentru că odată înțepate cu furculița zeama poate țâșni. În farfurie le tăiem.

* Conopida se taie cu furculița. Nu se folosește cuțitul.

* Chifleluțele, sarmalele (mari), ruladele, se taie cu furculița pe măsură ce le mâncăm. Iarăși, fără cuțite.

* Carnea de pasăre nu se mănâncă cu mâna. Se aduce la masă dezosată.

Codul bunelor maniere – Bine ați venit în casa mea!

Episodul din această săptămână a Codului bunelor maniere este dedicat felului cum trebuie să ne comportăm în calitate de gazde, atunci când avem invitați la masă. Fie că este vorba de o masă de familie, de afaceri sau între prieteni masa este sfântă. Nu trântim mâncarea la întâmplare pe mese, nu folosim orice farfurii, nu ne punem oaspeții în situația de a-și șterge mâinile de haine sau de a folosi fața de masă în loc de șervet; nu avem voie să stăm posomorâți la masă. Ca gazde avem bunul-simț să fim zâmbitori, bine-dispuși, toleranți și atenți la tot ce se întâmplă în jur, tratându-ne oaspeții în mod egal.

Chiar dacă nu toți ne permitem luxul de a avea fețe de masă din borangic, porțelanuri scumpe, pahare de cristal și tacâmuri din argint, trebuie să avem decența de a ne așeza oaspeții la o masă curată, elegantă și impecabilă; cu veselă intactă, cu toate ustensilele de care este nevoie. Nu ne permitem cele mai alese, sofisticate și rafinate bucate? Nu-i nimic, dar mâncarea să fie bine făcută, frumos și aspectuos servită.

Iată cum aranjăm masa

* Vesela trebuie să fie intactă și curată. Este de preferat un platou de faianță neciobit, decât unul din porțelan, crăpat.

* Preferăm o față de masă dintr-un material mai ieftin, dar spălată și apretată, uneia din mătase, plină de pete și șifonată. Pentru mese festive, este indicat să avem o față de masă albă, însă pentru mese de familie sau între prieteni, putem folosi și fețe de masă de alte culori, sau imprimate. Fața de masă trebuie să acopere, de preferință, picioarele mesei.

gazda1* Atât cât este posibil, trebuie să asigurăm un anumit spațiu între invitați. Pentru un confort sigur, distanța trebuie să fie de minimum 50 de centimetri.

* Fiecare farfurie trebuie dublată de o alta, numită “farfurie de serviciu”, care trebuie să fie mai mare. Farfuria pentru primul fel trebuie să fie așezată peste farfuria de serviciu, iar peste ea trebuie să stea șervetul frumos împăturit, călcat și apretat. Pâinea se pune în coșulețe, în mijlocul mesei. Furculițele stau la stânga farfuriei, alineate una lângă cealaltă, în ordinea folosirii lor (furculița pentru primul fel se așează lângă farfurie), cu dinții în sus. Cuțitele se așează în dreapta farfuriei, cu partea tăioasă spre farfurie. Cel mai îndepărtat este pentru primul fel de mâncare, adică invers față de furculițe. De regulă, primul fel de mâncare este pește, apa că vorm avea grijă să ne procurăm tacâmuri speciale. Lingura pentru ciorbă și cea pentru desert (dacă este loc) stau în fața farfuriei, cu curbura în jos. Restul tacâmurilor (pentru desert, fructe etc.) se pun pe un bufet sau pe o măsuță situată pe aproape. Atenție: nu avem voie să așezăm mai mult de trei furculițe sau trei cuțite.

* La mesele pretențioase, vom avea pregătite tacâmuri pentru fiecare fel de mâncare. la cele mai intime, nu este nevoie.

* La o masă completă, avem grijă să existe patru rânduri de farfurii: pentru antreuri, supă, farfurie întinsă și pentru desert. Bolurile pentru supă nu se pun de la început, ci se aduc odată cu supiera.

* Paharele le așezăm în fața farfuriilor, spre dreapta: pahar pentru țuică, pentru vin (dacă vinul este alb, paharele trebuie să fie ceva mai mari decât cele pentru vin roșu) și pentru apă. După folosire, cele pentru țuică se iau de pe masă. Când le luăm, nu băgăm degetele în ele. Le punem pe o tavă și le ducem la bucuătărie.

* Băuturile aperitive se servesc, întotdeauna, îninte de masă, în pahare speciale, așezate pe o măsuță separată. Fiecare invitat se servește cu ce dorește, din sticlele puse pe o tavă, la îndemână. Șampania și coniacul se servesc la sfârșitul mesei. Apele minerale, ca și vinurile de marcă, se servesc în sticlele lor originale.

* Masa va fi decorată cu flori. Vazele trebuie să fie joase, pentru ca mesenii să se vadă între ei.

* Pe masă trebuie să fie numai ce poate fi întrebuințat imediat. Solnițele și recipientele pentru piper, nu trebuie să lipsească. Vom avea grijă să nu fie înfundate sau umede.

* Uleiul, oțetul, muștarul, smântâna etc. trebuie aduse doar la cerere, dar o gazdă care se respectă trebuie să le aibă pregătite. Sosurile se servesc în sosieră. Nu avem voie să le răsturnăm peste piure sau peste friptură, așa cum ne dădea mama acasă. Este dezagreabil. Punem puțin sos în propria farfurie și înmuiem cîte o bucățică de carne în el.

* Salata se servește în castronele separate, pentru fiecare oaspete în parte. Este bine ca la masă să aducem friptura gata secționată și așezată pe frunze de salată. Nu este nici o rușine dacă oaspeții mănâncă foile de salată.

* Scobitorile nu au ce căuta pe masă pentru că nu se folosesc în public. Trebuie așezate undeva la vedere, iar oaspeții le pot folosi în așa fel încât să nu fie văzuți de nimeni.

* Este bine să avem un fel de mâncare de rezervă în cazul în care un invitat nu poate mânca felurile servite la masă (din motive medicale, de exemplu).

* Antreurile se compun, în special, din mâncăruri reci, picante: pește, mezeluri, rulade, salate diverse. Antreurile pot fi și calde: ficăței, plăcinte, pizza, sufleuri, pateuri. Băuturi: vinuri albe, demiseci și rose.

* Pește sau crustaceele se servesc cu vinuri albe, seci, spumoase și spumante. Cu cât peștele este mai gras, cu atât vinul trebuie să fie mai acid

* Felul principal poate fi o friptură sau un preparat din carne (de orice fel) și e servit cu vin roșu. La carnea albă se recomandă vinuri roșii, ușoare, iar la carnea roșie, vinuri tari; la vânat se servesc vinuri roșii seci, vechi, de calitate superioară.

Greșeli

* Prima greșeală a gazdelor e să-și primescă musafirii într-o totală dezordine și să se scuze pentru asta.

gazda2* Venirea musafirilor nu trebuie să vă găsească în fața aragazului. Terminați de gătit cu câteva ore înainte de a sosi invitații, pentru a avea timp să aerisiți.

* Nu permiteți ca în încăperea în care se servește masa prezența animalelor de companie. Oricât le-am iubi, prezența lor e o lipsă de respect față de musafiri, în plus pot declanșa incidente nedorite.

* Gazda nu trebuie să se servească prima, ci abia după ce toți musafirii și-au pus în farfurie.

* Nu vă apucați de curățenie, de strâns și de spălat farfuriile, cât timp musafirii sunt încă acolo. Poate fi considerat un semnal de plecare.

* Dacă musafirii vor să plece, nu încearcați cu tot dinadinsul să-i rețineți. Nu implorați, nu ascundeți poșete, nu încuiați ușa.

* Este neplăcut ca tocmai în mijlocul unei conversații interesante să vă aduceți aminte că mai trebuie suc la masă sau vă dați seama că trebuie să schimbați scrumierele. Amânați momentul.

* Nu obligați musafirii să mănânce mai mult decât pot. Masa invitaților se poate transforma în calvar în încercarea lor de a nu jigni gazda.

* Nu vă lăudați în exces preparatele. Trebuie să-i lase pe alții să o facă.

* Să petreacă mai mult timp în bucătărie decât alături de musafiri.

Codul bunelor maniere – Ești deștept, spune “Bună ziua”!

Episodul din această săptămînă al Codului bunelor maiere este dedicat salutului, cartea de vizită a unui om bine-crescut.

“Omul prost se cunoaște după «Bună ziua»”, spune o vorbă bătrânească la români. Cât de bogat ori de sărac ai fi, cât de inteligent, cât de necăjit sau de fericit, a-i saluta pe cei pe care îi cunoști este prima obligație de care trebuie să ții cont după ce te naști.

La țară se mai păstrează încă tradiția milenară de a le da binețe tuturor celor care îți ies în cale, indiferent că îi cunoști sau nu. Și acum se întâmplă ca țăranul să se uite lung după orășeanul “înfumurat” care nu salută când merge, pe uliță, la neamuri. Orășenii râdeau, la început de secol, de țărăncile tinere care, atunci când veneau la târg, se opreau la marginea orașului, își înroșeau obrajii cu coajă de ou vopsit și își înegreau ochii cu chibrit ars, după care intrau în piață și spuneau “Bună ziua!”. Unii nici acum nu știu că pentru omul satului, a da “ziua bună” e la fel de sfânt cu a face cruce la masă.

Episodul din această săptămână a Codului bunelor maniere este dedicat salutului. Pentru mulți oameni care se cred îndeajuns de educați, a afla câte ceva despre salut este de prisos. “Ce mare filozofie să spui «Bună ziua»?”, este întrebarea cu care se consolează ei. Într-adevăr, nu-i mare lucru să spui, dar pentru unii tare complicat să știe cum, când și dacă să o facă.

De exemplu, în urma unui raid-anchetă pe care l-am făcut printre tinerii bârlădeni, în special liceeni, s-a desprins concluzia că situațiile în care trebuie să saluți și felul cum trebuie să o faci e o mare nebuloasă. Tinerii știu câteva chestiuni generale: că bărbatul o salută pe femeie, că elevii îi salută pe profesori și că cei tineri îi salută pe cei bătrâni.

Darius Stângă, de la Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu”: “Am învățat de acasă, de la părinți, că trebuie să fii respectuos cu fetele și cu femeile, adică tu, ca bărbat, trebuie să le saluți primul. Și pe profesori, bineînțeles”.

Miruna Geneti, tot de la “Codreanu”: “Profesorii nu ne-au învățat Codul bunelor maniere, dar știe toată lumea că tinerii îi salută pe bătrâni, pe părinți, pe profesori, că nu trebuie să dai «Bună ziua» în autobuz. Altceva, nu mai știu, dar am timp să învăț în viața asta”.

Codrin Dumitriu, de la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”: “Pe vremuri domnii își ridicau pălăria, pupau mâna doamnelor, se înclinau și tot felul de chestii din astea demodate. Acum nu se mai face nimic din toate astea și este foarte bine. Important e să saluți cât mai natural, fără formalități”.

Totuși, este bine de șiut că salutul nu îmbracă forma unui simplu “Bună ziua”. Chiar dacă tinerii consideră că asta este totul, vor ajunge, ca și unii dintre părinții lor, să nu știe multe lucruri, atunci când vor fi maturi. Iar dacă acum iau totul în derâdere, așa cum probabil, am făcut-o cei mai mulți dintre noi, va veni vremea când stângăcia lor va fi motiv de râs pentru alții.

Cine salută primul?

Iată cele mai importante reguli de a da binețe și care, dacă vor fi respectate, ne vor ajuta să intrăm în categoria persoanelor bine-crescute, demne de toată admirația.

* Când întîlnește o doamnă, bărbatul salută primul. Dacă are capul acoperit, își ridică puțin pălăria (căciula). Dacă fumează, renunță la țigară; își scoate mâinile din buzunar. Ridicarea pălăriei se face cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată. Dacă nu poartă pălărie, bărbatul înclină ușor capul.

* Doamna salutată răspunde cu un surâs care va dovedi persoanei că a recunoscut-o.

* Doamna mai tânără o salută pe cea mai în vârstă, care trebuie să răspundă.

* Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan.

* A refuza un salut înseamnă să-l faci pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav.

* Suntem obligați să salutăm chiar și pe cei de care nu suntem siguri că ne recunoaște.

* Cel care intră într-un local și recunoaște pe cineva, îl salută.

* Salutăm în compartimente de tren, lifturi, magazine mici, săli mici de așteptare.

* Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Un singur salut pentru toată lumea. Persoanele vor răspunde, dar nu au voie să întrebe numele noului venit.

Ce spunem când salutăm?

În general, depinde de împrejurări. Sunt persoane pe care le salutăm, de când le știm, doar printr-o simplă înclinare a capului. Dar, cel mai indicat, este să ne însoțim salutul de o formulă anume:

* Dacă întâlnim rude, prieteni sau cunoștințe apropiate, vom spune “Bună ziua” (seara/dimineața), chiar dacă nu ne oprim pentru conversație.

* Dacă întâlnim alte persoane, formula cea mai potrivită este “Bună ziua, doamnă/domnule”, fără a fi necesar să-i și spunem numele, mai ales dacă suntem în plină stradă. Dacă persoana este cunoscută în localitate, avem voie să-i rostim și numele, lucru care echivalează cu un compliment.

* Dacă întâlnim un domn și o doamnă care sunt împreună, întâi o salutăm pe doamnă și apoi, pe domn, cu formulele prezentate mai sus.

* Expresii de genul: “Ciao!”, “Hello!”, “Salut!” , “Adio” sunt permise doar între adolescenți. Altfel, ne dau un aer de infantilism.

* La despărțire spunem: “La revedere!”, “Bună seara!”, “Noapte bună!”

* Strângerea mâinii se practică doar dacă persoanele în cauză vor să și stea puțin de vorbă.

* Cel care întinde mâna primul este o doamnă, persoana mai în vârstă sau superiorul. Dacă, din neatenție, celălalt întinde mâna, nu o refuza. Este un afront.

* Niciodată, bărbatul nu întinde mâna femeii.

* Nu întindem mâna unei persoane care stă la masă și mănâncă.

* Când un bărbat dă mâna, își scoate și pălăria. Dacă stă la masă, se ridică. O doamnă nu este necesar să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vrea să o onoreze în mod special.

* Strânsul mâinii trebuie făcut cu atenție. Vom evita să avem mâna moale sau să o zdrobim pe a celuilalt. Ne vom feri să apucăm doar vârful degetelor. Este total lipsit de eleganță să strângi mâna deasupra alteia, în cruce. Dacă este un grup format din domni și doamne, doamnele își strâng mâna între ele, iar domnii, între ei.

* Se strânge mâna pentru a marca și altceva decât un salut: încheierea unei afaceri, la exprimarea condoleanțelor, felicitări, rugăminți, mulțumire sau ca o scuză.

* Dacă purtăm mănuși: bărbatul își scoate mănușa din mâna dreaptă pentru a strânge mâna unei femei. Femeile își scot mănușile când ajung la locul unei întâlniri și chiar dacă nimeresc întâmplător. Excepție fac mănușile lungi, care sunt componenta unei vestimentații de ocazie

* Mâna femeii nu se sărută în aer liber, ci numai într-o încăpere și nu peste mănușă sau peste masă. Nu trebuie să fie un sărut propriu-zis. Domnul îi atinge ușor mâna cu buzele sau doar mimează acest gest.

* Sărutatul pe ambii obraji se practică doar în gări și la aeroport.

* Cei care conduc mașina îi salută primii pe cei care merg pe jos.

Codul bunelor maniere – “Bucuroși de oaspeți?”

În călătoria prin Codul bunelor maniere ne oprim astăzi la un important capitol al vieții noastre sociale: momentul în care suntem în ospeție. Ne descălțăm când intrăm în casa cuiva? Ce facem dacă vărsăm paharul de vin, sau scăpăm furculița sub masă? Dacă ne-a plăcut mâncarea, să mai cerem, oare, o porție? Ce este aceea o recepție? Dar un dineu? Iată câteva dintre întrebările pe care, cu siguranță, mulți și le pun. Unii, deși au parcurs o jumătate din viață nu au aflat nici acum răspunsurile, iar alții sunt abia la început de drum. Și într-un caz și în celălalt, a cunoaște bunele maniere atunci când sunt oaspeți, este soluția care-i scoate din încurcătură în momente stânjenitoare.

* Este obligatoriu să fim punctuali.

* Trecem pragul casei sau al sufrageriei fără țigara în colțul gurii și nu o aprindem nici în hol. Ne revizuim iute ținuta.

* O salutăm, în primul rând, pe stăpâna casei. Dacă este ocupată, așteptăm (cel mai indicat este ca stăpâna să lase alte ocupații și să deschidă ușa musafirului). Ea ne prezintă celorlalți invitați. Bărbații sunt prezentați femeilor, tinerele, doamnelor și tinerii, vîrstnicilor. Salutăm cu o ușoară înclinare a capului.

* Se spune că omul educat nu se descalță la ușă. În timp, obiceiurile s-au mai schimbat. O persoană bine-crescută va face gestul de a se descălța. Dacă gazda îl oprește, renunță, dar dacă aceasta nu protestează, ne descălțăm. Nu avem nici un drept să intrăm cu pantofii murdari de noroi pe un covor, mai ales dacă intuim că gazda se chinuie să-l întrețină. Vom avea grijă să avem picioarele și ciorapii curați. Ca gazdă, dacă pe jos avem parchet, marmură sau gresie, nu ne putem lăsa musafirul să se descalțe. De asemenea, nu îi cerem unei doamne, îmbrăcată în rochie de seară și încălțată cu un pantof pe măsură să îl dea jos. Aceasta trebuie, însă, să aibă grijă să își șteargă tălpile de un covoraș special pregătit.

* Nu este o tragedie dacă, din cauza aglomerației, suntem prezentați de două ori aceleeași persoane. Față de cei prezentați nu întrebuințăm insipidul și formalul: “Îmi face plăcere”.

* După dumneavoastră, sosesc alți invitați. Dacă sunteți bărbați, vă ridicați în picioare. Dacă sunteți femeie, nu vă ridicați în fața bărbaților, decât în fața doamnelor mai în vîrstă.

* Dacă se oferă mâncăruri reci, fiecare se servește după gust și după poftă. Nu ne umplem farfuria ca, apoi, să o lăsăm pe jumătate neconsumată. Este jignire la adresa gazdei. Paharele cu tărie (țuică, cognac etc.) nu se ciocnesc. O simplă ridicare însoțită de urarea “Noroc!” sau “Sănătate!” (fără a fi rostite cu gura plină) este suficient.

* Dacă i-ați călcat pragul gazdei prima dată, sau sunteți un obișnuit al casei, dar ați observat lucruri noi în casă (un tablou, un covor, o zugrăveală etc.) exprimați-vă admirația.

* Stăpânul casei este cel care ne indică locul la masă. Primul care este invitat să ia loc este oaspetele de seamă, ori cel mai în vârstă, sau cel care vine mai rar. Atenție: întîi iau loc femeile!

* Nu ne așezăm coatele pe masă, nici nu ne sprijinim capul în palme. Nu inventariați tacâmurile, nici nu le mutați locul. Nu căutați cusururi ale felului cum a fost așezată masa și, în nici un caz, nu le comunicați vecinului de masă.

* Avem grijă să nu adoptăm o ținută rigidă, rece, zeflemistă, distantă, superioară etc. În așteptarea bucatelor, conversăm. Evităm să o facem cu cel așezat în capătul opus al mesei, mai ales dacă este o masă lungă.

* Suntem relaxați, coatele le ținem apropiate de corp. Dacă au fost puse mai multe tacâmuri decît cunoștințele noastre gastronomice, nu intrăm în panică. Cineva mai priceput, va da tonul. Îl urmăm fără să atragem atenția.

* O furculiță cade sub masă, se răstoarnă un pahar, o sosieră, ne pătăm îmbrăcămintea. Ne cerem scuze, neapărat. O singură dată, nu toată seara. Vom primi o altă furculiță (nu insistăm să fie lăsată cea pe care am cules-o de pe jos); un șervet rezolvă problema alimentelor răsturnate. Nu facem o tragedie din nimic.

* Nu bem cu gura plină. E inutil să mai amintim că nici nu vorbim sau nu râdem cu gura plină.

* Ne-a plăcut mâncarea? Nu-i nici o problemă să mai cerem o jumătate de porție. Dacă s-a epuizat, nu ne lamentăm, dar nici nu facem glume la adresa gazdei în acest sens.

* Dacă a doua zi sunteți liber, gândiți-vă și la ceilalți. Nu transformați vizita într-o tortură pentru ei. Luați-vă la revedere la timpul potrivit.

Atenție la gesturi!

* Când vorbim, nu ducem la gură nici creionul, nici chibritul și nici scobitoarea.

* Bem și mâncăm fără zgomot.

* Femeile nu-și vor ridica fusta deasupra genunchilor, pe motiv că este prea cald. Când se așează pe scaun, se așează și pe fustă, chiar dacă aceasta se șifonează. Apectul fustei când se ridică de pe scaun o privește. Ca să evite șifonarea, nu are decât să-și cumpere îmbrăcăminte dintr-un material neșifonabil.

* Bărbatul nu-și scoate sacoul chiar dacă este foarte cald, decât dacă este invitat de gazdă. Dacă poartă bretele, nu o va face niciodată. Întrebarea formală “Îmi permiteți?” este inutilă. Care gazdă ar spune nu, chiar dacă nu îi place gestul?

* Ne putem simți într-o casă “ca la noi acasă”, dar să nu uităm că nu suntem chiar acasă, așa că gesturile și purtarea noastră vor fi cu limite.

* Gazda trebuie să fie atentă la toate nevoile musafirului. Nu poate sili un om să stea îmbrăcat pe o căldură insuportabilă. Îi anticipează nevoia de confort și îl invită să se facă comod. Dacă gazda ignoră acest lucru de bun-simț, ca oaspete, putem face aluzii discrete: “Aici ese foarte cald”, de pildă.

* Cînd tușești, strănuți sau caști este obligatoriu să duci mâna la gură. Este total greșit să-i spunem cuiva care strănută: “Chef”, “Noroc”, “Sănătos”. Există la noi acest obicei, dar este total exclus din codul bunelor maniere.

* Se poate întâmpla ca, în așteptarea altor oaspeți, să nu avem cu cine discuta. Gazda, dacă este ocupată, ne poate oferi o revistă, ceva de băut, ne propune să asculte muzică. În nici un caz nu începem să inspectăm casa, să atingem diferite obiecte. Ne putem uita în bibliotecă – numai după ce ne cerem permisiunea – dar asta nu ne dă dreptul să ne întoarcemla masă cu un braț de cărți în ideea de a le cere împrumut. Vom cere o singură carte pe care o să o și înapoiem la data când i-am promis gazdei.

* Se poate fuma numai cu permisiunea gazdei și în locurile indicate de aceasta.

Poftă buna!

* Nu ținem cu mâna farfuria în care mâncăm. Poziția corectă, de repaos, este cea lipită cu brațele de corp și cu încheieturile mîinilor sprijinite de marginea mesei. Această ținută se schimbă când mâncăm, dar și atunci ne vom ține coatele cât mai aproape de trunchi.

* Nu mâncăm grăbit sau nervos. Buzele trebuie să fie închise în timpul mestecatului. Este de prost gust să ținem degetul mic ridicat când mâncăm sau bem.

* Lingura și cuțitul sunt ținute în mâna dreaptă, fără nici o excepție (chiar dacă suntem stângaci). Furculița o ținem în mâna stângă numai când folosim concomitent și cuțitul.

* Nu gesticulăm cu tacâmul în mână.

* Când terminăm de mâncat, punem în farfurie cuțitul și furculița cu dinții în jos. Se pun în paralel și nu încrucișat. Dacă le punem încrucișat e semn că mai dorim o porție.

* Lingura se ține ca un creion, între degetul mare și cel arătător și o dirijăm cu ajutorul celui mijlociu și al încheieturii mîinii.

* Cuțitul se ține între degetul mare și cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului, nicidecum pe spatele lamei.

* Brânza se mănâncă cu furculița, nu cu cuțitul, cum obișnuiesc unii.

* Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie.

* Nu plescăim, nu sorbim cu zgomot, nu ciocnim tacâmurile de veselă etc.

* Nu ne scobim între dinți în fața oaspeților. Există o teorice că folosirea scobitorilor se poate face la masă, dacă ținem mâna opusă drept paravan. Greșit. Ne curățăm dinții în baie. De altfel, scobitorile nu au ce căuta pe masă. Dacă avem neapărat nevoie, vom pleca de acasă cu ele sau cu ața dentară.

* Șervetul îl lăsăm lângă farfurie sau îl putem pune pe genunchi, fără a-l desfășura în totalitate. Îl folosim discret, tamponîndu-ne gura. Este interzis să-l înodăm în jurul gâtului, să-l fixăm în decolteu, sau să-l atârnăm în gulerul cămășii. La sfîrșitul mesei, îl punem lângă farfurie, fără a-l împături la loc.

* Nu începem să mâncăm și să bem până când gazda nu ne îndeamnă. Ea este cea care servește sau, dacă nu, apelează la un personal calificat sau la un apropiat. Gazda se servește sau este servită ultima.

* Nu bucățim carnea de la început ca să scăpăm de grijă. Este neplăcut.

* Marginea farfuriei va rămâne curată indiferent de mâncarea servită. La sfârșit, nu o ștergem cu bucata de pâine și nici nu sorbim restul de supă ducând farfuria la gură.

* Când ni se oferă un platou luăm întotdeauna bucata cea mai apropiată de noi.

* Dacă mai dorim pâine, iar coșulețul este departe îl rugăm pe cel din dreptul lui să ni-l dea. Persoana ne va oferi tot coșulețul. Nu va lua felia sau chifla cu mâna sau cu furculița. Este penibil.

* Rupem bucăți cu ambele mâini și le ducem la gură, nu mușcăm direct din felie.

* Biscuiții, strugurii, fursecurile, pateurile, cireșele, vișinele, zarzărele și toate fructele mici se mănâncă cu mâna.

* Dacă oferim cuiva un cuțit sau o furculiță le oferim cu mânerul. În schimb, personalul de serviciu, aduce tacâmul pe un platou sau pe un șervet.

* Dacă ni se cere sarea, sau piperul sau coșul de pâine le pasăm peste masă sau prin fața vecinului, nu prin spatele lui. Dacă suntem prea departe, le dăm din mână în mână și tot așa se întorc.

* În lipsa personalului de serviciu, platoul de mâncare sau bolul cu supă se trece din mână în mână, de la gazdă, spre dreapta și se întoarce la ea (dacă oaspeții sunt puțini, supa o poate servi gazda). În acest circuit, doamnele servesc primele, iar domnii, apoi. Între timp, stăpânul casei toarnă vinul. Sticla nu se dă din mână în mână.

* Nu ne servim din platou cu tacâmurile noastre.

* Amatorii de toasturi să și le păstreze numai pentru mesele festive și numai după primul fel de mâncare, când invitații își vor mai fi potolit foamea. Cel omagiat răspunde prin câteva cuvinte. Dacă e vorba de o doamnă, aceasta are voie să nu se ridice de pe scaun.

Comportament

* Evităm discuțiile neplăcute în timpul mesei.

* Atunci când suntem invitați să mâncăm mai mult decât putem (un prost obicei al românilor) răspundem politicos și ferm cu un “Nu, mulțumesc”. Atenție, însă: nu vom refuza dacă mai dorim o porție. Unii își imaginează că este de bun gust să refuzi, de exemplu, o a doua felie de tort. Este însă un lucru firesc să dorim să mai mâncăm. Să nu ne jenăm să o spunem și să nu ezităm ca atunci când o facem să felicităm gazda pentru bucate. Desigur, vom avea grijă să nu mâncăm atât de mult încât abia să ne mai putem mișca.

* Felicităm gospodina, dar nu cerem rețeta mâncării în acel moment, peste masă. De asemenea, gazda nu va comenta cât de greu a procurat un anumit produs.

* Retușurile de după masă (refacerea rujului, a piptănăturii), le facem în baie. Ca gazde, dacă nu avem o baie curată, nu invităm musafiri.

* Animalele de companie nu au ce căuta cu noi în vizită. Nici gazda nu are voie să lase câinele sau pisica în bucătărie sau în locurile în care sunt oaspeți.

* Atât oaspeții, cât și gazda trebuie să aibă grijă ca masa să decurgă firesc și plăcut. Ca oaspeți, îi venim gazdei în ajutor atunci când este prea tânără sau lipsită de experiență. Dăm dovadă de tact și de discreție pentru a trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vom cere un pahar cu apă și un algocalmin când gazda este preocupată de alte lucruri. Nu vom cere muștar, sare, piper, smântână dacă acestea nu sunt pe masă. S-ar putea ca gazda să nu aibă deloc și să se simtă jenată. Oricum, obligația ei este să fie pregătită și să pună condimentele și sosurile undeva la îndemîna oaspeților.

* Nu vom da sfaturi culinare funcție de preferințele noastre.

* Nu ne vom mustra copilul sau partenerul în fața celorlalți și nu le aruncăm priviri ucigătoare atunci când comit vreo stângăcie sau fac vreo boacănă. Educația nu se face în public.

* Nu vom mustra copilul altui oaspete, oricât de impertinent ar fi acesta.

Codul bunelor maniere – Un om … pe stradă

Felul cum mergem și cum ne comportăm pe stradă nu este mai puțin important decît cel pe care îl avem într-un restaurant cu pretenții. Oare e vreo problemă să ne curățăm unghiile în timp ce așteptăm autobuzul? Pe cine deranjează dacă, în timp ce mergem alături de un amic, râd atît de tare încît lumea întoarce capul după mine? Iată întrebări pe care, cu siguranță, unii nu și le-au pus niciodată. Doar sunt … pe stradă

Mulți oameni văd mersul pe stradă ca pe un unul dintre cele mai banale lucruri. Așa și este, cu simpla condiție să îi dai aceeași importanță pe care o dai unui restaurant select. Nu poți ca, după două ore pe care le-ai petrecut aici ca un om civilizat, să ieși pe stradă și să te scobești în nas sau să te scarpini pe spinare. Strada are aceeeași însemnătate ca orice mediu în care trăiești și muncești. Chiar dacă oamenii sunt atît de grăbiți încît te gîndești că nu au timp să remarce că te uiți insistent în casa cuiva care a uitat să tragă draperiile; sau că rîzi ca un inconștient, de răsună strada; sau că îi lovești în timp ce alergi să prinzi autobuzul.

Așa cum v-ați dat seama, episodul din această săptămînă a Codului bunelor maniere este dedicat mersului pe stradă. Și de această dată, am ales să stăm de vorbă cu cîțiva liceeni din Bîrlad. De regulă, adolescenții și tinerii sunt cei care se abat cel mai mult de la regulile bunei cuviințe în plină stradă, mai ales când ies de la școală sau când merg la plimbare “în gașcă”. Teribilismul este una dintre cele mai importante caracteristici la vârsta pubertății. Chiar dacă este cît se poate de normală, e greu de suportat pentru oamenii civilizați. Ne-am obișnuit să-i vedem pe tineri râzând zgomotos, înjurând, urlând și făcând tot felul de “acrobații” cu scopul de a “impresiona” sexul opus. Ar fi nedrept să îi alegem doar pe ei ca exemplu negativ. Sunt destui adulți, “cu picioarele pe pămînt”, care se comportă pe stradă ca în codru. Din păcate, majoritatea dintre ei sunt irecuperabili, în timp ce în cazul tinerilor, încă se mai pot face multe.

M.L., elevă în clasa a X-a la Colegiul “Gheorghe Roșca Codreanu” ne-a mărturisit că știe foarte bine că “nu-i frumos” să vorbești în gura mare și să îți aranjezi părul în public, însă nu se poate abține: “Deocamdată, pe noi nu ne bagă nimeni în seamă. Sîntem tineri și sunt alții bătrîni care fac greșeli mult mai grave. Pe noi, ăștia tineri, nu ne interesează decît să nu ne facem de rîs unul față de altul. Că pe urmă … ți se duce vestea. Dar cu chestii din astea, de comportament pe stradă sau în restaurant, nu există nici o șansă să râdem unul de altul”.

P.C., clasa a XII-a, Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”: “Adică de ce n-am avea voie să ne ștergem pantofii pe stradă? Dar e mai frumos să mergi cu ei plini de noroi? Poate că de acasă până la școală a plouat. Eu nu sunt de acord cu toate regulile astea, cu manierele. Sunt pentru moșnegi. Eu nu am decît 17 ani. Haide, Steaua!”.

D.R., clasa a XII-a, de la „Cuza”: “Nu cunosc bunele maniere pentru stradă, dar am timp să învăț. Pentru moment, știu ce trebuie să știu: să nu scuip semințe, să nu arunc hârtii, să nu înjur. De astea”.

Țineți cont! Nu-i mare filozofie!

Probabil că pe tineri, expresia “bune maniere” este cea care-i intimidează și care-i face să se răzvrătească. De vină sunt, în mare măsură, profesorii, părinții și alți adulți din viața lor care nu i-au familiarizat de mici cu aceste cuvinte. Așa că adolescenților nu le-au rămas decît să le asocieze cu dansurile de societate și cu vremurile “de când bunica, fată mare”. Iată cîteva dintre cele mai importante lucruri de care trebuie să ținem cont. Indiferent de vîrstă, eticheta de om civilizat și sintagma “cei 7 ani de acasă” sunt lucruile de care nu avem voie să ne lipsim.

* Când ieșim din casă este obligatoriu să avem un aspect îngrijit: curați, pieptănați, îmbrăcați cu bun-simț, chiar dacă mergem doar până la colț, la sifonărie.

* Ținuta corpului trebuie să fie dreaptă, mișcările naturale, nu dăm din mîini aiurea, nu alergăm îmbrâncind trecătorii, nu îi lovim cu obiectele voluminoase pe care le cărăm, sau cu umbrela. Dacă se întîmplă să lovim spunem “Pardon”, “Scuzați-mă, vă rog”. Dacă sîntem în postura de îmbrânciți și ni se cer scuze răspundem: “Nu face nimic”, “Nici o problemă”.

* Nu privim fix, curioși și nu examinăm o persoană care ne trezește interesul; în același registru, nu exclamăm, nu comentăm, nu arătăm cu degetul oricît de șocați sau de plăcut impresionați am fi.

* Nu tragem cu urechea și nu intervenim în discuția dintre două persoane.

* Nu le urmăm exemplul acelor care, dintr-o curiozitate deplasată, se opresc din drum pentru a asista la spectacolul străzii: certuri, bătăi, ședințe foto, măsurători etc. În schimb, este foarte important să acordăm o mână de ajutor atunci când este nevoie. De reținut că, în cazul bolnavilor de inimă, trebuie să fim precauți, deoarece a-i mișca le poate fi fatal.

* Nu avem voie să privim în casele sau în curțile oamenilor. Este un act necioplit. Pe de altă parte, dacă avem case cu ferestre la stradă, trebuie să avem decența de a trage storurile sau de a lua alte măsuri în așa fel încît să nu atragă privirile.

* Dacă la o fereastră apare un cunoscut, ne rezumăm doar la un salut, nu stăm la discuție în văzul oamenilor.

” Dacă vedem pe cineva cunoscut pe stradă, nu îl strigăm. Mărim pasul până când ajungem aproape de el.

Cum mergem pe stradă

* Dacă mergem pe stradă însoțiți de cineva și, la un moment dat, trotuarul se îngustează sau se aglomerează, obligându-ne să mergem pe rând, avem grijă: femeia, înaintea bărbatului, vârstnicul înaintea tânărului, superiorul înaintea subalternului. Există și excepții, când vinde vorba de drumuri accidentate, locuri periculoase, trepte: bărbatul înainte și o ajută pe femeie, iar tânărul face același lucru cu vârstnicul.

* În situații periculoase, bărbatul ajută o femeie să treacă de impas, chiar dacă nu o cunoaște. Ajutor trebuie să oferim, de altfel în cazul oricărei persoane aflate într-o situație delicată, atunci când merge pe stradă.

* La plimbare, locul bărbatului este în dreptul bordurii trotuarului, pentru a o proteja pe femeie. Desigur, dacă doamna are alte preferințe, acestea îi sunt respectate.

* Dacă suntem în grup, nu ocupăm tot trotuarul. Alături nu pot merge mai mult de trei persoane, iar dacă aleea sau trotuarul este foarte îngust, pot merge cel mult două.

* Un copil este încadrat între doi adulți. De regulă, ești obligat să-i ții pe copii de mînă.

* Nu vorbim cu toții în cor, nu râdem în hohote.

* Când o femeie este încadrată de doi bărbați, cel mai în vîrstă stă în dreapta ei; dacă un bărbat este încadrat de două femei, cea mai în vîrstă stă în dreapta lui.

* Dacă este vorba de trei femei sau de trei bărbați, cea mai importantă persoană (funcție, vîrstă) stă în mijloc.

* În cazul unei circulații aglomerate, persoana din stânga, indiferent de sex, le lasă pe celelalte două să meargă înainte.

Cum vorbim pe stradă

* Ca notă generală, nu avem voie să stăm la povești în plină stradă. Dacă interesele sunt mari, ne retragem într-un loc mai puțin aglomerat sau intrăm într-un local. Dacă cealaltă persoană se grăbește, o însoțim o parte din drum.

* Dacă respectiva persoană este însoțită de altcineva, are obligația de a face prezentările și amânăm discuțiile lungi.

* Dacă stăm de vorbă cu cineva și un prieten care trece vrea numaidecît să ne spună ceva, facem prezentările și îl ascultăm. În postura prietenului, trebuie să spunem în două cuvinte ce dorim, după care ne vedem de drum. Dacă sîntem în postura celei de-a treia persoane, nu intervenim în discuția celor doi, nu îl privim pe nou-venit insistent și nici nu arătăm deranjați de prezența lui, oricît de inoportună ar fi.

Greșeli de nepermis

Sunt lucruri pe care, orice-ar fi, nu avem voie să le facem, indiferent de motiv și oricîte scuze am avea:

* Nu aruncăm hârtii sau resturi de mâncare pe stradă. Căutăm un coș sau le ducem acasă. Dacă vedem pe cineva că aruncă la întâmplare, îi atragem atenția politicos.

* Nu ne ridicăm ciorapii în văzul lumii.

* Nu ne pieptănăm, nu ne machiem, nu ne studiem în oglindă, nu ne facem pantofii și nu ne curățăm unghiile și dinții în public.

* Un om civilizat nu fumează pe stradă. Dacă bărbatul nu șochează, femeia cu țigara în mână pe stradă este de-a dreptul dezagreabilă.

* Nu mâncăm pe stradă. Totuși, din lipsă de timp, mai cumpărăm ceva în fugă de la un chioșc. În acest caz, mâncăm lîngă el, nu pornim la drum cu pachetul în mână.

* Regulile sunt valabile pentru diferite locuri publice: târguri, expoziții, cinematografe, aeroport, gară, stații de autobuz etc.

În mașină

* Dacă o cunoștință oprește mașina pe care o conduce pentru a ne invita înăuntru, ne așezăm pe bancheta din față, lîngă ea. Dacă suntem într-un grup, îi cedăm locul din față celei mai în vârstă sau unei doamne. Dacă este vorba de un cuplu, soțul va ocupa locul din spate.

* Proprietarul mașinii (cu excepția femeilor) deschide portierele, îi ajută pe invitați să urce și se așează ultimul. La întoarcere, este obligat să le conducă pe doamne până acasă.

* Dacă invităm pe cineva la o plimbare cu mașina, nu pretindem bani de benzină.

* Când este posibil, ocupanții unui vehicul îi salută pe pietonii cunoscuți.

* În taxi, clientul nu se așează lîngă șofer, decît dacă dorește să vadă orașul. Bărbatul care însoțește o doamnă se așează în spate, alături de ea. (Simona MIHĂILĂ)

Codul bunelor maniere – „Șeful are întotdeauna dreptate”?

Ne comportăm la serviciu altfel decât în viața de zi cu zi? Cum trebuie să ne purtăm în relațiile cu șefii, cu colegii sau cu subalternii? Iată întrebări la care vorm răspunde în episodul de astăzi al Codului bunelor maniere.

Simona MIHĂILĂ

Când ajungem acasă lăsăm problemele de la serviciu în prag. Așa sună un sfat înțelept căruia e musai să-i dăm ascultare, dacă vrem să păstrăm liniștea căminului. Să reținem, însă, că și reciproca este valabilă. O importantă parte din timpul nostru o petrecem la serviciu. Dacă nu avem cum să ne opunem acestei stări de fapt, să încercăm măcar să nu transformăm acest timp într-un coșmar. Ne va fi mai bine dacă vom avea o relație cordială și chiar de prietenie cu colegii, dacă ne vom trata subalternii și șefii cu respect. Nimeni nu a dator să ne suporte toanele, nervii, frustrările.

Prezentăm câteva norme de conduită în viața profesională de care trebuie numaidecât să ținem cont dacă vrem să mergem la serviciu cu plăcere.

* Scrisoarea de intenție și CV-ul (Curriculum vitae) sunt primul pas atunci când vrem să ne angajăm undeva sau dorim să ne schimbăm locul de muncă. Pentru scrisoare se utilizează hârtie de scrisori obișnuită. Locul, data, adresa și numărul de telefon vor figura în partea dreaptă a foii. În stânga, va fi indicată adresa firmei destinatare. Scrisoarea va fi scrisă la computer sau de mână, fără nici o greșeală, tăietură etc.

* În CV vom indica scurt școlile absolvite, funcțiile ocupate, cunoștințele speciale și aprtitudinile personale. Nu vom alătura certificate, diplome sau recomandări în original, ci doar copii. Asta în cazul în care se cere. De regulă, actele doveditoare le prezentăm la interviu.

* Firma trebuie să înapoieze copiile imediat, dacă nu intenționează să-l angajeze pe candidat. Chiar dacă pare puțin, aceste copii au necesitat un efort și au costat bani.

* Pentru interviu ne vom pregăti cu grijă. Ne vom prezenta tunși, bărbieriți (cei care preferă barba sau mustața și le vor retușa) și îmbrăcați decent. Femeile nu vor fi nici foarte elegante, nici foarte sobre.

* Vom avea actele la îndemână. Nu vom interveni inutil în discuție. Nu ne lăudăm cu relațiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci așteptăm să ni se pună întrebări. Răspundem scurt și clar.

* Dacă directorul sau șeful firmei intră în încăpere, ne vom ridica (chiar și femeile).

* Dacă interlocutorul nostru se ridică, semn că întrevederea s-a terminat, ne ridicăm și noi, chiar dacă ni se pare că nu am spus esențialul. Nu insistăm să mai obținem o întrevedere prin telefon și, în nici un caz, nu revenim neinvitați.

* Dacă nu primim un răspuns pe loc, îl așteptăm în scris.

* Firma are obligația de a răspunde (pe loc, telefonic sau în scris) candidatului.

* Dacă angajarea a avut loc chiar în timpul interviului, mulțumim și promitem că vom fi conștiincioși. Vom vorbi cât mai natural și cât mai sincer. Vom părăsi încăperea fără grabă excesivă, dar și fără să întârziem inutil.

După angajare

* În prima zi de muncă, șeful (sau un reprezentant) are datoria să-l prezinte pe noul angajat colegilor de muncă. Va avea grijă (gândindu-se la propriile începuturi) să-i ușureze noului-venit integrarea în echipă.

* „Bobocul” va păstra mult calm, știind că, la început, se va vorbi despre el în toată firma.

* Își va aranja locul de muncă cât mai plăcut și ordonat. Se va strădui încă de la început să se facă util, dar fără slugărnicie sau insistență.

* Când va ajunge să-și cunoască șeful, colegii, bucuriile, necazurile va judeca singur ce este permis și ce nu (exemplu: pauza de cafea, dacă să își aducă mâncare de acasă, dacă să dea telefoane particulare etc.)

* Ne vom feri cât de mult să participăm la bârfe, intrigi, comploturi.

* Vom fi buni colegi cu toți cei cu care lucrăm.

* Un bărbat se va strădui, în limita posibilului, să-și ajute colegele. În ciuda emancipării, femeile rămân femei și trebuie tratate ca atare.

* Dacă ai idei, propune-le superiorilor. Fără infatuare, mai ales în fața colegilor. Este un mijloc cinstit și normal de a avansa.

* Fii cinstit, modest, discret și muncește cu sârg.

* Dacă ai avut un prim succes, nu îți da ere. Nici după al doilea, nici după al treilea. Uneori e nevoie de ani întregi de muncă și dedicație ca să fii remarcat, apreciat și plătit la adevărata ta valoare.

* Nu te lamenta permanent că ești obosit, epuizat de munca de la serviciu. Este o dovadă de proastă-creștere în fața colegilor care muncesc cot la cot cu tine.

* Nu căuta să critici faptul că un coleg cu vechime beneficiază de mai mută atenție din partea șefului. Este meritul lui.

* Șefii vor trebui să-și aprecieze subalternii la adevărata lor valoare. Discriminîndu-l pe unul, îl poate pierde iar asta ar însemna un minus pentru firmă, mai ales dacă angajatul respectiv are potențial.

Ai fost avansat

* Cine se comportă cinstit, iar interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedește demn de încredere și va fi avansat. Șeful va trebui să aibă grijă de acest lucru.

* Stimulentele financiare trebuie să facă parte din politica oricărei firme care se respectă. Sporurile și primele îl vor fideliza pe angajat și va scoate ce este mai bun din el.

* Un nou avansat va trebui să aprecieze politețea patronilor, gentilețea lor și se va comporta la fel.

* Dacă ești șef nu înseamnă că nu trebuie să recunoști când ai greșit sau că nu trebuie să-ți ceri scuze.

* Cu foștii colegi te vei purta la fel, fără să-și dai aere de „șef”.

* Ai acceptat onorurile funcției, dar ai acceptat și obligațiile acesteia.

* Un bun șef își va asculta subalternii cu aceeași atenție.

* Nu îi va face să aștepte inutil, la nesfârșit pe cei care doresc să îi vobească. Este o mitocănie.

* Ziua de muncă se încheie mai târziu pentru șef decât pentru subordonați.

Să nu fim un asemenea șef!

Este de notorietate așa-zisul „Regulament de ordine interioară” care circulă de câțiva ani în România, spre amuzamentul subalternilor. Îl prezentăm și noi spre a-l avea în vedere toți cei care sunt sau vor deveni șefi. Nu pentru că ar fi demn de luat în seamă, ci pentru că este un exemplu clar de „Așa nu!”.

Art.1. Șeful este șef.

Art. 2. Șeful are dreptate.

Art. 3. Șeful are întotdeauna dreptate.

Art. 4. Când șeful nu are dreptate se aplică articolele 2 și 3.

Art. 5. Subalternul este dator să facă eforturi fizice și intelectuale să pară mai prost decât șeful.

Art. 6. Șeful nu întârzie niciodată. El este reținut.

Art. 7. Șeful nu bea niciodată. El gustă.

Art. 8. Șeful nu pierde timpul. El supraveghează.

Art. 9. Șeful nu minte. El este dezinformat.

Art. 10. Șeful nu țipă, nu ceartă. El dă sfaturi.

Art. 11. Șeful nu doarme. El meditează.

Art. 12. Șeful nu „toarnă”. El face caracterizări.

Art. 13. Șeful nu-i lingușește pe superiorii săi. El le recunoaște meritele.

Art. 14. La șef se intră cu părerile personale și se iese cu părerile lui.

Art. 15. Dacă îți critici șeful, îți critici norocul.

Art. 16. Să nu-i faci propuneri șefului, că te pune să le rezolvi.

Art. 17. Nu trebuie să-i dorești moartea șefului, ci să-l faci să și-o dorească singur.

 

%d blogeri au apreciat: