Home / Tag Archives: saracie

Tag Archives: saracie

În fiecare zi, șapte firme din județul Vaslui își suspendă activitatea

de Dănuț CIOBANU

Mediul de afaceri local trece printr-o perioadă nefastă. După primele șase luni ale acestui an, sute de firme și-au sistat activitatea, iar perspectivele pentru perioada imediat următoare sunt extrem de îngrijorătoare. Oamenii de afaceri vasluieni acuză guvernanții că modifică zilnic legile și nu fac nimic pentru stabilizarea tinerilor în țară. Atât în mediul rural, cât și în centrele urbane criza economică și socială este gravă.

Potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului, în județul Vaslui se înregistrează o premieră absolută în ceea ce privește radierea firmelor. Astfel, în perioada ianuarie – iunie 2019, nu mai puțin de 1.092 de firme au fost radiate, ceea ce înseamnă o dinamică pozitivă de 151% comparativ cu perioada similară a anului trecut, când au fost radiate doar 435 de firme. Situația este atât de gravă, încât doar în luna iunie un număr de 53 de firme au fost radiate din Registrul Comerțului.

Potrivit acelorași date, în primele șase luni ale acestui an și-au suspendat activitatea 131 firme și un număr de 147 de societăți comerciale au fost dizolvate. Practic, în perioada ianuarie – iunie 2019, în fiecare zi și-au încetat activitatea șapte firme.

Haos în economie

Ovidiu Copacinschi, președintele Asociație Patronale a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (APIMM) Vaslu, a spus că economia locală nu este pe un trend de dezvoltare și progres, iar perspectivele pentru următorii ani sunt pesimiste.

„Ne uităm la Registrul Comerțului, unde lunar un număr mare de societăți își închid activitatea. Sunt două cauze pentru numărul mare de firme care ies de pe piață. Una ține de legislație, pentru că în anul trecut cadrul legislativ s-a schimbat în fiecare zi. Ar trebuie ca 40 de ani să nu schimbăm legislația, pentru a avea predictibilitate. Dacă când zilnic se schimbă legile suntem într-un haos total”, a spus Ovidiu Copacinschi.

Modificările repetate ale legislației duc la disponibilizări și, mai grav, la plecarea tinerilor în străinătate.

„A doua cauză pentru care economia nu funcționează este aceea că avem patru milioane de români care muncesc în Europa și contribuie la PIB-ul acelor țări, contribuie la progresul acelor țări. De ce acești oameni nu sunt stabilizați la noi în țară să muncească pentru PIB-ul României?! Avem nevoie de acești oameni pentru dezvoltarea economiei noastre. Nu vedem nicio strategie pentru stabilizarea tineretului. Au în cap cum termină școala să plece, nu e normal! Toți agenții economici caută forță de muncă: ingineri, economiști, meseriași etc. Este o criză enormă. Nici în mediul rural nu mai găsești oameni pentru lucru, nu se mai cresc animale, satele sunt pustii. În urban situația este la fel de gravă”, a mai spus Ovidiu Copacinschi.

În consecință, toate aceste probleme vor duce la stagnarea economică a Vasluiului.

„Prognozele de dezvoltare pe următorii ani sunt îngrijorătoare. PIB-ul nu crește, avem șomaj mare, iar posibilitățile de atragere a investițiilor sunt minime. Din aceea ne situăm la coada clasamentului la nivel național”, a concluzionat Copacinschi.

Vasluiul, cel mai sărac județ din Moldova

Comisia Națională de Strategie și Prognoză a publicat la sfârșitul lunii iunie 2019, principalii indicatori economico – sociali în profil teritorial până în anul 2022.

Pentru locuitorii județului Vaslui, estimările economice cuprinse în varianta de primăvară a comisiei de prognoză sunt din cele mai nefericite. La nivelul Regiunii Nord Est, județul nostru nu reușește să recupereze decalajul de dezvoltare față de restul județelor, în timp ce la nivel național ne menținem în grupul celor mai sărace județe din România.

La sfârșitul acestui an, prognozele oficiale arată că Vasluiul va avea cel mai mic produs intern brut (PIB) din zona Moldovei, în valoare de numai 9.697 milioane lei. În cazul celorlalte județe din regiune, valoarea PIB-ului se prezintă astfel: Bacău – 20. 208 milioane lei ; Botoșani – 10.132 milioane lei ; Iași – 32.113 milioane lei ; Neamț – 14.034 milioane lei; Suceava – 19.697 milioane lei.

Din nefericire, și peste trei ani Vasluiul va continua să fie cel mai sărac județ din regiune, PIB-ul prognozat fiind de doar 12.093 milioane lei, ceea ce reprezintă un avans economic de numai 2.396 milioane de lei. Spre comparație, în anul 2022 județul Iași va avea un PIB de 40.353 milioane lei, ceea ce reprezintă un avans de 8.240 milioane de lei.

Sărăcie și disperare. Sute de vasluieni își pregătesc actele de pensionare

de Dănuț CIOBANU

Noua lege a pensiilor face valuri în rândul populației județului Vaslui. Pensionarii cu pensii de câteva sute de lei sau persoane care doresc să se pensioneze fac rând la Casa de Pensii Vaslui pentru a se interesa de prevederile actului normativ. Oamenii vin cu cărți de muncă, adeverințe care atestă vechimea, acte de studii etc. Disperarea este atât de mare, încât multe persoane tinere solicită informații despre data când pot ieși la pensie.

În primele șase luni ale acestui an, peste 2.000 de vasluieni au solicitat audiențe la Casa Județeană de Pensii (CJP) Vaslui, grosul solicitărilor fiind înregistrat în ultimele luni.

Vin în audiențe persoane care sunt urmași și se interesează când vor primi procentul de 25% din pensia decedatului. De asemenea, sunt multe femei care au avut trei copii și vin să ne întrebe când vor beneficia de drepturile din nou alege. Multe persoane care au lucrat în acord global ne aduc deja adeverințe pentru a atesta perioada lucrată și vor să primească mai mulți bani la pensie, decât procentul general de majorare de 10% prevăzut pentru toți pensionarii. Chiar și persoane care au studii, cum ar fi doctoratul, se interesează de noua lege a pensiilor”, a spus Isabel Bogdan, directorul CJP Vaslui.

Persoane tinere se interesează de pensie

Conducerea CJP Vaslui are săptămânal program de audiențe în municipiile Huși, Bârlad și Vaslui. Oamenilor care se prezintă la audiențe li se calculează vechimea în muncă, prin verificarea cărților de muncă, iar pentru vechimea înregistrată după anul 2011 se analizează baza electronică cu aceste date. Specialiștii CJP Vaslui primesc și verifică și numeroase adeverințe cu privire la unele sporuri, grupe de muncă, vechime în muncă etc. Sunt multe cazuri în care adeverințele sunt greșite și le cerem posesorilor să le refacă, pentru a putea beneficia de ele. Aduc aceste documente de la firmele care dețin arhive, care au sediul în județul nostru ori la Iași sau Brăila. Dacă e cazul, primim în cadrul audiențelor și dosare pentru pensionare. Practic, noi le verificăm toate actele și le oferim oamenilor informații exacte despre situația vechimii și posibilitățile de pensionare. Un fenomen pe care l-am sesizat în ultimul timp este acela că vin și se interesează când vor ieși la pensie persoane foarte tinere, care sunt născute după anul 1970. Mulți vor să vadă ce stagiu de cotizare au și cât mai trebuie să lucreze pentru a avea stagiul minim de cotizare de 15 ani”, a mai spus Isabel Bogdan.

Lege promulgată

La începutul lunii iulie 2019, președintele României, Klaus Iohannis, a promulgat noua lege a pensiilor. Actul normativ se aplică etapizat până în anul 2021, când va intra integral în vigoare. Valoarea punctului de pensie se actualizează astfel: 1.265 de lei în 2019; 1.775 de lei în 2020; 1.875 de lei în 2021. Din anul 2022, valoarea punctului de referință se va indexa anual cu rata inflației și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

De asemenea, femeile care au realizat stagiul minim de cotizare și care au născut 3 copii, pe care i-au crescut până la vârsta de 16 ani, beneficiază de o reducere considerabilă a vârstei de pensionare. Vârsta maximă de pensionare este stabilită la 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.

Cuantumul pensiei anticipate se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat peste stagiul complet de cotizare și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare. Pensia de urmaș se va cuveni copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.  Totodată, se introduce o nouă prestație și anume ajutorul pentru soțul supraviețuitor, și reprezintă 25% din pensia soțului decedat. Acest ajutor va putea fi cumulat cu propria pensie. 

Singura șansă a Vasluiului de a scăpa de sărăcie este declararea județului zonă defavorizată!

de Dănuț CIOBANU

Principalul partener economic al județului Vaslui, din ultimii ani, este Italia. În afară unor exporturi modeste de materiale textile și mașini, aparate și echipamente, economia locală nu mai produce altceva. Patronatul local susține că județul Vaslui este menținut în subdezvoltare din cauza infrastructurii proaste și a lipsei facilităților pentru investitori. Singura ansă a Vasluiului pentru a se redresa economic este declararea județului zonă defavorizată.

Ovidiu Copacinschi, președintele Asociației Patronale a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (APIMM) Vaslui, a spus că județul nostru nu are mai mulți parteneri economici din cauza lipsei infrastructurii și lipsei facilităților pentru întreprinzători. Fără investiții noi economia locală produce aceleași mărfuri, care îi reduc exporturile la câteva piețe externe.

„Moldova nu este legată printr-o infrastructură modernă de restul țării și nici de Europa. Acum 10 ani vorbeam la toate întâlnirile de necesitatea modernizării DN 24 Iași – Vaslui, pentru că drumul era foarte rău și vasluienii nu mai puteau ajunge la Iași. Cu mari greutăți drumul a fost modernizat. Însă, la nivelul Moldovei nu avem legături cu alte zone ale țării și acesta este primul răspuns pentru care investitorii nu vin la noi. Pentru a veni mari companii le trebuie drumul pe unde să vină. Dacă nu ai infrastructură nu ai afaceri nici în Moldova, nici în județul Vaslui. Un procent de 80% din decizia unei firme de a investi într-o anumită zonă ține de infrastructură și 20% de facilitățile acordate de către autoritățile locale”, a spus Ovidiu Copacinschi.

Singura șansă a județului Vaslui de a absorbi investiții și a se dezvolta economic este declararea ca zonă defavorizată.

„Am cerut de mai multe ori în ultimii ani ca județul Vaslui să fie declarat zonă defavorizată. În acest fel putem să beneficiem de avantajele acordate prin legislația națională și europeană pentru zonele subdezvoltate. Nu s-a întâmplat nimic până acum și rămânem la nivelul care am fost. Aș vrea să nu am dreptate, că am greșit și lucrurile se vor îndrepta într-o direcție bună. Ținta noastră trebuie să fie relansarea activității economice, pentru ca tinerii să nu mai plece din țară”, a mai spus Ovidiu Copacinschi.

Producția industrială a scăzut

În luna aprilie 2019, indicele producției industriale din județul Vaslui a înregistrat valoarea de 95,9%, ceea ce indică o reducere a activității industriale față de luna aprilie a anului precedent.

Conform datelor Direcției Județene de Statistică, exporturile de bunuri, la nivelul județului Vaslui, au fost, în luna februarie 2019 în valoare de 15.694 mii euro. În aceiași lună, importurile de mărfuri au fost în valoare de 11.876 mii euro. Produsele industriale reprezentative în total exporturi sunt materii textile și articole din acestea, cu 9.318 mii euro și mașini, aparate și echipamente cu o valoare de 7.099 mii euro. La import, predomină de asemenea, materii textile și articole din acestea, cu 4.939 mii euro și încălțăminte cu o valoare a importurilor de 2.559 mii euro.

Dintre partenerii județului Vaslui în comerțul internațional, se detașează, prin valori absolute și prezență constantă, Italia, Germania, Franța la export, respectiv Italia, Germania, Republica Moldova la import.

Italia se detașează prin valoarea mare (61,077 mii euro) a exporturilor efectuate, în această țară, de firmele din județul Vaslui. Urmează Germania (28.408 mii euro) și Franța (16.075 mii euro). Și în cazul importurilor, Italia este principalul partener de comerț (54.453 mii euro) pentru firmele vasluiene, ea fiind urmată la distanță, de Germania (22.406) și Republica Moldova (8.550 mii euro).

Sărăcia îi determină pe vasluienii de la sate să nu își branșeze gospodăriile la canalizare, deși amenzile ce urmează a fi date sunt de ordinul miilor de lei

de Dănuț CIOBANU

Locuitorii din mediul rural se lasă greu convinși să-și racordeze gospodăriile la rețelele de canalizare. Cauza principală pentru care locuitorii nu renunță la toaleta din curte este lipsa banilor. Branșarea la canalizare dublează prețul apei, iar oamenii nu au bani pentru achitarea facturilor.

Neculai Moraru, primarul comunei Fălciu, a spus că principala cauză pentru care populația refuză branșarea la sistemul de canalizare este lipsa de resurse financiare: ”Principala cauza este costul apei, din pricină că prețul se dublează când ai și canalizare în curte. De la 3 lei/metrul cub, costul crește la 6 lei/metrul cub. Sunt pensii și salarii mici, iar situația financiară precară determină populația să refuze se se racordeze la canalizare. Noi, în comună, avem un preț acceptabil al apei. Valoarea unui metru cub de apă este de 2,45 lei, iar acesta crește la 4,90 lei/metrul cub în cazul gospodăriilor racordate la canalizare”.

În prezent, în localitatea Fălciu sunt racordate la canalizare 287 de case, iar pentru a convinge cetățenii reprezentanții primăriei au mers la fiecare gospodărie.

“Am mers în teren și am discutat cu oamenii. Este o reținere la ceea ce reprezintă noul. După ce ai avut 60 de ani WC în fundul curții este greu să îi convingi să își facă un grup sanitar în casă. Ușor, ușor, vom intra și noi în normalitate, pentru a fi în rândul țărilor civilizate”, a mai spus Neculai Moraru.

În județul Vaslui sunt mai multe comune în care sunt instalate sisteme de canalizare, la care nu sunt racordate toate gospodăriile. Printre aceste localități se numără Rebricea, Tutova, Perieni, Băcești, Oșești, Vulturești, Laza, Pușcași, Boțești, Ștefan cel Mare.

La începutul acestui an, Ministerul Dezvoltării a trimis în teritoriu o circulară prin care le cere primarilor să ia măsuri pentru ca toți locuitorii să se racordeze la rețelele publice de canalizare, în localitățile în care acestea există.

Potrivit documentului, primarii trebuie să întocmească o listă cu toate persoanele fizice și juridice care au acces la canalizare, dar încă nu s-au branșat la sistem. Lista va fi pusă la dispoziția Gărzii de Mediu, care în termen de trei luni de la un prim avertisment va da amenzi celor care nu se conformează. Amenda pentru nerespectarea legii este între 2.000 și 4.000 de lei.

O nouă strategie de dezvoltare a județului, pentru perioada 2021-2027, promite să scoată Vasluiul din sărăcie

de Dănuț CIOBANU

Vineri, în Sala Mare a Palatului Administrativ Vaslui, a avut loc conferința de lansare a proiectului «Planificare strategică pentru dezvoltarea durabilă a județului Vaslui». La eveniment au luat parte reprezentanți ai instituțiilor publice, serviciilor deconcentrate, mediului de afaceri și organizații nonguvernamentale.

Proiectul a fost depus de Consiliul Județean (CJ) Vaslui pe Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA), cu perioada de finanțare cuprinsă între anii 2014 – 2020. Valoarea totală a proiectului este de 816.478 de lei și are o perioadă de implementare de 18 luni (decembrie 2018 – iunie 2020).

“Principalul obiectiv al proiectului vizează elaborarea unei strategii de dezvoltare a județului Vaslui pentru perioada 2021 – 2027. Pe lângă întocmirea strategiei de dezvoltare, proiectul mai are și o altă componentă. Este vorba despre organizarea de cursuri pentru un număr de 50 de funcționari publici din cadrul CJ Vaslui, care vor fi instruiți în ceea ce privește planificarea strategică, manager de proiect și evaluator de proiect”, a spus Andreea Enache, manager de proiect.

Mihaela Chircu, directorul Direcției Dezvoltare și Cooperare din cadrul CJ Vaslui, a spus că este nevoie ca toți cei interesați să participe la procesul de întocmire a strategiei, pentru ca în document să se regăsească nevoile  județului.

“Strategia stă la bază dezvoltării județului Vaslui, dar în primul rând la absorbția fondurilor europene. Vom organiza șase grupuri de lucru pe următoarele tematici: infrastructură, dezvoltare economică, servicii publice, mediu, social, agricultură și dezvoltare rurală. Documentul care va rezulta va fi supus consultării publice și va urma apoi întocmirea strategiei”, a spus Mihaela Chircu.

În acest moment, CJ Vaslui și instituțiile din subordine au semnate contracte de finanțare în valoare de 904 milioane lei, pentru 25 de proiecte. Alte12 proiecte în valoare de 53 milioane lei sunt în evaluare, iar patru proiecte în valoare de 1,6 miliarde de lei sunt în pregătire.

“Este un proiect mic ca valoare, dar de o importanță deosebită. Strategia este o foaie de parcurs pentru perioada 2021 – 2027. Este importantă pentru mediul privat, grupuri de acțiune locală, asociații etc. “, a spus Ciprian Trifan, vicepreședintele CJ Vaslui.

Statistici negre – Vasluiul este singurul județ din Moldova condamnat la sărăcie

de Dănuț CIOBANU

Statisticile oficiale până în anul 2022 ale Comisiei Naționale de Prognoză îngroapă județul Vaslui din punct de vedere economic și social. Peste trei ani, Vasluiul va avea cel mai mic PIB din Moldova, în valoare de 11.631 milioane de lei. Tot peste trei ani, doar 25% din populația civilă a județului va fi ocupată, clasându-ne ultimii în regiune și la acest capitol. Tot în anul 2022, Vasluiul va avea 62.000 de angajați, cei mai puțini salariați din zonă. Vom fi primii în schimb la rata șomajului, cu un procent de 8,7%.

Comisia Națională de Strategie și Prognoză a publicat în luna decembrie 2018 proiecția principalilor indicatori economico – sociali în profil teritorial până în anul 2022. Conform estimărilor oficiale, județul Vaslui va fi peste trei ani cel mai sărac județ din Moldova, care va fi cu mult în urma celorlalte județe în ceea ce privește produsul intern brut (PIB), populația ocupată (salariați, patroni, fermieri etc), numărul de salariați etc.

Județul Vaslui va încheia anul 2018 cu un PIB de 8.652 milioane de lei, pentru ca în anul 2022 acesta să crească la valoarea de 11.631 lei. Astfel, dacă în 2018 PIB-ul din județul Vaslui este de 4.934 euro/locuitor, în anul 2022 acesta va crește la 7.093 euro/locuitor.

Tot peste trei ani, toate celelalte județe din Regiunea de Nord Est a României vor avea PIB-ul mai mare: Iași – 39.082 milioane de lei, Bacău – 26.563 milioane de lei, Suceava – 23.655 milioane de lei, Neamț – 16.723 milioane de lei, Botoșani – 12.565 milioane de lei.

Potrivit datelor Comisiei Naționale de Statistică, județul Vaslui va fi ultimul în regiune și în ceea ce privește populația ocupată civilă medie. Dacă în acest an, populația ocupată civilă din județ a fost de 120.900 persoane, peste trei ani gradul de ocupare al populației civile va crește doar până la 125.500 persoane.

Dacă ne raportăm la datele statistice publicate de Direcția Județeană de Statistică Vaslui, potrivit cărora la data de 1 ianuarie 2017 județul nostru avea o populație totală de 484.866 persoane, rezultă că peste trei ani numai un procent de 25% din populația civilă va fi ocupată.

Spre comparație, restul județelor din Moldova au valori mult mai mari în ceea ce privește populația ocupată: Iași – 304.500 persoane, Suceava – 229.600 persoane, Bacău – 213.000 persoane, Neamț – 176.700 persoane, Botoșani 142.100 persoane.

Ultimii la salariați, primii la șomaj

Nici la capitolul salariați județul Vaslui nu va excela în următorii ani. În ciuda unei creșteri a numărului de angajați, Vasluiul va fi surclasat de celelalte județe ale Moldovei în ceea ce privește portofoliul de salariați. Conform datelor statistice, de la un număr de 54.500 salariați în acest an, peste trei ani județul nostru va avea 62.000 de salariați. Spre comparație, Iașiul va avea în anul 2022 un număr de 193.400 de salariați, Bacău – 126.300 salariați, Suceava – 121.400 salariați, Neamț – 96.500 salariați, Botoșani – 65.000 salariați.

Singurul capitol la care județul Vaslui este liderul regiunii vizează valoarea ratei șomajului raportată la populația activă. De la o rată a șomajului de 9,2% în acest an, peste trei ani Vasluiul va avea o rată a șomajului de 8,7%. Restul județelor din regiunea vor avea următoarele valori ale ratei șomajului: Bacău – 4,8%, Suceava – 4,2%, Neamț – 3,7%, Botoșani – 2,8%, Iași – 2,7%.

An negru pentru afaceriști – Fiscul a organizat zeci de licitații pentru recuperarea datoriilor de la firme. Sărăcia din județ se adâncește.

Un număr de 2.824 de firme din județul Vaslui, dintre cele 6149, au datorii la bugetul consolidat al statului. Debitele se ridică la 42,62 milioane de lei, iar pentru recuperarea banilor Fiscul a organizat 32 de licitații publice, în care au fost scoase la vânzare autoturisme, spații industriale, mașini agricole etc. Grosul agenților economici rău platnici sunt din construcții, agricultură și comerț. Pe lângă vânzarea bunurilor sechestrate, Fiscul are în executare silită datorii care se ridică la 19,53 milioane lei.

Firmele din județul Vaslui sunt grele de datorii la bugetul consolidat al statului. La data de 30 septembrie 2018, agenții economici vasluieni contabilizau arierate recuperabile în valoare totală de 42,62 milioane de lei.

Nelu Sava, directorul Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP) Vaslui, a precizat că 2.824 contribuabili persoane juridice au obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului. Cele mai multe firme cu datorii sunt din construcții, prestări servicii, agricultură, industrie ușoară, comerț cu amănuntul.

Pentru valorificarea bunurilor mobile și imobile sechestrate, în primele nouă luni ale acestui an AJFP Vaslui a organizat 32 de licitații publice. Printre altele, la licitațiile publice au fost scoase la vânzare autoturisme, mașini și utilaje cu destinație industrială și agricolă, spații cu destinație industrială etc.

Pe bugete, situația datoriilor înregistrate în evidențele Fiscului este următoarea: 24,35 milioane lei reprezintă arieratele bugetului de stat cu o pondere de 57,13% în total arierate, urmate de arieratele bugetului asigurărilor sociale de stat în valoare de 12,76 milioane de lei, cu o pondere de 29,94% în total arierate. De asemenea, 5,19 milioane de lei reprezintă arieratele înregistrate la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cu o pondere în totalul arieratelor de 12,18%, iar suma de 320 mii lei reprezintă arieratele aferente bugetului asigurărilor pentru șomaj, care au o pondere de 0,75% în total arierate. “Valoarea arieratelor bugetare eșalonate la plată a fost de 14,36 milioane de lei, iar a celor în executare silită de 19,53 milioane de lei”, a spus Nelu Sava.

Condamnați la sărăcie

Estimările în profil teritorial ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză până în anul 2021 arată județul Vaslui va avea peste trei ani cel mai mic produs intern brut (PIB) din Moldova. Astfel, de la un PIB de 8.267 milioane lei în acest an, în 2021 PIB-ul va crește la 10.350 milioane de lei. Mai exact, în 2018 PIB-ul din județul Vaslui este de 4.664 euro/locuitor, pentru ca în anul 2021 acesta să crească la 6.037 euro/locuitor.

Tot peste trei ani, situația de la nivelul Moldovei în ceea ce privește PIB-ul arată astfel: Iași – 35.561 milioane lei, Bacău – 23.915 milioane lei, Suceava – 21.080 milioane lei, Neamț – 15.325 milioane lei și Botoșani cu un PIB de 11.305 milioane lei.

Județul Vaslui nu va excela nici în ceea ce privește populația ocupată civilă medie. De la o populație ocupată de 124.400 persoane în acest an, în anul 2021 se estimează că gradul de ocupare în cadrul populației active va fi de numai 128.000 de persoane. Dacă ne raportăm la datele statistice, potrivit cărora la data de 1 ianuarie 2017 județul nostru avea o populație totală de 484.866 persoane, rezultă că peste trei ani numai un procent de 26% din populația civilă va fi ocupată.

Și la acest capitol, județul Vaslui se clasează pe ultimul loc în zona Moldovei, imediat peste Vaslui fiind clasat județul Botoșani cu 144.100 persoane populație ocupată civilă medie, Neamț cu 180.300 persoane, în timp ce Iașul conduce clasamentul cu o populație ocupată de 298.000 de persoane. (Dănuț CIOBANU)

Fruntașii României la tăieri ilegale – Vasluienii își defrișează cu sălbăticie pădurile din cauza sărăciei de la sate

Vasluiul s-a clasat, anul trecut, în topul primelor 10 județe din România în ceea ce privește numărul tăierilor ilegale de arbori. Din grupul județelor în care defrișările au fost scăpate de sub control mai fac parte Mureșul, Brașovul, Clujul etc. Principala cauză care a favorizat tăierile ilegale și sustragerile de material lemnos este nivelul ridicat de sărăcie din mediul rural. În zonele sensibile, precum Rafaila, Băcești sau Dragomirești, poliția, jandarmii și silvicultorii au desfășurat acțiuni comune pentru limitarea furturilor.

Potrivit Raportului tăierilor ilegale din pădurile României în anul 2017, publicat de Greeenpeace România, în județul nostru au fost înregistrate 593 cazuri de tăieri ilegale. Grupul celor 10 județe din țară în care au fost înregistrate cele mai multe infracțiuni la regimul silvic este format din Mureș (1.511 cazuri tăieri ilegale), Brașov (762 cazuri), Olt (730 cazuri), Suceava (687 cazuri), Bistrița-Năsăud (619 cazuri), Bacău (529 cazuri), Cluj (503 cazuri), Argeș (433 cazuri) și Gorj (419 cazuri). Dacă la nivel național Vasluiul se află pe locul al VI-lea la numărul cazurilor de tăieri ilegale, în zona Moldovei județul nostru se clasează pe locul al II-lea. Pe primul loc în regiunea noastră se află Suceava cu 687 de cazuri, iar pe ultimul loc Botoșani cu numai 24 de cazuri.

Potrivit acelorași date statistice, la nivelul anului 2017 au fost identificate 12.487 de cazuri de tăieri ilegale la nivel național, ceea ce reprezintă o medie de 34 de cazuri/zi, în creștere cu 32% față de anul anterior.

Localități cu risc

Datele oferite de Inspectoratul de Poliție al Județului (IPJ) Vaslui confirmă jaful din pădurile Vasluiului. În anul 2017, la nivelul județului au fost sesizate 84 infracțiuni la regimul silvic (5 în urban și respectiv 79 în mediul rural), față de 77 în anul 2016. Tot în anul trecut, IPJ Vaslui a organizat 194 acțiuni pe linie de silvicultură, fiind executate controale în fondul forestier și la agenții economici de profil, pe linia provenienței, depozitării, valorificării și legalității transportului de material lemnos. În urma acțiunilor organizate, a fost confiscată cantitatea totală de 238,64 metri cubi, în valoare de 57.330 lei. Tot cu această ocazie, au fost confiscate 23 atelaje hipo, 11 ferăstraie mecanice și 7 harnașamente. Silvicultorii au aplicat 509 contravenții în valoare de 601.500 lei.

În zonele de risc, respectiv pe raza localităților Rafaila, Băcești, Gârceni, Dragomirești, Albești, Dănești, Ferești, Iana, Gherghești, Vutcani, Oltenești, Hoceni, Mălușteni, Fălciu, pentru limitarea fenomenului infracțional s-au desfășurat acțiuni comune cu efective mărite de polițiști, silvicultori și jandarmi.

Printre cauzele care au favorizat tăierile ilegale și sustragerile de material lemnos se numără nivelul ridicat de sărăcie din mediul rural, gradul mare de expunere a unor suprafețe de pădure din gestiunea lucrătorilor silvici sau dispunerea acestora în trupuri izolate, pe raza mai multor localități etc.

Pădurile private, ținta defrișărilor

Pădurile private lăsate fără pază sunt cele mai atractive pentru hoții de lemne. Tocmai de aceea, operațiunea Direcției Silvice (DS) Vaslui de preluarea în pază a celor aproximativ 10.000 hectare de pădure privată este extrem de importantă pentru diminuarea furturilor de arbori.

Vrem ca toate pădurile Vasluiului să fie puse sub control. E o suprafață importantă lăsată fără pază. Vom înființa în plus niște posturi, niște cantoane pentru a putea păzi și aceste păduri. Statul suportă cheltuielile pentru serviciile de pază până la o suprafață maximă de 30 hectare. Am reușit să preluăm deja în pază 5.000 hectare de pădure”, a spus Cătălin Idriceanu, directorul DS Vaslui. În prezent, fondul forestier național al județului Vaslui are o suprafață totală de 72.484 hectare.  (Dănuț Ciobanu)

Statisticile nedrepte care înnegresc județul Vaslui. Dar iată ce uită să precizeze experții!

Din timp în timp presa națională, dar nu numai, vine cu statistici care contribuie la imaginea negativă a județului Vaslui. Brute, simpliste, minimale datele lor “concrete” îi dau pe vasluieni ca întreținuții României.

“Ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor a fost în Vaslui, anul trecut, de numai 24,77%”, spun domnii amatori de “economicale”, sărind imediat cu verdictul: “Cel mai dependent județ de bugetul central”. Ce omit să precizeze economiștii de ocazie este, de exemplu, că banii de la Guvern se duc la Vaslui direct în ajutoare sociale, și nu în investiții aducătoare de plus-valoare, venituri pentru bugetul județului, uită să spună că în 2017 în infrastructura județului nostru Executivul nu a alocat niciun leu.

Cel mai dependent județ de bugetul central este Vasluiul, aici ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor fiind anul trecut de numai 24,77%”, spunea o recentă analiză dintr-un cotidian central, preluată apoi și discutată amplu pe alte canale media. “Cei mai dependenți”, “întreținuții României”, “povara economiei naționale”, au început mai apoi să curgă verdictele date de tot felul de economiști de ocazie care au libertatea de a vorbi despre orice doresc și de a face abstracție, în egală măsură, de orice le-ar putea afecta teoriile.

Dar și cel mai puțin educat vasluian s-ar putea întreba foarte probabil aflând alte date: “Păi, cum să nu fie Vasluiul cel mai dependent județ de bugetul central, cum să realizeze venituri proprii când în acest județ a lipsit în 2017 orice investiție în infrastructură din partea Guvernului?”.

Ce se omite în astfel de analize parțiale și trunchiate este că fără investiții, care să creeze plusvaloare, care să plătească salarii și contribuții, veniturile proprii ale județului nu pot crește, precum în alte zone, în care aceste investiții abundă. Și atunci cum să pui eticheta de “întreținuți” unei zone căreia îi este tăiată posibilitatea de a realiza venituri? Ce mai omit să precizeze aceste analize bazate pe date brute, simpliste și minimale este că subvențiile de la Guvern ajung în județul nostru direct ca ajutoare sociale.

Există nenumărate puncte de vedere în spațiul public cu privire la “ajutoarele sociale” pe care bugetul de stat le trimite în județul Vaslui, voci critice extrem de vehemente lăsând impresia că acestea reprezintă o piatră de moară în calea dezvoltării României. Astfel, ajutoarele sociale nu ar face decât să “întrețină” lenea, nemunca, criticii, mai ales din București și zonele dezvoltate, considerând că efortul de a le trimite în Vaslui este nejustificat”, declara deputatul de Vaslui Daniel Olteanu, singurul care a îndrăznit să contrazică punctul de vedere unanim acceptat.

În acest demers îndrăzneț Olteanu se folosea, la sfârșitul anului trecut, de date statistice certe, extrem de relevante, dar pe care economiștii și analiștii de ocazie reușesc să le piardă din vedere când vorbesc despre “întreținuții României”. Deputatul face o comparație mai mult decât grăitoare: 7-8 milioane euro s-au cheltuit pe ajutoare sociale în județul Vaslui în 2017, dar în București: 106 milioane subvenții la RADET, 121 milioane la RATB, 90 de milioane la Metrorex, 800 de milioane datoriile RADET către ELCEN. Diferența este că pe când ajutoarele sociale rămân doar cheltuieli din buget, subvențiile din București aduc venituri la fel de importante bugetului Capitalei.

Adaug, la aceste date, și miliardele de euro investite în infrastructura zonei municipiului București de către Ministerul Transporturilor, sume infinit mai mari decât orice investiție în infrastructura Moldovei, pentru că în Vaslui fondurile alocate pe acest domeniu au fost oricum 0 (zero) de la bugetul pe 2017”, pune punctul pe i deputatul într-o interpelare către primul ministru.

În aceste condiții, domnule prim ministru, este limpede că problema nu o reprezintă cei 9 – 10.000 de vasluieni beneficiari de ajutoare sociale, un număr în scădere, ci alta este sursa găurii negre de la nivelul bugetului de stat. E limpede că numai o abordare macro, de la nivelul Guvernului, poate aduce speranțe într-o echilibrare a dezvoltării regionale”, i-a mai transmis atunci Olteanu premierului României.

Poveștile despre dependenții României vor continua, în mod cert, găsind în județul Vaslui cel mai elocvent caz pentru argumentații strâmbe și tendențioase. Alături de Vaslui mai intră, la “cele mai dependente județe față de bugetul central”, județul Olt, cu 30,64% ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor, Neamț – 30,3% și Teleorman – 29,21%. (Cristian PĂTRAȘCU)

Seniorii din Vaslui se confruntă cu mai multe lipsuri decȃt restul europenilor

Aproximativ 42,6% dintre românii cu vârsta de peste 65 de ani suferă de deprivare materială (sărăcie), în timp ce media pentru statele membre ale Uniunii Europene este de doar 12,8%, potrivit celor mai recente date Eurostat, de la nivelul anului 2016. Sărăcia în rândul persoanelor de vȃrsta a treia afectează cel mai mult statele din fostul bloc comunist, printre care se numără și Romȃnia, unde măsurile menite să îmbunătățească în timp situația pensionarilor se lasă, în continuare, așteptate. Între timp, mai multe state dezvoltate din Vestul Europei au devenit modele de succes în ceea ce privește politicile sociale prin care li se asigură un trai decent seniorilor, scrie portalul economica.net.

Cei peste 96.000 de pensionari din județul Vaslui îngroașă rȃndurile romȃnilor care trăiesc în sărăcie. Cu pensii mici, care nu le ajung să-și asigure necesarul zilnic pentru o viață decentă, seniorii vasluieni nici nu visează la traiul de lux al pensionarilor din cantoanele elvețiene, acolo unde datele statistice arată că doar 1,8% din bătrâni suferă de sărăcie.

Cu un PIB de 39.072 dolari pe cap de locuitor, Elveția se clasează pe primul loc în ceea ce privește sănătatea seniorilor săi, care reprezintă 23,4% din totalul populației, și pe locul secund în ceea ce privește speranța de viață a acestora, respectiv 85 de ani.

La polul opus, Romȃnia, cu un PIB de 26.500 dolari pe cap de locuitor, are peste un sfert din populație afectată de sărăcie, și aproape 50% din populația cu vârsta de peste 65 de ani suferă de deprivare materială. În aceste condiții, nu e de mirare că țara noastră se află mereu în a doua jumătate a clasamentelor care ordonează țările lumii în funcție de siguranța veniturilor, sistemul de sănătate și rata șomajului, indici de care depinde o bătrȃnețe liniștită.

Economiile din pensie, o iluzie pentru cei mai mulți seniori vasluieni

Conform celui mai recent studiu al Organizației Internaționale a Muncii „World Social Protection Report 2017 – 2019″, România cheltuie numai 8% din PIB cu pensii și ajutoare sociale pentru pensionari, procent care ne situează pe locul 32 în lume. Țări în care seniorii nu sunt așa de mult afectați de sărăcie, cum sunt Elveția și Marea Britanie, cheltuie chiar mai puțin decât România, doar 6,6 % din PIB. Totuși, persoanele în vȃrstă din aceste state nu se bazează exclusiv pe pensia de la stat, ci și pe alte surse de venit, inclusiv pe economiile acumulate pe parcursul vieții. Conform statisticilor din 2017, doar 41% din venitul pensionarilor elvețieni reprezintă pensia publică, iar 14% vine din economii. În același timp, în Marea Britanie, în medie, 43% din venitul pensionarilor vine din pensia de la stat si 12% din capitalul acumulat pe parcursul vieții. În Romȃnia, pensia publică nu ajunge pentru cheltuielile curente, iar de economii nu poate fi vorba în cazul celor mai mulți seniori.

Îngrijorător este și faptul că populația Romȃniei îmbătrânește rapid, și din ce în ce mai puțini tineri vor putea să susțină contribuțiile sociale pentru pensii. Potrivit raportului Națiunilor Unite, „World Population Aging”, în anul 2015, 24% din populație avea vârsta de peste 60 de ani, iar estimările spun că acest procent va crește pȃnă la aproape 30%, în 2030. Cifrele sunt mult peste media din estul Europei, unde 21% din populație avea vârsta de peste 60 de ani în 2015 și se preconizează că, peste un deceniu, vârstnicii vor reprezenta 25,7%.

Seniorii romȃni sunt mai puțin fericiți decât cei alte țări UE

Numai 30% dintre pensionarii din România declară că au fost fericiți tot timpul sau aproape tot timpul în ultimele 4 săptămâni, în timp ce, în medie, 57% seniorii din UE au declarat acest lucru, conform Eurostat. Pentru o viață fericită, seniorii au nevoie de o pensie decentă, dar și de multe alte lucruri, cum ar fi servicii medicale adaptate nevoilor unei populații îmbătrânite, transport în comun mai bun, atenția și sprijinul comunității. (Mara GRIGORIU)

Vasluiul își păstrează centura neagră la sărăcie – de 20 de ani suntem cel mai sărac județ din Romȃnia

Vasluiul își păstrează centura neagră la sărăcie – de 20 de ani suntem cel mai sărac județ din Romȃnia.

În timp ce toate cele trei provincii istorice din țară au câte un reprezentant în clasamentul sărăcirii județelor, în ultimele două decenii, Moldova rămȃne Cenușăreasa꞉ regiunea nu are niciun reprezentant în topul îmbogățirii județelor, după cum arată cea mai recentă analiză făcută de site-ul www.analizeeconomice.ro. Concluzia reflectă realitatea꞉ județul Vaslui a sărăcit și mai mult în ultimii 20 de ani.

Punȃnd cap la cap datele de la Comisia Națională de Prognoză, Institutul Național de Statistică (INS) și Banca Națională a Romȃniei, rezultă că Vasluiul și-a păstrat, de două decenii, titlul de ″Cel mai sărac județ din țară″. Dacă în anul 1998, Vasluiul se găsea pe ultimul loc în clasamentul național care grupa județele în funcție de valoarea PIB-ului pe cap de locuitor, același loc îi revine și la 20 de ani distanță, în 2018. O performanță neagră, care pune sub semnul întrebării viitorul a aproximativ 480.000 persoane care trăiesc la ″Polul sărăciei″ din Uniunea Europeană.

Anul 1998 a prins Vasluiul la distanță de 800 dolari față de media națională a PIB-ului pe cap de locuitor, județul avȃnd un PIB de 1.078 dolari / persoană. Anul 2018 ne surprinde deloc plăcut cu o distanță de 7.000 dolari (‼!) față de media națională, Vasluiului revenindu-i un PIB de 5.737 dolari / locuitor. Asta, în timp ce Capitala se laudă cu un PIB de 60.496 dolari / locuitor, iar județe precum Timiș, Constanța și Cluj au un PIB de peste 10.900 dolari / persoană.

România va avea anul acesta un PIB echivalent în dolari de aproape șase ori mai mare decât cel din anul 1998, PIB-ul pe cap de locuitor fiind de aproape șapte ori mai mare decât cel de acum douăzeci de ani (1.853 dolari). Chiar dacă, în medie, economia din prezent arată mult mai bine decât acum două decenii, la nivel de județe, evoluția economiilor locale a avut mai multe viteze.

În Capitală, spre exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor calculat în dolari este, anul acesta, de 10 ori mai mare decât cel din 1998. Bucureștiul și alte șase județe, printre care Constanța, Timiș, Cluj, Brașov, Prahova și Argeș, au înregistrat o creștere mai mare a PIB-ului pe cap de locuitor decât media națională, respectiv de 6,8 ori. Acest fapt înseamnă că, în ultimii douăzeci de ani, am asistat la o polarizare accentuată a economiilor județelor.

În județele cele mai sărace, economiile locale n-au prins viteză. Este vorba despre Covasna, Mehedinți, Tulcea, Sălaj și Vaslui, unde PIB-ul a crescut doar de 4 ori față de valoarea din urmă cu 20 de ani.

Pe de altă parte, Bucureștiul va avea anul acesta cea mai mare pondere în PIB-ul național – 24,59%, față de 16,08% în 1998. După Capitală, care e cel mai mare câștigător al concentrării economiei din ultimile două decenii, urmează județul Ilfov, PIB-ul total din acest județ crescând de la de la o pondere în economia națională de 1,53% în 1998, la 2,69% anul acesta. Timișul e al treilea beneficiar de pe urma procesului de concentrare economică petrecut în ultimele două decenii, ponderea acestuia în economia națională crescând de la 3,82% la 4,79%. Și județele Cluj, Sibiu, Alba, Prahova, Giurgiu și Constanța au mai înregistrat creșteri ale ponderilor deținute în PIB-ul național în ultimii douăzeci de ani.

La polul opus, cele mai mari scăderi ale ponderilor deținute în economia națională din ultimii douăzeci de ani le-au înregistrat județele Olt (o reducere a ponderii de 31,2%), Teleorman(33,5%), Covasna (36,4%), Galați (41,2%) și Mehedinți (43,5%). Reducerea ponderilor a survenit de pe urma avansului mai mic al productivității.

În ceea ce privește cele mai mari avansuri ale productivității medii pe locuitor din ultimii 20 de ani, acestea  s-au înregistrat în București (creștere de 10,1 ori), Alba (8,4 ori), Sibiu (7,7 ori), Prahova (7,7 ori), Cluj (7,3 ori), Timiș (7,2 ori) și Dolj (7 ori). Acestea sunt județele ce au înregistrat creșteri ale PIB-ului pe cap de locuitor peste media națională (6,8 ori).

Cele mai mici avansuri ale productivitații medii pe locuitor s-au înregistrat în Harghita (5 ori), Vrancea (4,9 ori), Mehedinți (4,4 ori), Galați (4,4 ori) și Covasna (4,3 ori).

Județele Galați, Mehedinți, Covasna și Vaslui „punctează” atât în topul celor mai mari scăderi ale ponderii județelor în economia națională, cât și în cele mai mici avansuri ale productivității medii pe locuitor. Cu alte cuvinte, putem spune că aceste județe au sărăcit cel mai mult în ultimii douăzeci de ani.  (Mara GRIGORIU)

JUDEȚUL VASLUI

1998

2018

PIB total = 499 milioane dolari

PIB total = 2.187 milioane dolari

PIB / locuitor = 1.078 dolari

PIB / locuitor = 5.737 dolari

Soluția halucinantă a Guvernului pentru a combate sărăcia și șomajul de la Vaslui꞉ împrumuturi fără dobândă, de pȃnă la 60.000 lei, pentru dezvoltarea personală

Sume cuprinse între 40.000 și 60.000 lei vor fi disponibile, dar numai sub formă de împrumuturi, pentru cei care vor să investească în propria lor dezvoltare, cu scopul de a părăsi rȃndurile șomerilor și ale săracilor. Programul ”Investește în tine”, recent lansat în dezbatere publică, vizează persoanele cu vȃrsta de la 16 la 55 de ani, dar și membrii familiilor acestora – cu toții sunt încurajați de Guvern să ia startul la dezvoltare personală, cu împrumuturi fără dobȃndă, garantate de stat.

Moda creditelor cu buletinul a trecut, dar o alta se pregătește să-i ia locul. Este vorba despre cea a împrumuturilor pentru studii sau pentru dezvoltare personală, împrumutată de la statele din Europa de Vest. Cu alte cuvinte, vasluienii care nu au posibilități financiare să investească în propria educație, cultură sau sănătate pot investi în viitorul lor, cu bani de la stat, pe care sunt obligați să îi returneze într-un interval de 10 ani. Cu alte cuvinte, sub pretextul grijii pentru exodul tinerilor, lipsa forței de muncă ori dificultățile mari pentru tinerii din mediu rural de a finaliza studiile, în principal din cauza veniturilor reduse ale familiilor din care provin, Guvernul dă liber băncilor la credite pentru dezvoltarea personală.

Limita de creditare depinde de vȃrsta persoanei care se îndatorează la stat. Astfel, în cazul tinerilor între 16 și 26 de ani, creditul poate avea o valoare inițială de 40.000 lei, care poate fi extinsă cu încă 20.000 lei, dacă persoana este angajată sau se angajează în perioada derulării programului. În cazul persoanelor între 26 și 55 de ani, valoarea creditului e mai mică, respectiv 35.000 de lei, dar și în acest caz se poate extinde cu 20.000 de lei, dacă beneficiarul este angajat sau dobândește acest statut pe perioada derulării programului.

Cum pot fi cheltuiți banii împrumutați de la stat

Cele mai multe cheltuieli eligibile vizează domeniul educației, pentru că scopul principal al programului este investiția în propria dezvoltare, însă băncile vor deconta și cheltuieli legate de cultură sau sănătate. E vorba despre cheltuieli precum꞉ plata cursurilor de specializare/calificare/pregătire profesională, taxa de studii aprofundate (master, doctorat, MBA etc.) la unități de învățământ din România, plata cărților, rechizitelor, revistelor de specialitate, taxa de participare manifestări științifice și concursuri din România, costurile de transport pentru participarea la manifestări științifice din România sau din străinătate, achiziționare de calculatoare, laptop-uri, imprimante și softuri. Sunt acoperite și cheltuielile legate de plata chiriei, utilităților, loc cazare în cămine școlare sau studențești, precum și plata taxei la grădiniță, creșă sau școală privată din România. De asemenea, vor fi decontate plățile pentru abonamente culturale pentru cinema, teatru, operă, bibliotecă și muzee, pentru publicarea de cărți sau studii de specialitate, ori instrumente și echipamente pentru diverse prestații culturale.

În domeniul sănătății, Programul acoperă costul medicamentelor, analize medicale, servicii dentare sau intervenții chirurgicale care nu sunt acoperite din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sau prin programe naționale de sănătate publică. Și persoanele care desfășoară activități sportive vor putea împrumuta bani de la stat, cu dobânda zero, pentru echipamente sportive de uz personal, abonamente la activități sportive (fitness, înot), dar și cei care doresc să-și achiziționeze sau să-și construiască o locuință, ori să-și amenajeze casa.

Programul ”Investește în tine” se adresează și familiei beneficiarului de credit. Prin urmare, dacă un părinte dorește să urmeze o anumită formă de învățământ sau de formare profesională, acesta poate utiliza creditul atȃt pentru plata cursului de formare profesională, cȃt și pentru achitarea taxei pentru școală sau grădiniță pentru copilul său sau achitarea unui tratament medical pentru soția sa, dacă este cazul.

Potrivit vicepremierului Viorel Ștefan, creditul este garantat de stat în proporție de 80%, prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, exceptând dobânzile, comisioanele și spezele bancare, și contragarantat de Fondul Român de Contragarantare. Pentru diferența de 20%, aceasta poate fi garantată fie de către beneficiar, fie, în cazul în care acesta nu este angajat, e necesar să existe un codebitor.

Nu mai puțin de 8 milioane de cetățeni din România sunt posibilii beneficiari ai creditelor garantate de stat pentru creșterea ocupării și mobilității forței de muncă, în special în rândul tinerilor, îmbunătățirea tranziției de la școală spre locul de muncă, susținerea potențialului de creștere economică prin creșterea nivelului de calificare, stimularea cetățenilor pentru a investi în propria dezvoltare sau a familiei lor, și sprijinirea persoanelor care urmează o formă de învățământ sau cursuri de reconversie profesională.

Creditele pentru studii, o modă occidentală

În Uniunea Europeană, taxele de studiu în învățământul superior diferă foarte mult de la o țară la alta. În timp ce, în unele state, școlarizarea este gratuită, în altele aceasta poate fi foarte scumpă, de-a dreptul prohibitivă. Sistemul de împrumuturi de la stat pentru finalizarea studiilor este unul larg răspȃndit, iar beneficiarii achită creditul după ce își găsesc un loc de muncă în specializarea pe care au obținut-o cu finanțare de la stat.

În Olanda, de exemplu, taxele de școlarizare pentru programe universitare finalizate cu diplomă de licență sunt de 1.900 euro pe an, iar finanțările sunt, de obicei, ușor de obținut. Întreaga sumă pentru achitarea taxelor poate fi obținută printr-un împrumut de la guvernul olandez, care trebuie restituit integral, în decurs de 15 ani de la contractare. Un criteriu important pentru obținerea împrumutului îl constituie vârsta, întrucât pot aplica numai persoanele care nu au împlinit încă 30 de ani.

Și studenții din Marea Britanie accesează împrumuturi pentru studii, și asta deoarece taxele au crescut foarte mult în ultimii cinci ani, ajungând chiar la 9.000 lire, echivalentul a 10.200 euro. Majoritatea universităților oferă programe de studiu ce pot fi acoperite prin împrumut guvernamental, iar creditarea pentru educație nu are limită de vȃrstă în Regat. (Mara GRIGORIU)

Sărăcia și înapoierea aruncă Vasluiul, din nou, în topul rușinii. Avem cea mai mare rată anuală a infracționalității!

Dacă în ultimii douăzeci de ani, la nivelul întregii țări, numărul infracțiunilor s-a redus la mai bine de jumătate din valoarea maximă înregistrată la sfârșitul anilor ’90, județul Vaslui este excepția. Influențată de factorii social-economici, rata infracționalității din cea mai săracă zonă a Romȃniei și a Uniunii Europene face ca Vasluiul să se regăsească în mod constant fie pe primul loc, fie în top 10 județe unde se comit în fiecare an peste 2000 infracțiuni la 100.000 locuitori.

Datele de la Institutul Național de Statistică (INS) reflectă realitatea sumbră de la Vaslui꞉ nivelul de trai scăzut predispune populația la încălcarea legii, a moralei și a normelor de conduită în societate.

În 2016, ultimul an pentru care există informații centralizate din întreaga țară, județul Vaslui a fost primul în clasamentul care arată rata infracționalității. S-au înregistrat 2.491 de infracțiuni la 100.000 locuitori, în timp ce media națională a fost de 1.717.

Surpriza acestei ierarhii, care nu face cinste vasluienilor, este că sunt urmați îndeaproape de locuitorii din București și Ilfov (2.312 infracțiuni), Constanța (2.201 infracțiuni), Brăila (2.062 infracțiuni), Alba (2.061 infracțiuni) și Brașov (2.048 infracțiuni la 100.000 locuitori).

Asta înseamnă că, după douăzeci de ani în care harta criminalității a arătat cu degetul doar înspre județele din Estul și Sudul țării, polii infracționalității au înaintat către Transilvania, regiune care s-a menținut pȃnă acum departe de orice top al rușinii.

Cele mai liniștite județe din țară erau, în urmă cu doi ani, Harghita, care înregistra mai puțin de jumătate din numărul infracțiunilor din județul Vaslui (1.113), Satu Mare (997 infracțiuni) și Covasna (945 infracțiuni la 100.000 locuitori).

În ce privește celelalte județe din Moldova, toate se situau sub media națională de 1.717 infracțiuni, sucevenii avȃnd cea mai scăzută rată a infracționalității.

Vasluiul, valori oscilante ale ratei infracționalității de la an la an

Corelȃnd datele INS cu cele publicate pe site-ul Instituției Prefectului, rezultă că vasluienii se avȃntă în rele într-un an și se mai cumințesc puțin în următorul. Dacă în 2014 s-au înregistrat 2.470 infracțiuni la 100.000 locuitori, în 2015 vorbim despre o ușoară scădere, pȃnă la 2.291, pentru ca în 2016 să se reia ciclul pȃnă la valoarea de 2.491 infracțiuni la 100.000 locuitori.

Sociologii susțin că vinovatul principal pentru aceste numere alarmante rămȃne nivelul de trai scăzut din Vaslui. Analfabetismul se alătură și el condițiilor precare de viață din mediul rural, în gospodării care nu dispun de instalații de apă și canalizare. Nemulțumirile îi macină și pe cei din zonele urbane, acolo unde găsirea unei slujbe plătite decent este o minune. Vasluienii sunt unii dintre cei mai prost plătiți angajați din România, astfel că nu e de mirare că sărăcia îi împinge să încalce legea. (Mara GRIGORIU)

Și săraci, și hoți!

Nivelul ridicat de sărăcie din mediul rural și lipsa unor măsuri drastice pentru persoanele care încalcă legislația silvică sunt identificate drept principalele cauze care duc la perpetuarea furturilor de lemne din păduri, a precizat ieri, în cadrul Ședinței Colegiului Prefectural, adjunctul șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui, Petru Maximiuc.

“Printre cauzele care au favorizat tăierile ilegale și sustragerile de material lemnos, ducând la creșterea fenomenului infracțional, se numără nivelul ridicat de sărăcie din mediul rural, unde nu toată populația activă are o ocupație permanentă care să aducă un venit constant, necesar existenței. Astfel, unele persoane cu astfel de preocupări sustrag material lemnos pe care îl comercializează în vederea obținerii unor câștiguri imediate. Totodată, gradul mare de expunere a unor suprafețe de pădure din gestiunea lucrătorilor silvici sau dispunerea acestora în trupuri izolate, pe raza mai multor localități poate fi o cauză care favorizează infracționalitatea în acest sector. Menționăm și lipsa de finalitate a unor măsuri dispuse față de persoanele care au încălcat legislația silvică. Astfel, unele amenzi contravenționale nu sunt executate silit din cauza insolvenței debitorilor, iar bunurile indisponibilizate în cauzele penale în unele cazuri au fost restituite cu ușurință făptuitorilor”, se arată într-un raport al IPJ prezentat de Petru Maximiuc.

Potrivit sursei citate, în anul 2017, la nivelul județului Vaslui, în domeniul silviculturii, au fost aplicate un număr total de 509 contravenții în valoare de 601.500 lei.

Pe raza județului Vaslui există 70.999 ha pădure, dintre care 50.007 ha proprietate publică a statului administrată de Direcția Silvică Vaslui și Direcțiile Silvice Iași, Galați și Bacău și 20.992 ha proprietate privată, persoane fizice și juridice. (G.P)

Limuzină de peste 45.000 de euro, cumpărată într-un proiect pentru reducerea sărăciei în Dragomirești

O limuzină de peste 45.000 de euro va fi cumpărată în cadrul unui proiect ce-și propune reducerea gradului de sărăcie și excluziunii sociale din comuna Dragomirești. Proiectul se va derula în următorii trei ani, vizați fiind 551 de membri ai comunității rrome marginalizate din satele Rădeni și Doagele.

Vorba românului că săracului tichie de mărgăritar îi trebuie se potrivește foarte bine în cazul unui proiect ce se va derula în următorii trei ani în comuna Dragomirești. Drept dovadă este achiziționarea unei mașini de lux, în valoare de peste 45.000 de euro, de către o firmă parteneră cu unitatea de implementare, respectiv primăria comunală. Limuzina, pentru care inițial solicitantul dorea chiar și volan încălzit și cotieră cu funcție de refrigerare, va fi plătită în sistem leasing în următoarele 35 de luni. Ulterior, firma care va face achiziția mașinii a renunțat la mofturi și acum nu dorește decât un autoturism de 208.000 lei, obligatoriu 4×4. De altfel, anunțul de cumpărare a limuzinei a fost publicat pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene, prin intermediul care se asigură finanțarea proiectului.
Proiectul pentru care se face achiziția mașinii în cauză vizează ”reducerea gradului de excluziune socială și sărăcie pentru 551 de membri ai comunităților rome marginalizate, determinate și delimitate geografic în satele Rădeni și Doagele, într-o manieră integrată, inovativă și sustenabilă. Proiectul va contribui la realizarea obiectivului specific al programului și al apelului prin implementarea de măsurilor integrate de ocupare, educație, serviciilor sociale/medicale/medico-sociale, îmbunătățirea condițiilor de locuit și de combatere a discriminării și promovare a multiculturalității”.

Primăria Dragomiresti a încheiat anul trecut un acord de parteneriat cu mai multe entități publice și private în vederea depunerii cererii de finanțare în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 (POCU), Axa Prioritară 4, Prioritatea de investiții 9: integrarea socio-economică a comunităților marginalizate, cum ar fi romii, Obiectivul specific 4.1: Reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială din comunitățile marginalizate în care există populație aparținând minorității rome, prin implementarea de măsuri integrat. (Ionuț PREDA)

Statisticile aruncă ȋn aer viitorul bugetului de pensii de la Vaslui – Un angajat vasluian plătește pentru un pensionar și jumătate!

Dacă, la nivel național, un salariat contribuie lună de lună la bugetul asigurărilor sociale pentru a susține 1,08 pensionari, Vasluiul este excepția care confirmă că economia din județ nu se simte prea bine: salariații, al căror număr este ȋn ușoară creștere de la an la an, susțin lunar o pensie și jumătate.

Datele raportate de Ministerul Muncii, pentru primul trimestru al anului trecut, sunt ȋmbucurătoare: raportul de 9 la 10 angajați este extrem de clar ȋn Romȃnia, și doar în anul 1998 s-au mai înregistrat astfel de parități. Mai exact, așa cum rezultă din informațiile Institutului Național de Statistică, numărul pensionarilor a ajuns la 5,234 milioane, în timp ce numărul salariaților din economie se ridica la 4,824 milioane de persoane. Concluzia: un salariat din Romȃnia contribuie lunar la bugetul asigurărilor sociale pentru a susține 1,08 pensionari. O veste cȃt de cȃt bună, dacă luăm ȋn calcul faptul că, ȋn urmă cu cinci ani, raportul era de 1,27, adică patru salariați susțineau 5 pensionari.

Analizȃnd situația anilor de după Revoluție, se constată că tendința a fost păguboasă pentru bugetul de stat. Motivul? Ieșirile anticipate la pensie și disponibilizări masive au făcut ca numărul celor care contribuiau la bugetul de pensii să scadă necontrolat, iar salariații să susțină un număr tot mai mare de pensionari.

Totuși, datele din ultimii cinci ani confirmă faptul că, încet și sigur, raportul între cei care trăiesc din pensie și cei care îi susțin prin cotizații la buget se reechilibrează. Romȃnia are, ȋn acest moment, cea mai mică diferență între numărul de pensionari și cel de angajați, iar situația se datorează creșterii numărului salariaților din România și a scăderii ușoare a numărului pensionarilor.

Trendul național nu se aplică, ȋnsă, și județului Vaslui. Cu un total de 55.292 salariați, la sfȃrșitul lunii ianuarie 2017, pe principalele activități ale economiei naționale, dintre care peste trei sferturi ȋn mediul urban, Vasluiul care muncește susține cu greu bugetul asigurărilor sociale. Cum, la ȋnceputul anului 2017, ȋn evidentele Casei Județene de Pensii (CJP) Vaslui erau ȋnregistrați 86.824 pensionari de stat, este clar că Vasluiul ȋntrece raportul prezentat de statistici: de la 1,08 la 1,57 pensionari, pentru care se cotizează lunar.

Îngrijorarea experților BNR cu privire la nivelul investițiilor în economie, ȋn zonele mai puțin dezvoltate din țară, este cu atȃt mai justificată. De altfel, Ministerul Finanțelor Publice a arătat, în execuția bugetară, că în primele șase luni ale acestui an cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și pe cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost de doar 6 miliarde lei, respectiv 0,7% din PIB. Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, cheltuielile pentru investiții s-au ridicat la o valoare aproape dublă, de 11 miliarde de lei, respectiv 1,5% din PIB. Mai mult, investițiile realizate de Guvernul PSD-ALDE sunt cele mai mici de la începutul crizei din 2009, și nu vizează Regiunea de Nord – Est. Nici la capitolul investiții străine Moldova nu stă prea bine, acestea fiind concentrate în zonele dezvoltate ale României, în detrimentul regiunilor cu șomaj ridicat, cum este și cazul Vasluiului, un județ care are toate șansele să devină zonă pur și simplu depopulată, atunci când vine vorba de forța de muncă specializată, capabilă să susțină bugetul asigurărilor sociale. (Mara GRIGORIU)

Mai rău nu se poate! Economia din județul Vaslui, la concurență cu Albania

de Mara GRIGORIU

Cele mai recente date statistice arată realitatea sumbră꞉ diferențele între economiile regionale din Romȃnia sunt atȃt de pronunțate, încȃt nu vor putea fi recuperate nici în următorii 50 de ani. Cȃt privește asemănările între județele cele mai sărace ale Romȃniei și zonele sub-dezvoltate din Albania, Serbia și Bulgaria, acestea plasează județul Vaslui la coada Europei!

Vestea că România continuă să aibă cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, adică 5,7% în trimestrul 2, a făcut senzație la Bruxelles și la București, dar nu are niciun fel de ecou în județul Vaslui, ʺValea Plȃngeriiʺ, unde PIB-ul pe cap de locuitor abia atinge 4,5 mii de dolari, cât în Albania.

Care sunt motivele pentru care această creștere economică nu se resimte și la Vaslui și de ce nu se pot bucura vasluienii, care reprezintă aproximativ 2,4% din populația României, de efectele ei?

În primul rând, pentru că există încă un decalaj rural – urban uriaș, de unu la doi la nivel național, a cărui recuperare ar impune creșteri de minimum 10% în mediul rural, însă procentul ar trebui să fie mult mai mare în județul Vaslui. Raportat la media națională, mediul rural din Romȃnia contribuie cu 28% la PIB, pe când urbanul aduce restul de 72%. Asta înseamnă că ruralul, prin ponderea mare și veniturile mici, face cât o țară mai mare dar mai săracă decât Bulgaria. În ceea ce privește Vasluiul rural, veniturile mici de păstrează, majoritatea provenind din asigurările sociale, dar lor li se alătură cele obținute din agricultură, principalul motor al satului vasluian sau, mai degrabă, singurul cal care mai trage la căruța satelor din Vaslui. În al doilea rând, pentru că există decalaje regionale uriașe, care tot cresc și se adȃncesc, în condițiile în care marile investițiile în infrastructură, care ar putea da o mȃnă de ajutor economiei din Moldova și, în special celei din județul Vaslui, ocolesc în fiecare an Regiunea de Nord – Est.

România are un PIB pe cap de locuitor care a depășit 9000 de dolari, dar extremele sunt între 300% respectiv 50% din acest nivel. În această situație, s-ar putea vorbi despre o adevărată creștere economică sau de un potențial de creștere abia în momentul în care diferențele dintre regiuni ar începe să scadă.

Pȃnă atunci, realitatea rămȃne aceeași, așa cum indică un portal online care analizează riscul economic꞉ în București, PIB-ul pe cap de locuitor este de 26 de mii de dolari, cât în Spania, iar la extrema cealaltă, în județele Vaslui și Botoșani, PIB-ul e cât în Albania.

Astfel, șase județe din Romȃnia au economie ca în Ungaria (Timișoara, Cluj, Brașov, Ilfov, Prahova, Constanța), cinci ca în Rusia (Arad, Alba, Gorj, Sibiu, Argeș), nouă ca în Bulgaria (Iași, Galați, Tulcea, Bihor, Sălaj, Mureș, Caraș – Severin, Hunedoara, Dolj),14 ca în Muntenegru (Satu – Mare, Maramureș, Bistrița – Năsăud, Harghita, Covasna, Bacău, Buzău, Brăila, Ialomița, Giurgiu, Dȃmbovița, Olt, Vȃlcea), 6 ca în Serbia (Suceava, Neamț, Vrancea, Mehedinți, Teleorman, Călărași) și 2 ca în Albania! O țară cȃt șase la un loc, și două județe, Vaslui și Botoșani, de rușinea Europei!

Datele oficiale confirmă realitatea sumbră꞉ Vaslui, județul în care 1 din 3 copii trăiește în sărăcie lucie

Un raport publicat recent de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România arată că o treime dintre copiii romȃni cu vȃrsta sub șase ani suferă de privare materială severă. Acesta înseamnă că familiile lor nu își permit șase din nouă lucruri elementare: căldură în casă, plata chiriei, plata ipotecii, consum regulat de carne, televizor, mașină de spălat, telefon, vacanță și alte cheltuieli neașteptate. Cei mai mulți copii aflați în situație de risc se află în județele din Regiunea de Nord – Est.

Asistenții sociali din Romȃnia semnalează frecvent autorităților condițiile improprii în care trăiesc copiii din Regiunea de Nord – Est, principala cauză fiind sărăcia. Cele mai noi date au luat în calcul și impactul pe care privarea materială severă îl are asupra dezvoltării copiilor. Astfel, potrivit vicepreședintelui Colegiului Național al Asistenților Sociali, Cristian Roșu, sărăcia determină multiple probleme sociale în rȃndul populației, iar viața viitorului adult este afectată de lipsurile din copilărie. Cele mai îngrijorătoare fenomene, care înregistrează creșteri la vȃrste fragede, sunt abandonul școlar și infracționalitatea juvenilă, urmate de imposibilitatea de a continua studiile după terminarea celor opt clase, refuzul de a urma o școală de meserii sau una profesională, și refuzul total de a se integra în câmpul muncii, după vȃrsta de 18 ani.

Săracii de astăzi, șomerii de mȃine

Vasluiul rural, unde peste 100.000 de persoane trăiesc în comune care au primit grad de sărăcie peste medie și sever, este cel mai amenințat de șomaj și de lipsa de perspectivă. Potrivit datelor de la Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Vaslui, în anul 2015, rata de abandon școlar era de 1,45% în mediul rural, iar cei mai mulți copii au părăsit cursurile primare și gimnaziale. Printre cauze se numără, pe de o parte, lipsa banilor pentru haine, rechizite și transport pȃnă la școală, iar pe de altă parte, neglijența părinților, lipsa unui bun exemplu și a moralei în familiile dezorganizate, unde actele de violență, pe fondul consumului exagerat de alcool, sunt frecvente.

Dacă luăm în calcul sutele de copii din mediul rural care rămȃn acasă, după ce termină 8 clase, există toate șansele ca realitatea anului 2020 să depășească previziunile Comisiei Naționale de Prognoză, care a estimat o rată a șomajului de 9,6% pentru județul Vaslui, cea mai mare din Romȃnia.

Deși, începȃnd cu anul 2015, există prevederi legale care sancționează părinții care nu își trimit copiii la școală ori nu se ocupă de școlarizarea lor, cu amenzi cuprinse între 100 și 1000 lei sau cu obligația de a presta muncă în folosul comunității, astfel de sancțiuni nu s-au dat pȃnă acum în țară, cu atȃt mai mult în județul Vaslui.

Ce facem cu infracționalitatea?

Sărăcia cronică merge mȃnă-n mȃnă cu infracționalitatea, iar Colegiul Național al Asistenților Sociali atrage atenția că programele educaționale și de consiliere derulate de către autorități nu dau rezultat dacă elevii se întorc, după cursuri, în același mediu unde violența verbală și cea fizică sunt la ordinea zilei.

Pe timpul unui singur semestru, în anul școlar 2014 – 2015, datele ISJ Vaslui au arătat că, la nivelul tuturor unităților de învățămȃnt din județ, s-au înregistrat 400 de cazuri de violențe fizice ușoare (lovire), 310 cazuri de distrugere a bunurilor școlii, 105 cazuri de insulte grave și repetate, 90 de cazuri de instigare la violență, 26 de furturi și 26 de cazuri de consum de alcool.

Datele oficiale nu iau, însă, în calcul, toate incidentele zilnice care se petrec în școli, iar unele cazuri de violență, care au loc în special în mediul rural, nu sunt raportate mai departe la ISJ.

În situația în care, în multe localități din județul Vaslui, cei șapte ani de-acasă sunt petrecuți sub teroarea din mediul familial și în sărăcia lucie a acestuia, fără o alimentație adecvată, fără haine curate, jucării sau cărți, nu e de mirare că multe dintre lucrurile considerate elementare vor rămȃne, în continuare, un lux pentru viitorii adulți, condamnați să îngroașe cifrele în statisticile autorităților despre sărăcie, infracționalitate și marginalizare. (Mara GRIGORIU)

Viața în care o farfurie cu mâncare de cartofi e tot ce-ți poți permite să visezi

de Daniel MICU

Copilărie în sărăcie, foame, frig, fără nicio speranță. E povestea a patru frați din satul Boușori, comuna Solesti, orfani de tată și pentru care mama își rupe de la gură pentru a le pune pe masă, în fiecare zi, cartofi. Acoperișul casei e ciuruit, cele două cămăruțe sunt goale, cu pământ pe jos, în jur nicio jucărie, iar de lemne, haine de iarnă sau rechizite pentru școală nici nu poate fi vorba. Mama, care a rămas cu un handicap în urma unui accident din tinerețe, spală la mână, nu are frigider și gătește ore în șir la o plită improvizată din cărămizi și bucăți de țiglă, în curte.

O cheamă Liliana Lancăjan, are 49 de ani și a adus pe lume opt copii. Abia născuse când și-a pierdut soțul, în urmă cu patru ani. Neputincioasă, mezina a a fost dată de suflet unor rude. Trei dintre copii sunt majori acum și au plecat prin țări străine să își facă un rost.

Liliana a rămas acasă cu patru copii, două fete și doi băieți, de 9, 14 și 16 ani. Cu toții trăiesc din mai puțin de 10 milioane de lei pe lună. Nu se plâng și nici nu cer nimănui. Se descurcă așa cum pot. Deseori, femeia se îndatorează la un magazin, din sat, atunci când rămâne fără alimente. Cartofii nu lipsesc de pe masa lor, iar tacâmuri de pui cumpără doar atunci când ridică alocațiile.

caz-social-solestiDe când a rămas văduvă, grijile și nevoile ei s-au înmulțit. Acum se gândește cu groază că vin ploile și acoperișul e spart. Nu are putere să îl repare, darămite să îl schimbe. Când e frig se îngrămădesc cu toții într-una din cele două cămăruțe sărăcăcioase, pentru a face economie la lemne. Dar anotimpul rece bate la ușă și ei nu au nici haine, nici încălțăminte și nici rechizite de școală. Toți bănuții lor se duc pe mâncarea puțină, pe care o gătesc în condiții greu de imaginat, pe o plită improvizată în curte, din cărămizi și bucăți de țiglă. Copiii nu au mers niciodată la cofetărie și nu au nicio jucărie. Ei își doresc să nu mai plouă în casă.

”Când era soțul era mai bine. Mergea la lucru și viața era mai ușoară. Acum, cu banii pe care îi iau abia mă descurc cu necesarul casei. Începe școala, am două fete scoală la Vaslui, iar alți doi aici, la Solești. E foarte greu, dar ce să fac? Tot ce îmi doresc este să fie copiii fericiți. Mie îmi trebuie mai puțin, dar pentru ei aș vrea să avem un acoperiș prin care să nu plouă, să am cu ce să-i hrănesc și cu ce să-i îmbrac ca să poată merge la scoală. Atât vreau”, ni s-a destăinuit Liliana.

Petru, unul dintre copii ar vrea, în secret, un calculator, ca al lui Dănuț, colegul lui. Și-ar mai dori să mănânce ruladă la o cofetărie. Nu a fost niciodată într-o cofetărie, dar a auzit el că e un loc minunat, cu multe dulciuri, cu fel de fel de prăjituri pe care le poți mânca acolo, deoarece primești și farfurie și linguriță.

Nici jucării nu au și nu au avut vreodată. Nici măcar o minge. Paul, celălalt băiat, și-ar dori o bicicletă, dar nu crede că va avea una vreodată.

Toți vecinii știu despre viața grea a Lilianei și nutresc multă milă pentru ea și copii. Nu sunt multe familii în sat care să mănânce carne atât de rar cum mănancă familia Lilianei. Meniul obișnuit îl reprezintă mămăliga, cartofii, borșul de zarzavat și, uneori, fasolea. Cât poate și ea să cultive pe lângă casă.

Mâncarea este gătită între niște pietre peste care femeia a pus o tablă drept plită. Are butelie, dar nu are aragaz.

Lăcrămioara Huhuleac, vecina Lilianei îi cunoaște îndeaproape toate necazurile și o compătimește cu sinceritate pentru toate câte îndură copiii ei: ”Are nevoie de ajutor, nu are mașină de spălat, nu are frigider, nici bani de rechizite, începe școala, nici mâncare. E greu! Multe lucruri își doresc, mititeii, pentru că văd pe alții cu o bicicletă, o minge, haine frumoase. Unii părinți le pot oferi copiilor, ea nu poate. Măcar de-ar sta bine cu sănătatea, dar handicapul îi face viața și mai de coșmar decât este”.

Șoc și groază în rândul celor peste 11.000 de vasluieni specializați în cea mai de succes meserie de după Revoluție!

de Simona MIHĂILĂ

Panică extremă în județul Vaslui, unde cea mai longevivă meserie de la Revoluție încoace este amenințată cu dispariția, iar peste 11 mii de oameni riscă să rămână muritori de foame.

Vorbim de ”profesia” de asistat social, cea care nu a auzit niciodată de Legea falimentului și în sânul căreia toți meseriașii sunt fericiți, mulțumiți, iubesc viața, fac copii mulți care, de la o generație la alta, asigură continuitatea profesiei, în special datorită talentului moștenit de la părinți.

maturatoriPe masa legiuitorilor există o inițiativă legislativă, aparținând deputatului PMP Petru Movilă, ce va fi depusă în Parlament, la începutul lui septembrie, potrivit căreia șomerii și beneficiarii de ajutor social urmează să nu mai primească bani din partea statului dacă vor refuza două oferte consecutive de angajare.

Panica trebuie să fi cuprins, indubitabil, și alte câteva sute de vasluieni, adepți, de asemenea, ai unei profesii la fel de atractivă precum cea de asistat social (poate și pentru că se aseamănă izbitor cu aceasta), respectiv cea de ales al poporului. Așadar, sute de politicieni care au făcut tradiție de-a lungul timpului în a lua bani de la stat onor funcțiilor de consilieri locali, primari, deputați și senatori, vor fi puși în situația de a rămâne fără obiectul muncii, dacă legea va trece. În calitatea lor de inventatori și întreținători ai ajutorului social, e greu de imaginat chinurile prin care trec acum, în prag de alegeri parlamentare, când prostimea trebuie convinsă cumva să le acorde voturile. Practic, promisiunile legate de ajutoare sociale, venit minim garantat și alte beneficii din care puturoșii înțeleg că pot trăi fără să muncească, sunt singurele onorate de politicieni, motiv pentru care sunt și singurele care produc voturi.

Actuala conducere a județului Vaslui, reprezentată de PSD, poate da lecții oricui despre cum poate rezista la putere unmanzati - buzatu partid care nu asfaltează drumuri, ține investitorii la distanță, dar dă ajutoare sociale. Nu de la el, ci din buzunarele celor care muncesc. Dar omul fără carte – adică beneficiarul tradițional al venitului minim garantat – nu va afla niciodată acest lucru. În primul rând pentru că nu are școală (nici nu ar avea de unde, căci dascălii competenți nu rezistă prea mult în mizeria satelor vasluiene). În al doilea rând pentru că nu vede niciun motiv pe lumea asta pentru care ar munci, când banul poate veni fără muncă.

Onor politicii de succes a PSD, cea care propăvăduiește continuitatea în campaniile electorale și cerșește voturi pe unde poate (unii direct pe teren, alții filozofând pe facebook), numărul asistaților social a crescut constant în județul Vaslui și a ajuns în momentul de față să depășească 11.000. Pesediștii nu și-au făcut nicicând un scop în a informa electoratul, de la o campanie la alta, că numărul dosarelor la ajutor social a scăzut. Drept pentru care, acest lucru nu s-a întâmplat. Dar nimeni nu vorbește despre asta!

Conform datelor puse la dispoziție ziarului Est News de către Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Județeană (AJPIS) Vaslui, anul trecut, pentru plata celor 11.000 de asistați social (cei mai mulți având acest statut de ani de zile, fiind deci absolut dezinteresați să muncească), din banul contribuabililor, adică a celor care se spetesc cu munca), zburau 2,7 milioane de lei lunar (27 miliarde de lei vechi). Altfel spus, asistații social încasează anual 32,4 milioane de lei (340 de miliarde de lei vechi), respectiv 7.2 milioane de euro pe an.

Vă lăsăm pe dumneavoastră cititorii, să socotiți ce se poate face în județul Vaslui cu peste 7 milioane de euro pe an!

Paradoxurile sărăciei: copiii care iubesc școala, dar se gândesc cu groază că va începe

de Daniel MICU

Patru fratiori din satul Teișoru, comuna Pușcași, isi petrec vacanta in curtea prafuita de soarele fierbinte, singurele lor jucarii fiind o pisica puricoasa si cateva gaini blande. Cat mama isi vede de treburi, tatal trudeste pentru un ban. Parintii se gandesc cu groaza ca vine scoala si copiii nu au nici haine si nici ghiozdane pentru prima zi.

vladimir-balaceanuDin mai putin de 9 milioane de lei pe lună trăiesc cele șase suflete. Tatal e cel care aduce banii in casa, iar sotia are grija de cei patru copii: Carla – 3 ani, Lorena – 6 ani, Ionuț – 7 si Roxana – 9 ani. Banii se duc pe mancare si datorii, dar vine scoala si lipsurile sunt multe, iar casa lor are nevoie de reparatii urgente.

Vladimir Bălăceanu, tată copiilor explică: ”Trăim din alocatii, din ajutor social, dar grosul vine de la munca de zilier, pe unde apucăm. Cu scoala e mai greu un pic. Nu au haine, sunt 4 copii, e mai greu”.

Lăcrămioara, mama copiilor: ”Sunt nevoi mari. Trebuie imbracaminte, ghiozdane, caiete, tot ce trebuie la scoala. O sa fim cat pregatiti, ca trebuie sa ii dam, e spre binele lor. La jucării facem economie, acolo nu se poate după pofta inimii. Se mai joaca unul de la altul, asta este!”.

Pentru cei mici, jucarii sunt pisica si cele cateva gaini. Roxana, fata mai mare si-ar dori sa mearga intr o excursie lacopii-saraci1 munte, pentru ca acolo e racoare. Familia nu a plecat niciodata din sat. Este în clasa a treia și îi place foarte mult la școală, matematica fiind disciplina ei preferată. O ajută pe mama, face curățenie, dă de mâncare la găini. Abia așteaptă să înceapă școala, dar se întristează la gândul că nu are ghiozdan, caiete sau  pixuri.

Parintii lupta din rasputeri sa le asigure copiilor strictul necesar, iau mancare pe datorie, asa ca nu pot strange bani pentru alte nevoi.

Cu totii locuiesc in patru camarute modeste. Ar fi nevoie de reparatii capitale, pentru ca vantul sa nu se mai strecoare prin geamuri si acoperis. Deocamdată, nu-și permit așa ceva. Le-ar trebui circa 250 de milioane de lei vechi. Aăa că gândul lor este cum să strângă cei 15 milioane necesari pregătirii copiilor pentru școală și grădiniță.

Expresia sărăciei vasluiene – Mâncatul la cantina socială, ca boala ereditară

de Roxana NĂSTASĂ

La Cantina Socială din Vaslui mănâncă zilnic peste 300 de persoane. Unii sunt deja la a doua generație, sau chiar la a treia, pentru că mâncatul la cantină se transmite ca o boală ereditară, de la o generație la alta.

Oamenii aceștia n-au planuri de viitor sau speranțe că se vor bucura vreodată de mâncarea preferată gătită în propria bucătărie. Cei mai mulți n-au nici măcar casă.

Cum intri în cantină, parcă pășești deja într-o altă lume. O lume în care un cartof sau o conservă fac diferența între o zi proastă și una bună, o lume în care nu e loc de discuții filosofice, sau de discuții despre tehnologie, haine și alte minunății, ce stau pe buzele tuturor celor care n-au grijă ce mănâncă mâine sau săptămâna viitoare.

Nici măcar despre sărăcie sau neputință nu le vine unora să vorbească. Asta le e soarta și se împacă cu ea. Unii, resemnați, te lasă să-i fotografiezi și să-i întrebi ce vrei, conștienți fiind că asta nu le va schimba soarta cu nimic. Nici în bine, nici în rău. Așa că-și plâng amarul, în timp ce mai iau o gură din primul fel de mâncare. Al doilea fel îl pun în recipient și-l iau acasă pe mai târziu sau pentru ceilalți membri ai familiei. Că aici, nu-i rost de risipă!beneficiari iesind de la cantina (1)

Suntem adeseori prea ocupați ca să ne gândim la cât de multe avem și la cât de valoros e pentru unii un blid cu mâncare. Rareori conștientizăm, unii dintre noi, că suntem înconjurați de oameni care trăiesc zilnic cu hrana ce o primesc la cantină, hrană de 13 lei. Nu sunt necesare prea multe analize de piață ca să-ți dai seama că din acești bănuți nu te poți bucura de prea multe. Mai ales, când sufertașul acela de mâncare e sursă de hrană pentru mai multe guri, nu pentru una singură. Mai multe guri care cer și așteaptă.

Dar, se spune că nevoia te învață să faci față celor mai grele dintre situații și că instinctul de supraviețuire poate conduce către un final fericit. De final fericit nu mai e vorbă la Viorel Pătrașcu, unul din beneficiari. N-are casă și n-a avut vreodată. Nici familie nu are și nici speranțe la mai bine nu prea. Cu toate astea, are încă puterea să mai zâmbească.beneficiari iesind de la cantina (4)

„Doar nu e o rușine că suntem săraci. Așa suntem”, spune acesta. Vine cam de un an la cantină și e foarte bucuros de șansa asta.

„N-am casă, nici familie. Am o soră, atât. Am avut și un frate, dar a murit. Ziua mai cerșesc, iar de dormit dorm la un bătrân”. Așa ne povestește Viorel, în timp ce mănâncă cu poftă din ce au pregătit bucătăresele, mulțumind întruna: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mănânc o masă caldă, mulțumesc mult, că uite, femeile astea se trezesc de la cinci dimineața să ne facă de mâncare”. E bucuros cât se poate de ceea ce a primit azi de mâncare.

La fel de bucuros e și Relu, alt asistat. El n-are prea multe de spus despre viața sa. Doar că e mulțumit că mânâncă: „E foarte bună mâncarea și îmi place. Nu fac mofturi eu niciodată”.

Strategii amare pentru un bilet de autobuz

beneficiari iesind de la cantina (2)După câteva minute apar două fetițe cu niște sacoșe în care au recipiente pentru mâncare. Nu mănâncă la cantină, ci iau hrana acasă. Pe trei zile, că n-au putut ajunge nici luni, nici marți la cantină. Aflăm apoi că e un obicei să vină copiii să ia mâncarea.

Majoritatea sunt din suburbia Rediu. Părinții îi trimit pe copii, ca să nu fie nevoiți să plătească bilet la autobuz. Taxatoarele sunt mai indulgente cu cei mici. Asta am aflat-o de la un băiețel, de 12 ani, ce abia putea să care sacoșele: „Am luat eu mâncarea. Așa fac mai tot timpul. Că eu nu plătesc la autobuz. Mama și tata trebuie să plătească dacă merg”.
Cu sacoșe și cu sufertașe îi vezi mai pe toți la orele amiezii la Cantina Socială, situată în Crucea Gării. Nu fac mofturi. Primesc ce li se dă. Ieri au primit brânză cu smântână și mămăligă, iahnie de fasole boabe cu cârnați și struguri, la desert. La ieșire, printre blocuri, unii cu pâinea în mână, alții cu sacoșe, își fac cruce pentru masa primită și-și văd mai departe de traiul de zi cu zi.

Doamna Rodica și plăcintele ei fantastice

cantina bucatareasa Rodica PrisecaruRodica Prisecaru este bucătăreasa șefă a Cantinei Sociale, omul care intră în fiecare zi în contact cu problemele acestor oameni. Le cunoaște suferința, dar știe și că mulți dintre ei s-au resemnat și nu mai fac eforturi să se desprindă de starea în care se află, determinându-și și copiii să le urmeze exemplul.
“De o masă la Cantina socială beneficiază, teoretic, oricare dintre beneficiarii legii venitului minim garantat. Cei care doresc nu trebuie decât să facă o cerere scrisă la primărie și să se supună unei anchete sociale. În acest moment, cantina are un număr de 244 de asistați, plus 92 de persoane din centrele medico-sociale. Din aceștia, 46 primesc mâncarea la domiciliu pentru că nu se pot deplasa. Zilnic, șoferul și cu o fată de la noi le-o livrează”, ne-a declarat acesta.

Doamna Rodica e cea iubită de toți cei pentru care gătește cu drag zilnic. Muncește de șapte ani la cantină și are grijă de asistați ca de niște rude, încercând, pe cât posibil, alături de celelalte bucătărese, să facă mâncăruri cât mai diversificate. Fără doar și poate, copii sunt cei mai încântați de desert. Le pregătește plăcintă, gogoși, prăjituri și ce știe să facă mai bine, dar e limitată, firește, de bani.

„Pregătim zilnic 350 de porții de mâncare. Acuși, că vine frigul vom face mai mult, și pentru cei ai străzii. Iarna și ei primesc o masă caldă la prânz. Pregătim ciorbe, felul doi și desert. La desert facem prăjituri, plăcintă, gogoși sau dăm biscuiți, eugenii, ciocolată sau fructe. Depinde de zi. Oricum, ei primesc cu bucurie ce li se dă. Masa se servește de la 11.30 zilnic până la ora 15, când se închide unitatea. Sâmbăta, le dăm hrană rece precum salam, carne tocată, cârnați, pui, iar duminica e înschis”, ne explică doamna Rodica.cantina meniu
La cantină nu vin numai cei foarte săraci. Vin și cei bătrâni, uitați de copii și de rude, care nu-și pot găti singuri. Dau 30% din venit și se bucură de bucatele pregătite de bucătăresele cantinei sociale.
Despre cei care vin la cantină, doamna Rodica se rezumă la câteva cuvinte: „Îi cunosc pe toți. Sunt săraci, sunt familii cu copii mulți, fără loc de muncă, fără carte și nu-i angajează nimeni, dar și bătrâni care mai au până la pensionare câțiva ani”. Despre faptul că mulți se complac în această stare și nu mai speră la o altă soartă, nu a comentat nimic: e treaba lor.
În orice caz, fără masa de la cantină, cei mai mulți spun că nu s-ar decurca. De altfel, toți sunt în această situație, numai că unii o recunosc și o declară, alții nu. Până la urmă, adevărul este că mâncatul la cantina socială este esențial, poate chiar și vital pentru unii. Cu puțină bunăvoință și generozitate din partea unor oameni de bine, beneficiarii de asistență socială ar fi și mai bine hrăniți. Până la urmă, în situația lor, orice pâine, cartof sau conservă în plus poate face diferența între o zi mai bună și una rea. Sau între un micuț sătul și unul care merge la grădiniță sau la școală cu burta goală visând măcar la o zeamă caldă în care plutesc câteva bucăți de cartof și de morcov.

Țigănie în centrul Bârladului

de Simona MIHĂILĂ

În imediata vecinătate a pieței centrale a orașului există un perimetru comercial rupt parcă din cea mai oribilă periferie. Chioșcurile, tarabele, tonetele se întrec în urâțenie, majoritatea fiind, de fapt niște improvizații din diverse resturi de materiale de construcție, și acelea sparte și peticite.

chioscuri_daniel_andreiPiața “Sf. Ilie” din Bârlad și zonele cu care se învecinează nu sunt nici pe departe unele dintre cele mai civilizate din țară, însă diferența dintre felul cum arată acum și cum arătau în urmă cu 15 – 20 de ani este uriașă. Într-un singur loc timpul pare să fi încremenit, iar acesta este perimetrul din laterala nordică a Halei Centrale, o zonă unde mai mulți comercianți vând tot felul de lucruri. Nimic rău în faptul că-și câștigă pâinea într-un mod cinstit; de altfel, nu despre ei este vorba în demersul nostru jurnalistic, căci ei sunt doar chiriași. Deranjantă este mizeria, țigănia existente aici, căci sfidează și bunul-simț, și spiritul civic.
chioscuri_piata_daniel_andrei2Zona pare decupată din talciocul orașului, despre care am scris, în urmă cu doar câteva luni, că este expresia mizeriei sub toate formele sale. Și aici, și acolo, aceeași priveliște dezolantă. Tarabe rudimentare, coșcovite, tonete ruginite, chioșcuri ordinare, din tablă zincată sau din îmbinări de placaj ori alte materiale de construcție (căpătate de pe la alții, cel mai probabil), peticite cu folii de celofan, cu linoleum, cu mușama. O îngrămădire jalnică de diverse tipuri de construcții, care mai de care mai sărăcăcioase, mai zdrențuite, mai oribile.
Dacă mărfurile expuse n-ar avea etichetă, oricine ar putea crede că a nimerit în cea mai jegoasă piață de vechituri pe care ne-o putem închipui.
Perimetrul cu pricina face notă discordantă cu tot ce-l înconjoară. Spațiile comerciale din vecinătate, indiferent de numele celor care le patronează, mai salvează onoarea zonei. E evident că cei care le dețin s-au străduit, după puterile lor, să le dea un aspect modern și civilizat. Din păcate, spiritul lor gospodăresc nu pare să-l fi contaminat și pe proprietarul țigăniei mai sus descrise.

Patronul recunoaște: “E rușinos”

chioscuri_piata_daniel_andrei5Având în vedere că municipalitatea locală patronează un perimetru identic ca aspect – talciocul din zona de sud a orașului – am fost tentați să arătăm cu degetul spre edili și să-i acuzăm de neglijență și nepăsare. Căci dacă, în cazul talciocului există oareșice circumstanțe atentuante (fiind situat, hăt, către periferia orașului) nu la fel se pune problema în cazul de față.
Conform informațiilor obținute de la Primăria Bârlad, terenul care găzduiește rușinea de lângă Hala Centrală este proprietatea unei firme private.
“Nu Primăria Bârlad este deținătoarea acelui loc, ci SC Compactus Grims SRL Bârlad. Dumnealor au în intenție să modernizeze perimetrul acela, li s-a aprobat proiectul și li s-a eliberat și autorizație de construcție încă de anul trecut. Din câte știu, autorizația expiră luna asta. Mai multe amănunte nu am”, a declarat, pentru Est News, Sorin Gliga, arhitectul-șef al Primăriei Bârlad.
cioscuri_daniel_andrei_piataChiar și în această situație, în care nu primăria este proprietar al terenului, este de neînțeles cum, în calitatea sa de responsabil cu gospodărirea orașului, tolerează o asemenea priveliște. E bine știut că municipalitatea are competența legală de a elabora regulamente privind aspectul exterior al construcțiilor, disciplina în construcții etc.
Arhitectul-șef susține că au fost luate măsuri în această direcție: “Firmei i s-au făcut înștiințări, a fost informată asupra obligațiilor pe care le are. Este motivul pentru care am și construit acel paravan de-a lungul culoarului cu tarabe, tot pentru a masca, atât cât se poate, mizeria de acolo”.
Contactat de către reporterul Est News, Daniel Andrei, reprezentantul SC Compactus Grims SRL Bârlad, a admis că zona cu pricina nu-i dă motive de mândrie: “Sunt de acord că arată jalnic. Avem în intenție să modernizăm acest perimetru, subiect pe care l-am discutat împreună cu cei care au închiriat acolo. Au fost de acord să facă ei chioșcurile după un plan făcut de un arhitect. Acum oamenii dau din colț în colț, nu mai vor să plătească ei. Personal, nu agreez ideea de chioșcuri, ci o clădire nouă. Dacă nu vor lua o decizie, o să depunem documentație pentru o clădire nouă, pe care să o compartimentăm”.

Săraci, dar construim biserici! (FOTOREPORTAJ)

Răzvan CĂLIN

În timp ce toată lumea se plânge de sărăcia acestor meleaguri, bisericile noi răsar la Bârlad ca ciupercile după ploaie.

Nu știm cum se facă că deși suntem catalogați drept cea mai săracă zonă din țară, totuși Bârladul e înțesat de biserici. Ba chiar la un moment dat, orașul rulmenților era socotit drept urbea cu cele mai multe lăcașuri de cult din țară, raportat la numărul de locuitori, având nu mai puțin de 15 biserici.

Între timp cred că am pierdut trofeul, însă cu siguranță ne menținem printre orașele fruntașe la capitolul construiri biserici. Nici nu se putea să fie altfel mai ales că trend-ul la nivel național este acesta: sărăcie, mare sărăcie, dar construim biserici într-un ritm amețitor. La un moment dat s-a făcut chiar o statistică care spune că în România se construiesc câte 10 biserici pe lună. Și uite așa am ajuns ca în țara noastră să avem de cinci ori mai multe biserici decât școli. Crede și nu cerceta, e mai valabil ca oricând!

Revenind la urbea Bârladului, trebuie spus că până și administrația locală se implică foarte activ în a pune umărul la ridicarea unor astfel de lăcașuri de cult, alocând sume importante de la bugetul local. Acum, nu spune nimeni că trebuie neglijat total și acest aspect din viața unei urbe. Însă, când vezi că spitalul se zbate de la o lună la alta să supraviețuiască, unele școlile funcționează în condiții precare, străzile arată ca după bombardament, iar biserici nou-nouțe încep să răsară ca ciupercile după ploaie, începi să te întrebi cam care ar fi prioritățile? Biserici sau străzi decente, spitale dotate corespunzător sau biserici, iar exemplele ar putea continua la nesfârșit. Vă prezentăm mai jos o fărâmă din această sarabandă febrilă a construirii de biserici într-o zonă socotită a fi polul sărăciei din România.

Pentru o bucată de pâine, bârlădenii amanetează tot ce au în casă

de Ionuț PREDA

În timp ce unii bârlădeni își amanetează verighetele, alții duc la amanet până și aspiratorul, perna electrică sau placa de păr. Casele de amanet au ajuns pentru mulți singura salvare atunci când nu mai au ce pune pe masă. În timp ce zeci de afaceri dau faliment, casele de amanet înfloresc de pe o zi pe alta.

În timp ce criza a aruncat în hăul disperării zeci și zeci de patroni care s-au văzut nevoiți să tragă obloanele și să pună lacătele pe ușă, există un sector care, nu doar că ține piept cu brio acestori vremuri aspre, dar chiar înflorește. Este vorba de casele de amanet, care, cel puțin la Bârlad, s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie.
Pe fondul sărăciei accentuate, oamenii aleg tot mai des această cale de a face rost de bani. În schimbul unui obiect, primesc pe loc o sumă frumușică de bani pe care se obligă să o returneze (contra unui comision de 0,03%, de regulă) în termen de până la 90 de zile, timp în care nimeni nu-i hărțuiește cu telefoane, nimeni nu-i amenință că le confiscă lucruri din casă sau chiar că ar putea pierde casa. Iar dacă la expirarea termenului nu pot returna suma, obiectul amanetat rămâne în posesia casei de amanet.

Casele de amanet – investiție sigura

La o primă vedere, ar părea că cel care are de câștigat din această înțelegere e omul necăjit. Falsa impresie e dată și de ideea că ia o sumă de bani și nu se mai întoarce. Însă viteza amețitoare cu care se înmulțesc casele de amanet spune cu totul altceva.
Pentru că nimeni nu ar investi atâta timp, energie și bani pentru a deschide o afacere care nu aduce câștig. Deschiderea unei case de amanet este un proces anevoios, în care proprietarul trebuie să dispună de multă răbdare, să fie pregătit pentru luni întregi de alergătură pentru o sumedenie de autorizații, avize, semnături. Apoi, cu dosarul strufos la subraț bate drumul tocmai la București, pentru a fi luat în evidența Băncii Naționale a României.
În plus, cel care se visează patron de casă de amanet trebuie să scoată de la teșcherea o sumă generoasă de bani. Un calcul aproximativ arată că e vorba de 5.250 lei numai pentru întocmirea actelor, la care se adaugă minimum 1.700 lei pentru un seif (prețul crește funcție de mărimea acestuia), și încă circa 3.000 de lei pentru un sistem de alarmare și supraveghere. Acestea sunt doar câteva din strictul necesar, fără a mai pune in calcul celelalte nevoi și fără a mai pune la socoteală rezerva de bani de care trebuie să dispună atunci când deschide ușile casei de amanet.

Au ajuns să-și vândă verigheta de pe deget

În ciuda investiției uriașe, niciun asemenea patron nu a ajuns de plâns, ei fiind singurii cărora sărăcia le-a rotunjit buzunarele. Afacerea are șanse să meargă ca unsă, în așa fel încât costurile sunt amortizate într-o perioadă de timp relativ mică.
Clientelă este din belșug, căci disperarea îi împinge pe oameni spre gesturi extreme. Portofelele goale, neajunsurile, ratele la bănci și uneori chiar și lipsa unui colț de pâine sunt motive suficiente pentru ca unii să-și amaneteze agoniseala de o viață pe mai nimic.
Printre obiectele cel mai des amanetate sunt bijuteriile din aur. Proprietarul unei case de amanet ne-a mărturisit că nu puține au fost cazurile în care omul și-a scos până și verigheta de pe deget pentru a o lăsa gaj.
„Am avut cupluri care au adus ambele verighete și nu s-au mai întors după ele. Unii își amanetează lanțurile, alții inele, brățări, cercei. Am primit și bijuterii mai noi, dar și bijuterii de familie. Pe noi nu ne interesează valoarea lor sentimentală, prețul este același indiferent de vechime, de model sau de la cine este moștenită. Sunt unii care pleacă și cu lacrimi în ochi de aici, în momentul în care lasă un obiect drag. Suntem și noi oameni, ne pare rău, dar nu avem ce face. Nu îi aducem aici cu forța”, povestește patronul.

Cu aspiratorul, bormașina și placa de păr la amanet

Anumite case de amanet primesc și alte bunuri în afară de aur, cum ar fi: electrocasnice, electronice, laptopuri, telefoane mobile, chiar și scutere și mașini. Dacă în cazul bijuteriilor, nu prea are importanță gradul de uzură și starea lor (în sensul că sunt acceptate, de exemplu, lanțuri rupte, inele turtite, pietre lipsa etc.), când vine vorba de celelate obiecte, e obligatoriu să fie în perfectă stare de funcționare.
„Unii iși aduc până și aspiratorul din casă, alții vin și cu scutere sau mașini. Le primim fără probleme, cu condiția să nu fie stricate”, ne-a spus proprietarul unei alte case de amanet.
Drama este că sunt extrem de multe persoane care nu se mai întorc după bunurile lăsate gaj. Deși, la început, mulți sunt convinși că vor face rost de bani pentru a-i returna, nu toți reușesc. Mai grav, unii renunță chiar și după ce au plătit comisionul aferent perioadei de împrumut. În această situație pierd și obiectul amanetat, dar și o sumă de bani.
Păcăleala este cu atât mai mare cu cât întotdeauna obiectele sunt subevaluate, așa încât suma care-i intră omului în buzunar este mult prea mică în comparație cu valoarea reală a bunului amanetat.
Dar, proprietarul centrului de amanet nu se plânge nici atunci, convenindu-i de minune și varianta de a deveni noul posesor al obiectului abandonat: „Atunci când omul vine să amaneteze un inel, de exemplu, se scade din valoare tot ce inseamnă elementele care nu sunt din metal prețios, adică pietricelele, dacă acestea nu sunt prețioase. Dacă nu se mai întoarce după bijuterie, o scoatem la vanzare, încluzând în preț, însă, și acele pietre. Ăsta-i negoțul!”

Pâine cu gust de tinichea – Talciocul bârlădean, zdreanța orașului

de Simona MIHĂILĂ

Talciocul de la Bârlad este expresia mizeriei sub toate formele sale. Comercianții de aici își câștigă pâinea vânzând lucruri pe care alții le-au aruncat la gunoi. Le repară, le vopsesc, le lustruiesc și le înșiră pe tarabă în speranța că cineva, vreodată, va avea nevoie și va cumpăra.
Este tipul de activitate specific oricărei piețe de vechituri, nimic de zis. Însă condițiile în care se desfășoară seamănă suspect de mult cu rețeta unei condamnări la moarte lentă.
În urmă cu câțiva ani, talciocul a fost smuls de lângă Piața Sf. Ilie și aruncat de autorități, în mod strategic, după cum se va vedea, într-un colț de oraș. Undeva între Unitatea militară și fosta fabrică de vată, într-un loc pe unde mai nimeni nu trece niciodată.
Puțini dintre bârlădenii care vizitau talciocul i-au urmat pe negustorii de vechituri în acest capăt de oraș. Să plătești bilet de autobuz ca să traversezi urbea și, pe deasupra, să mai mergi o bucată de drum pe jos până în noua locație a talciocului, nu se face.
Comercianții din talcioc au fost înghițiți de spirala unui hău, tot mai adânc de la o zi la alta. Rămași fără clienți, izolați de lume și lipsiți complet de șansa de a mai pune vreodată ban pe ban, puțini sunt cei care au rezistat.
Talciocul bârlădean, care forfotea altădată de viață, este acum o priveliște dezolantă. Tarabele peticite, ruginite, acoperite cu pături, bucăți de plastic sau de linoleum – și acelea sparte și peticit; mese coșcovite, chioșcuri cu nailon în loc de sticlă la ferestre; tonete învelite cu mușama. Aleile sunt sparte, buruieni și gunoaie la tot pasul, iar câinii maidanezi care nu stau tolăniți printre tarabe, se împleticesc printre picioarele clienților.
Din noianul acesta de zdrențe, ce poartă numele de talcioc, se ridică poveștile triste ale unor oameni care, după o viață de muncă și de chin, culeg exact ce au votat.

Chiloți “noi-nouți” printre borcane cu bulion

talcioc_barlad2Cornelia s-a privatizat de foarte mulți ani. Cariera ei de “patroancă” a avut suișuri și coborâșuri nenumărate, dar le-a făcut față cu brio. Acum, când criza s-a mai potolit, ea este tot la datorie. Pe taraba ei stau înșiruite diverse mărfuri pe care ni le prezintă cu mândrie, mai ales că nu are de vânzare doar vechituri, ci și lucruri noi.
Chiloții (“noi-nouți cu etichetă”, după cum a ținut să ne precizeze) stau expuși printre borcane cu bulion, compot, bigudiuri și CD-uri cu manele. Are și niște tricouri, dar nu le mai scoate din “țiplă” ca să le expună pe umerașele agățate de “tavanul” tarabei. Odată, câteva picăruri de ploaie s-au prelins prin crăpături și i-au murdărit marfa.

Ca la Paris

Marin, un alt comerciant din talcioc, ne explică: “Asta-i munca noastră. Vindem vechituri. De când lumea și pământul sunt piețe de vechituri. Și la Paris este una”.
talcioc_barlad18Cu gândul la piața de vechituri din Paris, Marin vine zilnic în talcioc “cu de toate”. Pe taraba lui găsești ce vrei: un cuțit de la o mașină de tocat; niște lanțuri de bicicletă uzate; un lacăt cu o cheie ruginită în el; niște capace de borcan; o cutie de tablă; niște spițe de bicicletă; o sonerie de bicicletă cu smalțul sărit; niște titireze; un buton de veioză, niște piulițe, șuruburi, cuie ruginite; câteva pânze de bomfaier (ruginite și alea); un mâner de mașină de tocat; garnituri de cauciuc și multe altele.
Are stoc serios de marfă, căci Marin e vânzător cu vechime în talcioc. La picioarele tarabei stau aliniate arcuri de pat, un cric, o ușă metalică pentru sobă de teracotă.
Trec săptămâni întregi până să vândă ceva, dar Marin speră că autoritățile se vor îndura și de ei până la urmă: “Sunt vremuri grele. E nevoie de noi, pentru că nu toată lumea își permite să cumpere lucruri noi din magazine. Când se strică ceva, omul dă repede o fugă în talcioc sa caute piesa. Mai ales că la noi găsesti și lucruri care nu se mai fabrică acum”.

Moș Costică ascute cuțite cu polizorul lui personal

La o altă tarabă vinde un moșuleț fără dinți, gârbovit, care tușește mult. E îmbrăcat cu o haină de piele crăpată, cu centură cu cataramă lată. Îl cheamă Costică.
Pe tarabă are pietre abrazive, o cutie din lemn pătată de unsoare, niște roți zimțate. Într-un colț, un mănunchi de arcuri de pat ruginite. talcioc_barlad7Alături o menghină, un șubler, camere de bicicletă, securi, un topor, niște ciocane și o coasă.
Moș Costică ne prezintă marfa: “Asta-i pentru dijghiocat păpușoi. Fără ea faci beșici în palmă. La mine costă doi lei. Eu am luat-o cu un leu, dar dar eu i-am ascuțit dinții la polizoru’ meu personal. Care merge la curent. Ăla nu trebuie plătit? Ia, zi-i! Nu costă bani și ăla?”.
Tot la polizoru’ lui personal a ascuțit și mormanul de foarfece care stau căscate într-o cutie de tablă (ruginită, bineînțeles). Printre ele și forfecuțe pentru manechiură.
“Aista-i pentru cucoane. Un leu. Nica toată. Îl ai o viață!”, argumentează moșul.
Mai are la vânzare niște hamuri pentru cai, o spirală de fier (nu știe exact la ce folosește dar e “pentru ce-i trebuie omului”), balamale, sfoară, funii, un zăvor, andrele.
“Andrelele nu prea merg. N-am mai vândut o pereche de vreo trei ani. Nici acușorul, nici degetarele. S-au cuconit muierile. Își iau numai de-a gata tot”, comentează bătrânul. S-a hotărât să le vândă “la ofertă”: două perechi de andrele, un set de ace, niște agrafe, croșetă, degetar, papiote de ață, o cutie cu bolduri și o cretă de croitorie tocită circular. Totul la 10 lei.

Mândrie de “irebist”

Petrică a fost muncitor la Rulmenți Bârlad. Zice că-i puternic ca un taur, sănătos tun, vrea să muncească, dar n-are nimeni nevoie de talcioc_barlad5experiența lui. A lucrat la IRB, dar a fost disponibilizat acum câțiva ani. De atunci, a bătut din ușă în ușă. Nimeni nu vrea să-l angajeze. I-a plăcut să meșterească de mic copil și se pricepe la multe. În tinerețe a vrut să se facă milițian că mirosea hoții mai ceva ca un câine polițist, dar pasiunea pentru “șurubărit” a fost mai puternică, drept pentru care s-a angajat la fabrica de rulmenți. A fost foarte apreciat, dar ghinionul a venit la câțiva ani de la Revoluție. S-a trezit fără loc de muncă și cu trei copii la școală. A început să vândă vechituri din pură întâmplare:
“Eram șomer, dar aveam în casă sculele pământului. Toți vecinii care aveau nevoie de ceva, la mine veneau. Când am început să stăm prost cu banii am început să vând din scule. Azi una, mâine alta… Odată am avut și eu nevoie. Ce crezi c-am făcut? M-am împrumutat. Eu!!!”.
Și așa domnul Petrică s-a ambiționat și și-a spus că niciodată nu o să mai pățească rușinea asta. S-a dus la țară, la părinți, unde a cumpărat de la unul și de la altul tot felul de scule. Mai târziu, iar a fost nevoit să le vândă. Și uite-așa a descoperit el că negoțul ăsta merge: “Am venit aici în talcioc și am ocupat o tarabă. Mergea treaba ca unsă. Cui nu i se strică ceva în casă? Când eram lângă piață le era tuturor la îndemână. Făcea omul piața, dădea și o fugă în talcioc. Câștiga și el, și noi. După ce ne-au adus aici, la capăt de oraș s-a terminat lumea pentru noi. Noroc că am pensie, că altfel, aș muri de foame. Pe mâna aleșilor noștri”.
Domnul Petrică spune că a fi comerciant de “fierăraie” la talcioc, nu e simplu: “Eu miros bucata de fier. Știu când mai poate fi folosită și când trebuie aruncată. Nimic nu se aruncă. Rugina se curăță. Obiectul se repară și merge folosit mai departe. Uite cercul asta: are o mulțime de întrebuințări. Poți pune și chei pe el, poți să faci o legătură adică să unești un lucru cu altul. Tre’ să-ți meargă mintea”.

Artă și rugină

talcioc_barlad8Pe vecinul de tarabă a lui Petrică îl cheamă Mitică și prin vene îi curge “zeamă de rulment”.
Spune că trebuie să ai un fin spirit de observație ca să vinzi vechituri: “Noi nu vindem niște lucruri și atât. Le dăm suflet. Lumea le aruncă, dar noi le recuperăm, le ștergem, le dăm luciu, acolo unde se poate, dăm cu ulei, cu alifie, le ascuțim. Vă spun eu: avem marfă mai bună decât aia din magazin. La noi ajung lucruri făcute în vremurile când se făcea treabă temeinică. Nu prostii de alea pe care le arunci la gunoi. Material didactic. De unică folosință. Chinezării. Noi avem marfă adevărată”.

Sute de copii înfometați în județul european Vaslui

Statistica privind copiii diagnosticați cu malnutriție proteino-calorică, din județul Vaslui, este una sumbră. În evidențele medicilor de familie, sunt peste 200 de copii care suferă de malnutriție pentru că sunt hrăniți necorespunzător, principalele cauze fiind sărăcia și ignoranța părinților.
Sărăcia lucie își pune amprenta pe sute de copii din județ, mai ales din mediul rural, care din cauză că părinții nu au ce să le dea de mâncare, se îmbolnăvesc. De pe masa zilnică lipsesc alimente esențiale precum peștele, carnea, ouăle sau brânza, fapt pentru care micuții au de suferit.
În evidențele Direcției de Sănătate Publică (DSP) Vaslui sunt 204 copii cu vârste sub trei ani, diagnosticați cu malnutriție proteino-calorică, dintre care 47 sunt din mediul urban și 157 din mediul rural. Din cei 204, câți se află în evidențele DSP Vaslui, mai mult de jumătate, mai exact 130 de copii, sunt bolnavi noi, diagnosticați în 2014, înregistrându-se, din păcate, și un deces. Față de anul 2013, în 2014, numărul cazurilor de copii malnutriți a crescut, însă nu considerabil, fiind doar cu două cazuri mai multe.
„Ponderea cea mai mare a cazurilor de malnutriție proteino-calorică luate în evidență în anul 2014 se înregistrează în mediul rural, fapt ce poate fi asociat cu un nivel de trai mai scăzut, cu o alimentație necorespunzătoare cantitativ și calitativ. De asemenea, nutriția din timpul sarcinii și din viața postnatală are efecte pe termen lung. Concret, starea de nutriție a mamei înainte de concepție influențează fertilitatea, precum și dezvoltarea ulterioară a copilului” a declarat, purtător de cuvânt al DSP Vaslui, Mihaela Topliceanu.
Copiii care suferă de malnutriție pot avea o dezvoltare neurologică întârziată, tulburări de memorie și sunt expuși unui număr mare de boli. (Roxana NĂSTASĂ)

Mândria celor care conduc județul de 25 de ani – Civilizație în pași de melc

Județul Vaslui este al patrulea cel mai sărac județ din România.

Județul Vaslui se numără printre cele mai sărace patru județe din țară, iar datele Direcției Județene de Statistică (DJS) referitoare la pașii pe care județul nostru i-a făcut sub mâna „destoinică” a celor care îl cârmuiesc de 25 de ani, nu fac decât să întărească faptul că merităm cu prisosință acest loc codaș.

Între cele două recensăminte – 2002 și 2011 s-au făcut câțiva pași în privința condițiilor de trai, dacă ne raportăm la numărul locuințelor racordate la rețeaua de energie electrică și la modul de încălzire a acestora”, a declarat Sorin Chelaru, purtătorul de cuvânt al DJS Vaslui.

În anul 2002, aveau curent electric 149.414 locuințe din județ, nouă ani mai târziu numărul lor abia a ajuns la 169.938. Altfel spus, o creștere de la 90,9 % la 97,3% din totalul locuințelor. Adică o nimica toată. Locuințe fără curent electric existau până acum doi ani, nu doar în mediul rural, ci și în orașe. Cele mai multe, culmea, în Bârlad – 200, urmate de Vaslui cu 77, Negrești cu 72 și Huși cu 71 de locuințe.

Cel mai spectaculos salt către civilizație s-a făcut în direcția montării centralelor termice individuale, însă meritul nu este nicidecum al aleșilor noștri, ci al bieților oameni care și-au rupt de la gură ca să nu mai tremure de frig.

Din cauza prăbușirii sistemului de termoficare, s-a constatat, pe baza declarațiilor populației, că în 2011, în județ erau doar 2.613 locuințe care beneficiau de servicii de termoficare (1.300 în Vaslui, 1.000 la Bârlad și 270 la Huși), față de 30.200 câte figurau în datele statistice în 2002”, a mai spus Sorin Chelaru.

De la 4.012 locuințe în 2002, s-a ajuns la un număr de 37.314 locuințe dotate cu centrale termice. O creștere se constată și în cazul locuințelor care sunt încălzite cu sobe pe gaz. Dacă, în 2009, în județul Vaslui, erau 1.829 locuințe ce foloseau ca surse de încălzire sobe pe gaz, în 2011, numărul a crescut de aproape patru ori.

Sobele pe lemne sunt cele mai răspândite în mediul rural. În cazul acesta, recensământul din 2011 a constatat o scădere a numărului acestora. În 2009 figurau 119.457 locuințe încălzite cu sobe pe lemne, iar în 2011 erau cu 257 mai puține, adică 119.200. (Mihaela NICULESCU)

Vaslui, tărâmul celor fără vise

Cel puțin un sfert din locuitorii fiecărei comune din județul Vaslui trăiesc la limita sărăciei. În comune precum Băcești, Dumești, Berezeni și Dragomirești, oamenii se împart două categorii: săraci și la limita sărăciei. Comunele Băcești și Dumești dețin recordul la numărul de familii din mediul rural care își petrec nopțile la lumina lumânării. Pentru locuitorii acestora, viitorul va fi la fel ca prezentul: multe ajutoare de la stat și nici o șansă reală de a-și construi o viață mai bună. În Dumești locuiesc 3.633 persoane, din care 2.023 sunt capabile să lucreze. 434 au statut de șomer și asistat social, 344 sunt bătrâni cu pensii sub 400 de lei, 90 de persoane sunt invalide, iar 120 de familii nu au curent electric.

Bogdan RUSU

Potrivit articolului 47 din Constituția României, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și protecție socială ca să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, însă legea fundamentală este însă eludată continuu, de 24 de ani. În cazul județului Vaslui, sărăcia este o adevărată regină. Și asta nu este ficțiune, dat fiind faptul că trăim într-un județ în care dintr-un total de 375.151 de persoane (incluși fiind aici și minorii și studenții), 77.643 sunt beneficiari eligibili de pomeni alimentare împărțite prin Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate.

Județul Vaslui se poate lăuda cu faptul că are 10 șomeri la fiecare 100 de oameni apți de muncă; se poate mândri cu cei 29.709 beneficiari ai venitului minim garantat (câteva sute de lei lunar), cu aproximativ 3.000 de șomeri în plată. Dar și cu cei 34.220 de bătrâni care trăiesc din pensii mai mici de 400 de lei, adică din suma de 13 lei zilnic, în care se includ toate cheltuielile. Nu-i mai includem aici și pe cei cu pensii între 400 și 800 de lei, al căror trai este tot un calvar. Fenomenul sărăciei se poate observa cel mai bine, prin studierea datelor întocmite de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vaslui, privind situația persoanelor luate în evidență. Pentru a beneficia de venitul minim garantat prin Legea 416/2001, locuitorii de la sate sunt nevoiți să obțină o serie de documente de la AJOFM și să fie incluși în baza de date a instituției, ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Astfel, aceștia apar în centralizatoarele AJOF ca șomeri neindemnizați. La începutul lunii curente, într-o statistică a instituției apar o serie de comune cu un număr record de șomeri, egal cu șomerii din zonele urbane ale județului.

De exemplu, în comuna Dumești, unde locuiește o populație de 3.633 de persoane, 2.023 de persoane sunt capabile să lucreze și 434 au statut de șomer și asistat social. Asistaților, care trăiesc ca vai de ei li se adaugă cei 344 de bătrâni cu pensii sub 400 de lei și 90 de persoane cu invalidiate. Asta înseamnă că aproape o treime din comună subzistă. Mai mult, 120 de familii trăiesc în întuneric, deoarece nu au posibilitatea de a se conecta la rețeaua electrică. Dacă îi mai adăugăm pe cei cu vârsta de sub 18 ani și pe cei care nu au pensie, se conturează un tablou care nu are nimic de-a face cu viața idilică a țăranilor ce apar în filme sau în tablourile de epocă.

Mulți care discută despre problemele oamenilor de la sat, au tendința de a gândi că țăranii nu plătesc pentru alimente și nici utilitățile. Afirmația aceasta este falsă, din moment ce lucrările pentru a cultiva un singur hectar de teren cu porumb costă peste 800 de lei (fără ierbicidat, prășit, cules și transportat acasă), în situația în care un kilogram de boabe de porumb se vinde cu 0.4 – 0,6 lei. Nici utilitățile nu sunt ieftine la sat: o căruță cu un metru cub de lemne de foc costă între 200 și 300 sute de lei, iar energia electrică este la fel de scumpă ca la oraș.

saracie2În comuna Dragomirești trăiesc 2.561 de oameni cu vârsta între 18 și 62 de ani (populație activă), din care 460 sunt menționați ca șomeri indemnizați și neindeminzați (asistați social în baza Legii 416/2001). Tot în Dragomirești sunt 491 de pensionari cu pensii sub 400 de lei și 100 de persoane cu handicap și 48 de locuințe neelectrificate. Asta la o populație de 5.033 de locuitori. Cum la nivelul unei comune, șomerii indemnizați pot fi numărați pe degete, restul persoanelor cuprinse în statistici sunt oameni cu grave probleme financiare, care “ciupesc” câte un ban din fondurile sociale. La Berezeni trăiesc 5.106 persoane, iar situația celor cu venitul minim garantat este asemănătoare: la 2.741 de locuitori apți de muncă, 428 sunt menționați ca șomeri. De asemenea, 557 au pensii sub 400 de lei, iar 119 sunt persoane cu handicap.

Pentru a înțelege fenomenul “șomajului” sau mai bine spus al nivelului de trai în mediul rural, statisticile pe această zonă trebuie comparate cu cele făcute la nivel urban. Municipiul Huși, în care trăiesc 19.993 de persoane cu vârsta în intervalul 18-62 de ani, doar 484 sunt șomeri (atât indemnizați, cât și beneficiari ai venitului minim garantat), cam tot atât de mulți șomeri ca în comuna Băcești, unde, în prezent, locuiesc 497 de șomeri. În orașul Murgeni (4157 de potențiali salariați) sunt 253 de șomeri, iar în orașul Negrești (6.316) 357 de șomeri. Până aici, s-au luat în calcul doar adulții, însă problema sărăciei este și mai gravă, căci de cei care primesc sprijin financiar depind copiii.

La polul opus al statisticii, cel mai bine este poziționată comuna Viișoara, unde sunt doar șase șomeri la un număr de 918 locuitori ce pot fi sau deja sunt încadrați în muncă.

Comuna Băcești, un caz mai special

La ultima rectificare de buget făcută de consilierii județeni, aceștia au alocat Consiliului Local Băcești suma de 463.000 de lei pentru echilibrarea bugetului local pe anul 2015 și sume mai mari pentru anii următori, până în 2018. Suma aceasta este dublă față de ceea ce au primit 80% din restul unităților adminstrativ-teritoriale rurale din județ. Aparent, această comună este din toate punctele de vedere polul sărăciei. Făcând abstracție de cauzele care au făcut ca sute de oameni din această comună să apeleze la ajutorul statului, se poate afirma că Băceștiul este un aspirator de fonduri sociale de ani de zile. De exemplu, în anul 2012, în comuna Băcești locuiau un total de 4.454 de persoane. În același an, prin Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate, care vizează acordarea de alimente oamenilor foarte săraci, în Băcești au fost ajutate cu diferite produse 1.594 de persoane, aproape jumătate din săteni, din care 1.132 beneficiau de venitul minim garantat. În același timp, la nivelul comunei erau 349 de pensionari cu pensii sub 400 de lei și doar 11 șomeri indemnizați. De asemenea, tot la Băcești erau înregistrate 102 persoane cu handicap. Comuna Băcești deține locul de frunte și la numărul de locuințe (din mediul rural) neelectrificate, respectiv 121. Singura mare diferență dintre comuna Băcești și ale comune din județ a fost și este numărul impresionant de persoane cu venitul minim garantat. Culmea este că deși sunt săraci lipiți, cei din Băcești sunt campioni în ceea ce privește abandonul școlar. Cu alte cuvinte, se pare că acele cornulețe cu laptele date elevilor nu sunt foarte atractive. Neinstruiți, cu alte principii de viață părinții și-au îndeamnat copiii să renunțe la șacoală încă din primii ani. Astfel s-a ajuns în situația ca din cei 370 de copii înscriși în școlile primare din comuna Băcești în anul școlar 2012-2013, să renunțe 87, adică 23,51%.

Riscul de sărăcie, redus prin educație

Parlamentarul social-democrat Toader Dima susține că sărăcia accentuată din zona Vasluiului poate fi combătută printr-o educație eficientă, în special în domeniul agricol.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a anunțat că siguranța alimentară nu mai este dată de marile exploatații agricole, ci de micile ferme, mai apropiate de comunități. Deputatul PSD de Vaslui Toader Dima susține că acest lucru poate fi privit direct ca un îndemn la schimbarea modului în care se face agricultură, trend care va duce la creșterea numărului de tineri care se stabilesc la țară. Potrivit parlamentarului vasluian, Uniunea Europeană a învățat din experiența în acest domeniu a unor state unde familiile sunt, de regulă, foarte numeroase, așa cum sunt India și China.

“O dovadă în acest sens este noua Politică Agricolă Comună, care se va axa pe protecția mediului, o distribuție mai echilibrată a fondurilor europene, dar mai ales pe mai mulți bani pentru micii fermieri. Cei care se ocupă cu statistica anunță că, la nivel mondial, aproximativ 50% din producția agricolă provine din micile ferme de familie, așa că nici România nu poate merge în altă direcție. Uniunea Europeană are planuri mari cu micii fermieri. E vorba de susținerea directă a veniturilor agricole, cu plăți prioritare pentru cei tineri și încurajarea micilor fermieri, astfel încât ei să poată face față concurenței de pe piață”, a declarat Dima.

Deputatul afirmă că fermele mici de familie sunt mai aproape de nevoile pieții, sunt mai dinamice și se adaptează mult mai rapid cerințelor din agricultură: “Să nu uităm de asemenea că micile ferme de familie, și nu industria, sunt cele care asigură promovarea produselor tradiționale, iar fermele de familie sunt și locul spre care s-ar putea îndrepta o bună parte dintre cei care cândva au plecat în alte țări, iar acum, într-o Europă în criză, mulți se întorc în România. În mod sigur, ei vor căuta salarii cât mai aproape de cele pe care le aveau în țările vestice, așa că o bună parte se va îndrepta spre orașe, dar nu toți. Așa că sunt sigur că mulți se vor întoarce către sate, de acolo de unde au plecat. Iar la sat, una dintre afacerile de viitor o reprezintă tocmai ferma de familie. Aceasta va fi ocazia în urma căreia vom vedea apărând noi meserii sau vor fi reînființate unele mai vechi, în urma schimbărilor relațiilor de muncă. Am putea vorbi chiar de o adevărată revoluție, dar una culturală, pașnică, pe care o văd ca singura cale viabilă de ieșire din criză”.

Potrivit parlamentarului PSD, formarea profesională continuă a devenit din ce în ce mai importantă, odată cu schimbările apărute în piața muncii: “Pentru o agricultură modernă, așa cum trebuie să fie și cea de fermă de familie, e nevoie de o bună pregătire. Numai că învățământul agricol a fost neglijat în ultima vreme și asta nemeritat. E nevoie, în afară de școlile teoretice și de cele profesionale, și de multe școli și licee agricole. Fermele de familie ar fi cu adevărat o a doua șansă dacă ar fi înființate și conduse de absolvenți ai învățământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie ar beneficia și de un ajutor generos din partea Uniunii Europene, aproximativ 13.000 de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri bune în agricultură”.

Edilii din Negrești s-au pus pe treabă – Luptă să nu mai poarte stigmatul sărăciei

Primăria Negrești face eforturi disperate pentru a schimba fața orașului. Cu puținii bani pe care îi are în buget, a început să asfalteze, să refacă rețeaua de apă, să închidă groapa de gunoi și să mențină curățenia. Oamenii, neobișnuiți până acum cu astfel de proiecte, văd cum zi de zi urbea lor se schimbă în bine.

“Este drept că nu sunt bani, dar tot se mai face câte ceva, așa, din sărăcie, se vede cât de cât. S-au mai asfaltat câteva străzi, dar mai este nevoie de multe la noi. Primarul trebuie să-și dea interesul să nu mai avem gropi, să fie locuri de muncă, nu să dea ajutoare sociale pe bandă rulantă și lumea să stea cu mâna întinsă la pomană“, susțin cetățenii din orașul Negrești. Aflat la primul mandat, edilul din Negrești, Vasile Voicu, a promis în campania electorală multe, iar cum timpul trece, oamenii așteaptă să vadă și fapte. Urbea pe care o păstorește are nevoie de investiții și de modernizare. A scotocit prin vistierie, dar nu a găsit mare lucru. A fost nevoie de împrumuturi pentru a demara lucrări într-unul din cele mai sărace orașe ale țării. ”Am început investiții la Negrești. Sperăm să le finalizăm în condiții bune, mă refer la proiectul de asfaltare. Trebuia să achităm 290 de miliarde. Este greu, avem de lucru foarte mult la infrastructură și la canalizare. Resursele sunt foarte puține, oamenii sunt săraci, se adună puțin la taxe și impozite locale”, a declarat primarul. ”Mai sunt multe de făcut în Negrești. Sunt de terminat lucrări la rețeaua de gaz, de asfaltat străzile, apa, curățenia, schimbarea întregii structuri a orașului”, a menționat vicepreședintele Consiliului Județean Vaslui, Vasile Mihalachi.

Nu sunt însă bani suficienți pentru toate lucrările care ar trebui făcute. ”Sunt lucrările la stația de transfer de la Parpanița și închiderea gropii de gunoi, ne mai propunem și o modernizare a spațiilor verzi, a unităților de învățământ. Sunt însă bani insuficienți la buget”, susține Vasile Voicu. Orașul Negrești este înglodat în datorii, iar primăria va încerca să le achite în următorii cinci ani. Până atunci, se va lucra cât se va putea în Negrești, însă nu se va putea vorbi de investiții majore.

Sorin Saizu

Soluții pentru salvarea economiei județului: Vasluiul, zonă defavorizată

„Vasluienii merită o șansă în plus atât în atragerea investițiilor în zonă, cât și în absorbția cu prioritate a fondurilor europene”, a declarat Ana Birchall, deputat PSD. „Ar trebui să fim un pic mai harnici”, susține Vasile Mihalachi, vicepreședinte al Consiliului Județean.
Deputatul PSD Ana Birchall susține declararea județului Vaslui drept zonă defavorizată pentru că șomajul a atins cote alarmante, iar oamenii de afaceri se feresc să-și deschidă firme, deși ar putea beneficia de forță de muncă ieftină.
Parlamentarul a afirmat, inclusiv în Plenul Camerei Deputaților, că susține soluțiile financiare care pot scădea povara fiscală de pe afacerile din Vaslui: „Nu este greu să demonstrezi faptul că județul Vaslui reprezintă o zonă defavorizată a României. Din acest motiv, consider că vasluienii merită o șansă în plus atât în atragerea investițiilor în zonă, cât și în absorbția cu prioritate a fondurilor europene. Impozitul zero pe profitul reinvestit, taxe salariale reduse pentru firmele cu mai mult de 20 de angajați și scăderea TVA la un set de produse și linii de producție specifice din agricultură sunt câteva măsuri absolut necesare pentru investitorii din Vaslui. În opinia mea, astfel de măsuri pot fi oxigenul care să facă diferența între o zonă subdezvoltată și o zonă de creștere sustenabilă. Avem nevoie de un efort comun și susținut al autorităților centrale și locale care să ajute sistemul privat din Vaslui să se dezvolte, în primul rând prin recunoașterea zonei ca o zonă defavorizată, iar în al doilea rând, prin crearea instrumentelor necesare pentru absorbția puternică de fonduri europene cu scopul de a crește comunitățile vasluiene și de a le face sustenabile».
Ana Birchall a făcut un apel către investitori să vină în județul Vaslui: “Le garantez că acolo vor găsi o forță de muncă puternică și pregătită să aducă profit, acolo vor găsi oameni demni și muncitori care nu își merită imaginea care pe nedrept le-a fost imprimată în ultimii ani. Pentru acești oameni avem nevoie de ajutor, printr-o strategie menită să direcționeze fondurile europene în dezvoltarea județului și prin acordarea de facilități fiscale pentru investitori, dacă vrem să profităm de potențialul economic al unui județ care nu-și merită locul pe care îl are în prezent în economia noastră. Sunt norocoasă să reprezint în Parlamentul României vasluieni harnici, frumoși și demni”.

Întreprinzătorilor privați nu le place la Vaslui
Dacă autoritățile locale și guvernul nu vor lua rapid măsuri, despre economia Vasluiului se va vorbi doar la timpul trecut. Șomajul a atins cote alarmante, iar oamenii de afaceri se feresc să-și deschidă firme în județ. Oamenii susțin că numărul investitorilor ar fi mai mare dacă autoritățile locale ar reface infrastructura și ar scădea cuantumul taxelor și a impozitelor.
„Normal ar fi să le ofere ceva facilități. Să plătească taxe mai puține, să fie și ceva infrastructură bună. Altfel, oamenii de afaceri se duc în zone mai bogate”, a fost de părere un vasluian.
Agenții economici din județ susțin că abia rezistă pe piață. Vânzările merg prost, iar costurile pentru utilitățile care trebuie plătite în fiecare lună sunt din ce în ce mai mari.
„Eu stau mai mult la firmă decât acasă. Cheltuielile sunt mari, plătim la stat foarte mult. Practic, ce luăm pe mere dăm pe pere. De unde profit, de unde extindere de investiții, nu putem vorbi de așa ceva! Când am pornit afacerea, mă gândeam să mai fac îmbunătățiri, dar nu am cu ce”, ne-a declarat Ciprian Iftene, patron la un service auto.
Din datele statistice reiese că un număr semnificativ de persoane fără locuri de muncă sunt din mediul rural. Autoritățile județului spun că oamenii au uitat ce înseamnă să crească animale și să lucreze pământul.
”Eu trebuie să reamintesc că în mediul rural oamenii nu-și mai lucrează pământul, îl vând sau îl lasă pârloagă, ceea ce este foarte grav. Ar trebui să fim un pic mai harnici. Este greu, e adevărat, dar asta nu înseamnă că trebuie doar să stăm cu mâna întinsă. Nu este posibil ca cineva care are în proprietate o bucată de pămînt să nu aibă ce mânca”, a declarat Vasile Mihalachi, vicepreședinte al Consiliului Județean Vaslui.

Sorin Saizu

Primarii plâng pe umărul conducerii CJ: Foame de bani

Nici bine nu s-a împărțit bugetul pentru anul în curs că majoritatea edililor unităților administrativ-teritoriale au început să se plângă. Primarii susțin că nu le ajung banii, care sunt, în unele cazuri, chiar mai puțini decât anul trecut. Situația este cu adevărat dramatică: dintre cele circa 450 de sate ale județului, mai puțin de 10 la sută beneficiază de apă curentă și canalizare.
Peste 60% dintre primarii județului Vaslui susțin că se luptă deja pentru a evita colapsul financiar al localităților pe care le păstoresc și că nu pot face niciun fel de investiții. Edilii visează la o rectificare bugetară, deși banii pe anul în curs abia s-au împărțit.
Șeful Consiliului Județean (CJ), social-democratul Dumitru Buzatu, declară că primarii trebuie să își îndrepte atenția spre accesarea fondurilor europene: «Bugetele locale sunt foarte sărace, cu excepția câtorva localități, și din această cauză este nevoie să facem tot posibilul pentru a accesa resurse financiare dincolo de cele care sunt cuprinse în bugetul local sau sunt distribuite la echilibrare de finanțele publice și de la județ. Primăriile au un număr de proiecte care au fost începute și trebuie finalizate, iar edilii trebuie să se concentreze asupra lor. În măsura în care posibilitățile financiare permit acest lucru, noi le oferim tot sprijinul».
Primarii se plâng că, după ce au analizat bugetul, și-au dat seama că banii abia ajung pentru plata salariilor și utilităților la primării. De investiții nici nu poate fi vorba.
La Rafaila, de exemplu, primarul Constantin Fînariu speră să mai adune câte ceva din taxe și impozite: “Este greu. Nu avem ce face, doar dacă mai încasăm ceva la bugetul local, dar oamenii sunt și ei săraci și nu au de unde”.

Ca în Evul Mediu
Situația este cu adevărat dramatică în multe dintre satele județului, unde doar un procentaj foarte mic din populație beneficiază de apă curentă și canalizare.
“În țările europene, diferența dintre sate și orașe este foarte mică. La noi nu putem încă vorbi de așa ceva. Nu au fost bani suficienți pentru modernizarea satelor. Față de anii din urmă, situația s-a îmbunătățit, dar mai este mult de lucru. Primarii se chinuiesc și nici noi nu prea avem posibilități”, a declarat Vasile Mihalachi, vicepreședinte al CJ Vaslui.
Potrivit unei statistici a Ministerului Mediului, județele cu cel mai scăzut grad de racordare la rețele de canalizare sunt Giurgiu, Teleorman, Dolj, Ialomița și Vaslui. În zona Moldovei, poziția de lider detașat este deținută de Vaslui.
Dintre cele circa 450 de sate ale județului, mai puțin de 10 la sută beneficiază de apă curentă și canalizare, în timp ce gaz metan există doar în câteva localități rurale.
În județ, în ultimii ani, s-au investiti milioane de euro pentru sisteme de apă. Montarea de cișmele stradale s-a dovedit a fi însă o investiție sortită eșecului pentru că unele au putut fi utilizate doar câteva luni, iar altele deloc. Autoritățile locale spun că s-a ajuns aici din cauză că nu sunt bani pentru plata consumului. Pentru rețelele de alimentare cu apă au fost cheltuite peste 12 milioane de euro.
În județul nostru, chiar dacă pare greu de crezut, este și un oraș care nu dispune de gaz metan. Este cazul Murgeniului, acolo unde locuitorii nu știu nici ce înseamnă sistem de încălzire centralizat! Extinderea rețelei de gaz metan în această zonă este de ani buni la stadiul de discuție.

Sorin Saizu

Realitatea bate statistica: Am rămas săraci

Vasile Mihalachi, vicepreședinte al CJ Vaslui, se ia la trântă cu barometrele economice europene ale sărăciei, «înarmat» cu realitatea oamenilor simpli.
Din timp în timp, institutele de statistică, precum cel european, Eurostat, dau publicității situații și analize economice, care, atunci când vorbesc despre sărăcie, nu sunt deloc favorabile județului nostru. Ultima astfel de statistică, făcută publică recent, punctează din nou nivelul precar de trai al locuitorilor Vasluiului utilizând indicatori precum produsul intern brut pe locuitor și puterea de cumpărare. După europenii de la Eurostat, Regiunea Nord-Est din România este cea mai săracă din Uniunea Europeană, iar județul Vaslui este polul sărăciei, nu numai din România, ci din întreaga Uniune.
Pentru Vasile Mihalachi, vicepreședinte al Consiliului Județean (CJ) Vaslui, raportul nu ne face dreptate, iar datele economice folosite nu descriu pe de-a-ntregul realitatea: «Există Botoșaniul, dar există și alte județe care sunt sub noi, dar așa s-a dus vorba. Nu ar trebui să mai acceptăm să se vorbească mereu așa despre județul Vaslui. Atât timp cât am cap, cât mă pot mișca, sunt sănătos, pot să spun că sunt sărac numai dacă sunt puturos. Celor care vorbesc așa despre Vaslui le recomand să stea în județ și apoi să vorbească. Ei doar interpretează niște cifre».
Armele lui Mihalachi împotriva etichetei de «zonă a sărăciei extreme» sunt luate din realitate și din viața de zi cu zi a vasluienilor, pe care vicepreședintele CJ le interpretează într-o notă personală: «Atât timp cât ai o bucată de pământ și o muncești ca lumea, nu înseamnă că ești sărac».
Potrivit Eurostat, Regiunea de Dezvoltare Nord-Est din România, din care face parte și județul Vaslui, și regiunea Severozapaden, din Bulgaria, au cel mai mic PIB pe cap de locuitor ca putere de cumpărare, respectiv 7.200 de euro pe an, reprezentând doar 29% din media europeană (25.100 de euro pe an).

Cristian Pătrașcu

Județul bețivilor

De la copiii de școală primară până la pensionarele care au ajuns la vârste venerabile, populația județului nostru se remarcă negativ ca incidență a bețiilor acute. În fiecare week-end, echipajele SAJ sunt solicitate pentru a interveni la zeci de cazuri de comă alcoolică. Într-o zi obișnuită, sunt șase-opt bețivi duși cu ambulanța la spitalele din Vaslui, Bârlad și Huși.
Numărul mare de consumatori de alcool se resimte puternic în activitatea desfășurată de angajații Serviciului de Ambulanță Județean (SAJ) Vaslui, dar și de spitale. Sărăcia și-a pus amprenta și asupra obiceiurilor alimentare proaste, implicit asupra consumului licorilor lui Bachus în orice cantitate, la orice oră din zi și din noapte, oricât de proastă și toxică ar fi băutura spirtoasă. În acest context, de la un an la altul vedem tot mai mulți bețivi pe stradă, dar și crâșme care nu duc niciodată lipsă de clienți. Probabil că nu ar trebui să-i judecăm pe oameni din prisma viciilor pe care le au, dar, din păcate, ei ne produc și nouă prejudicii. De exemplu, ambulanțele din județ, și așa prea puține la număr, sunt solicitate zilnic pentru a transporta la spitale indivizi care nu au știut să se oprească la timp din băut.
Aurora Popa, managerul SAJ Vaslui, ne-a declarat: „Chiar am numărat într-un week-end câte solicitări am avut pentru beție acută și m-am îngrozit. Au fost 37 de cazuri, cu vârste cuprinse între 11 și 86 de ani! La cea mai vârstnică consumatoare de alcool, colegii din tură au crezut că e vorba despre un atac vascular cerebral. Vorbea foarte greu, nu mai avea reacții. Când colo, era cumplit de beată, nu avea nimic altceva. Ca o medie zilnică, sunt minimum șase-opt intervenții pentru beții acute sau comă alcoolică. Se adaugă pacienții cu diferite patologii care sunt și în stare avansată de ebrietate. Este foarte mult și depunem eforturi considerabile pentru a interveni”.
Trebuie să se înțeleagă că atunci când echipajele de ambulanță sunt blocate în diferite colțuri ale județului pentru a-i culege pe alcoolici din șanțuri, alți oameni cu adevărat bolnavi pot muri cu zile pentru că nu are cine să intervină. În plus, trebuie să aducem în discuție cheltuielile uriașe care se fac pentru a-i readuce la viață pe vajnicii consumatori de alcool.
„Nu aș vrea neapărat să fie sancționați financiar. Oricum nu au bani, iar pe cei pe care-i au îi dau pe băutură. Aș vrea să-i văd prestând muncă în folosul comunității, să-i văd cum mătură și sapă șanțuri. Și încă la noi costurile sunt mici în comparație cu cele făcute de spitale. Alcoolicii sunt tratați ca pentru orice intoxicație. Prețul reactivilor de laborator și al tuturor celorlalte investigații se ridică la sume impresionante”, a mai spus Aurora Popa.
Gabriela Daniș, director medical al spitalului bârlădean, ne-a declarat: „Nu am calculat niciodată cât cheltuim pentru tratamentul și investigațiile pe care le facem în cazul bețiilor acute. Cred că ne-am îngrozi. Dacă ar fi doar în comă alcoolică, ar fi simplu, dar, de regulă, beția este asociată cu traumatisme severe, fie prin agresiune, fie prin cădere. Când sunt suspiciuni că au leziuni cerebrale, costurile sunt fabuloase. Gândiți-vă numai la faptul că trebuie să le facem tomografii și altele. Dacă se ajunge la spitalizare și intervenții chirurgicale, deja vorbim de sume imense”.
Fenomenul tinde a scăpa de sub control și este cu atât mai îngrijorător cu cât sistemul sanitar are o finanțare deficitară, iar numărul cadrelor medicale este prea mic în comparație cu necesarul. Singura soluție ar fi implementarea unei legislații dure care să-i taxeze drastic pe bețivii care ajung în spital, așa cum se face în toate țările civilizate. Din păcate, acest lucru întârzie să apară.

%d blogeri au apreciat: